Că tot s-a potrivit o zi de vineri 13 am zis că e nimerită o discuție despre cărți înfricoșătoare (thriller, horror, mystery sau, de ce nu?, distopii), însoțită de câteva recomandări. Nu știu alții cum sunt, dar eu fac parte dintre cei care, dacă văd un film de groază sau citesc o carte de Stephen King, aprind becurile din toată casa când se duc noaptea la toaletă. Asta e… îmi place să citesc, dar adevărul e că mor de frică dup-aia.

Marea mea revelație la capitolul cărți de groază a fost chiar maestrul Stephen King pe care l-am crezut, ani de zile, doar un scriitoraș de consum ce se pricepe să inventeze morți înfricoșătoare și cam atât. M-am înșelat amarnic. După ce am citit Un sac de oase (carte care, momentan nu se mai găsește în librării, dar cred că putem spera la o reeditate) mi-am dat seama că am de-a face cu un scriitor mare. Citesc cam o carte pe an de Stephen King, nu rezist la mai mult, iar acum următoarea pe listă este Orașul bântuit. Sper să găsesc cât de curând curajul să o încep.

Am ales pentru lista asta de 13 cărți pentru vineri 13, atât volume horror, cât și distopii, thrillere psihologice, medieval mystery sau romane american gothic. Toate au în comun faptul că, într-un fel sau altul, au reușit să mă bage (unele mai puțin, altele mai mult) în sperieți. Nu am făcut un top pentru că nu prea-mi plac topurile, prefer listele (chiar dacă ambele sunt, evident, subiective).

Așadar, lista mea subiectivă de 13 cărți pentru vineri 13:

Cimitirul animalelor, de Stephen King

Micul prieten, de Donna Tartt

Masca, Dean Koontz

Orașul borcanelor, Arnaldur Indridasson

Fratele Grimm. Când moartea nu este doar o poveste, Craig  Russell

Acluofobia, A.R. Deleanu

Colecționarul de oase, Jeffrey Deaver

Călătoria mincinoșilor. Un roman despre ciumă, Karen Maitland

Dracula, Bram Stocker

Împăratul muștelor, William Golding

Colecționarul, John Fowles

Miss Peregrine, Ransom Riggs

Prințesa ghețurilor, Camilla Läckberg

vineri-13

De asemenea, Editura Nemira are mai multe antologii pe acest subiect (Inferno. Despre teroare și supranatural, de Ellen Datlow, Tărâmurile pustiite. Povești ale Apocalipsei, de John Joseph Adams, Cartea ororilor I de Stephen Jones, Pisica neagră. Suspans și horror în povestirile maeștrilor, de Dana Ionescu sau antologiile The Year s Best Fantasy & Horror, vol. 1-4, coordonate tot de Ellen Datlow), iar pe net găsiți o grămadă de topuri și liste cu cărți de groază (The 50 Scariest Books of All Time, The 100 Scariest Horror Novels of All Time, 10 Novels That Are Scarier Than Most Horror Movies, 9 Books Scarier Than Any Horror Movie) și chiar un site dedicat: Best Horror Novels. Așa că, dacă vreți senzații tari, material de inspirație se găsește destul.

Ca să închei într-o notă comică, datorită faptului că anul ăsta vineri 13 se învecinează cu Valentine’s Day, aș vrea doar să mai spun că, de câțiva ani încoace, sărbătoarea asta a iubirii are pentru mine accente horror. De ce? Pentru că singura dată când am vrut să intru în rândul lumii și să o sărbătoresc, prietenul meu mi-a propus să mergem la film. Nimic scary, nu-i așa? Însă filmul se chema Masacru de ziua îndrăgostiților (în original sună și mai mișto: My Bloody Valentine). Ați ghicit: nu mi-a mai trebuit Valentine’s și inimioare de atunci. Ah, și să nu uit: ca să fie și mai realist, filmul era în 3D.

Blogger literar, absolventă de filologie și studii vizuale, doctor în filologie al Universității din București din anul 2012, autoare a volumului „A juca sau a fi jucat. Ingmar Bergman și șahul cu moartea” (Ed. Universității din București, 2014).


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *