Bookaholic

La Gaudeamus 2015, se lansa un alt volum fain în colecția Nemira „111 cele mai frumoase poezii”, de data aceasta cu poemele generației ’80, antologie pusă cap la cap de criticul literar Cosmin Ciotloș. Antologia cuprinde texte semnate de Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei, Denisa Comănescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Mariana Marin și mulți alții, cu Mircea Ivănescu ca guest star. În total, 29 de autori sunt cuprinși în această carte. 

Dintre cei 29 de poeți, am selectat, cu ajutorul Nemira, doar trei (Bogdan Ghiu, Florin Iaru și Denisa Comănescu), cu câte un poem. Un fel de preview pentru evenimentul din seara aceasta, 10 februarie, de la ora 19:00, la Clubul Țăranului Român, acolo unde veți avea ocazia să vă petreceți seara în compania poeziei optzeciste. Toate detaliile necesare sunt aici. Lectură plăcută!

Temă, de Bogdan Ghiu

Comentaţi, încercând să rămâneţi
cât mai aproape de text,
deplasându-vă totuși,
următorul fragment:

„Micul ospiciu al hârtiei; crește și se înfige
în lucruri, tăindu-le în felii subţiri ca și el,
pe care le așterne de-a lungul trotuarelor,
pereţilor. Aici cineva urlă și cade în propria
gură. Subţirele ospiciu al hârtiei în care am
azvârlit, pe când eram mic, imaginea lumii“.

Mulţumesc.

Florin cel mic, de Florin Iaru

Nu te-am uitat. Dar nu mai înţeleg
Ce-ţi trecea prin cap când intrai la cuvinte
descreierate cu spărgătorul de gheaţă atomic.
Prin ceaţa fotogenică, cobor în infernul comic
dintr-un trecut bleg.
Și tu cobori în hruba cu băutură
și nu ţi-e frică de noaptea în care
dispari prin decolorare.
Pielea unei fetișcane uitate-n orașe provinciale
șterge parfumată numele proprii,
numele străzilor, sexul
cu care te-ai iscălit în vânt.
Oricum lipesc ocheanul de creier,
trecutul e frânt,
mic și urât.
Caverne vii admiră filmul unei radiografii
prin ochelari de tablă. Iar umbrele lungi
care marchează finalul
nu-s decât cuneiforme

Numai eu mai întâmpin bucuria, de Denisa Comănescu

Am văzut îndrăgostiţi în ruină
am văzut soarele bolnav
scuipând peste
multe din fericitele clipe
ale prietenilor mei:
cu flori de gheaţă i-a amăgit
aruncându-le apoi mere putrede.
Trupurile și-au fluturat trufia de-o clipă
prin impudice ploi
toamna a despardosit lucrurile
de safirele false
mirii sculptaţi
pe copaci
au fugit…
Numai eu mai întâmpin bucuria
care vine
cu picioare de zahăr prin râu.