O voi lua cu începutul, spunându-vă cărţile greu de uitat, cele care mi-au trecut prin mână de la începutul lui 2011 încoace şi cu care am avut “nişte momente”.

Prima şi cea mai tare a fost Andrei Oişteanu şi studiul lui despre Narcoticele în cultura română, pe care dacă nu aţi apucat să o prizaţi anul ăsta, rulaţi-o musai în cel nou.

La capitolul descoperiri, câştigă detaşat chilianul Roberto Bolano: Convorbirile lui telefonice au fost una dintre cele mai vibrante înâlniri. Şi nu poate fi urmat decât de libianul Hisham Matar, pentru că mai rar poţi vedea teroarea regimului lui Gaddafi prin ochii unui copil de 9 ani.

Cea mai bună carte românească pe care am citit-o anul ăsta a fost, fără îndoială, Matei Brunul. Pe locul 2 stă exoticul Kostas Venetis.

O carte care şi-a săpat tranşee mici şi fine în creier, şi care se redesenează altfel de câte ori visez la ea a fost Cartea de nisip, Borges. Nu cred să fi pus asta în scrisoarea pentru Moş Crăciun, dar dacă anul ăsta nu citesc cel puţin o carte de Borges, nimic să nu-mi mai aducă Moşul – îmi sunteţi martori 🙂

Cărţile-şoc, cele care m-au trezit la realitate ca un duş rece au fost: Paradisul lui Toni Morrison, Anglia-Anglia, romanul satiră al lui Julian Barnes şi, cum altfel, Doctrina şocului, de Naomi Klein.

Cele mai faine jurnale de călătorie citite în 2011 au fost cele din top 3-ul următor: America fără etaje, de Ilf şi Petrov, călătoria celor doi ruşi prin Statele de după Marea Recesiune; cu oarecare legătură Jurnalul rusesc, când 2 americani, Steinbeck şi Capa, se plimbau prin Uniunea ruinată de cel de al 2-lea Război Mondial; şi Vând kilometri, de Mihai Barbu, care a ajuns pe motocicleta Doyle până în Mongolia şi înapoi.

Mi-am adus aminte de Anne Frank cu ocazia editării complete şi la noi. Şi pentru că tot a venit vorba de reamintiri, ceva de care vreau să-mi amintesc tot timpul şi vă îndemn să faceţi la fel este Povestea fără sfârşit, a lui Ende. Încă o cărticică, cum îmi place să-i spun, cu nostalgii rămâne Infamiile mărunte, a grecului Panos Kanrezis.

Dacă a fost să învăţ ceva din cărţi anul ăsta, pe lângă cele împărtăşite mai sus, a fost să gătesc! Iar aici, da, salutări mamei şi mulţumiri Victoriei Moore care m-a învăţat Cum să beau – nu m-aş fi decurcat la fel de bine fără acest skill :)) De voi auzi sâcâitoarea “şi cu ce te-ai ales?”, ei bine dragilor, cu 2 pahare cum trebuie pentru a bea vinul acasă, şi de nu era vinul aşa de bun în paharele alea poate terminam şi lista asta mai repede 🙂

 

Iar acum, ţin morţiş să fac un top al meu cu articolele de pe Bookaholic care mi-au făcut noi liste de lecturi:

Alex Macovei care m-a contaminat cu ruşii lui şi m-a făcut să-l citesc pe Makanin.

Laura m-a făcut să-mi notez şi să dau mai departe Femeia eunuc, Doris Lessing şi să pun pe lista de (re)citiri Punct Contrapunct.

Alina, de la care moştenesc o întreagă listă, cu vârfurile de aisberg: Să nu mă părăseşti, de Ishiguro, Deadline-ul Adinei Rosetti, Istoria snobismului ş musai o recitire a lui Truman.

Şi cam atât pe anul ăsta, pe care tocmai îl închei cu ceva spectaculos, ce nu-şi găseşte locul decât aici, la final: Nu vedeţi nimic, de Daniel Arrase, cea mai spectaculoasă carte de istoria artei. Indeed!

Mădălina Georgescu

owner Designist.ro, fost redactor Casa Lux; colaborări în presa culturală: Dilema Veche; co-autor al romanului colectiv Rubik


2 comentarii
  1. Raisa Stoleriu

    Si la mine, la capitolul descoperiri, Roberto Bolano castiga detasat. Mi-a placut mult ,,Convorbiri telefonice”, iar unele fragmente din ,,Anvers”, in acel stil “brut”, sunt de-a dreptul impresionante.
    La cat mai multe carti si articole interesante pentru la anul!

    Reply
  2. Madalina

    Multumesc mult, Raisa, si tie la cat mai multe descoperiri faine! Cu siguranta printre lecturile de la anul, va mai fi un Bolano 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *