Bookaholic

V-aţi întrebat vreodată care e cartea pe care aţi recomanda-o oricând oricui spune că nu prea citeşte literatură română contemporană? Sigur că, mai întâi de toate, v-aţi gândi dacă prietenia dintre voi ar mai putea să funcţioneze, dar să presupunem că sunteţi o fire mai iertătoare. Şi nu veţi recomanda de la bun început un roman de câteva sute bune de pagini, ci proză scurtă. Eu m-am gândit. Şi aş recomanda-o oricând oricui pe Lavinia Branişte cu cele două volume ale sale de proză scurtă.

Aşa că m-am gândit că n-ar strica să încerc să vă conving, în cazul în care nu aţi citit-o deja sau în cazul în care v-au rămas încă titluri de bifat (volumul de poezii Poveşti cu mine, volumele de proză scurtă Cinci minute pe zi şi Escapada), de ce ar trebui să o includeţi în lista de lecturi.

Sunt cinci motive pe care le puteţi întoarce pe toate părţile, desigur, după bunul plac. Fiindcă ochiul critic trebuie exersat în vreme ce şi foamea de lectură trebuie potolită (ştiu, ştiu că nu trece). Cert e că mă bucur de fiecare dată când cineva recomandă cu entuziasm şi argumente un autor.

Aşadar, de ce să o citim pe Lavinia Branişte?

1. În primul rând, fiindcă e unul dintre cei mai faini scriitori autohtoni când vine vorba de proză scurtă. O dovedesc până acum cele două volume de proză scurtă, Cinci minute pe zi şi Escapada, apreciate de critici şi de cititori deopotrivă. Proza sa scurtă își extrage subiectele din cotidianul imediat și inventariază, pe rând, și prin întâmplări din cele mai diverse, diferite tipologii umane.

2. Pentru că temele din proza scurtă a Laviniei sunt dintr-un univers pe care, dacă nu îl cunoaştem deja, vom simţi că altcineva ne-a teleportat în mijlocul său.

3. Fiindcă munca sa de scriitor își completează exercițiile și rutina inclusiv prin traduceri în rândul cărora se regăsesc cărți de Henry Miller, Kate DiCamillo, Ruth Stiles Gannett şi Luis Sepúlveda, iar personajul din Cinci minute pe zi împrumută contexte care implică și viața unui traducător. Probabil că a ajutat stilului, așa cum a mărturisit autoarea într-un interviu de acum doi ani, faptul că traducerea literară i se pare „cea mai profundă formă de lectură”.

4. Deoarece detaliile asupra cărora autoarea se apleacă în fiecare clipă, cu multă atenție și precizie a reacțiilor umane, sunt subliniate cu succes într-un mod care ni se pare firesc, deși în spatele acestui stil se ascunde, cu siguranță, multă muncă.

5.  Pentru că și-a format, în timp, un stil tranșant, dar și amuzant. Pentru că fie își protejează personajele, fie le aruncă în mijlocul unor situații care ne determină, din postura de cititori, să empatizăm sau să avem reacții vehemente, simțindu-ne, de la un caz la altul, noi înșine în pantofii personajului:

„Două lucruri urăsc pe lumea asta: pantofii roşii şi bărbaţii care‑mi cer în pat să fac lucruri. Care‑mi cer.

Să ţin minte asta pînă ajung la el în casă, să ţin minte pînă m‑aşez pe fotoliu să discutăm.
Am fost împreună mai de mult, eram o cîrpă şi mă călca în picioare, fă‑mi aia, fă‑mi ailaltă, îmbracă‑te cu asta, du‑te şi clăteşte‑te cu apă de gură. Îmi era frică de el. Ce‑ai mîncat? mă întreba. Du‑te, că e apă de gură în baie.

Între timp ne‑am eliberat. Mi‑a dat el papucii, eu am avut nevoie de doi ani să‑i găsesc o vină, după aia am răsturnat totul în capul lui.

A plecat în Canada. L‑au luat.

Am început să vorbim din nou la un moment dat şi acum e venit în vacanţă şi m‑am trezit că‑l aştept la aeroport, că i‑am pus deoparte produse tradiţionale. Scot din rucsac o sticlă de ţuică de un litru şi jumătate, o sticlă în care a fost apă acidulată Borsec. Dopul nu e al ei” (fragment din povestirea O întâlnire, parte din volumul Escapada).

Pe lângă poezie și proză scurtă, Lavinia Braniște a participat și la scrierea celui mai rapid roman din lume, împreună cu alţi 52 de scriitori – Moș Crăciun & Co a fost publicat la Editura Art, în 2012 – a scris și o carte pentru copii – Rostogol merge acasă, Editura Arthur, 2016, cu ilustrații de Andrei Măceșanu -, iar în curând îi va apărea și primul său roman, Interior zero, de la care așteptăm o proză în care stilul direct și autoironia să continue să facă aceeași echipă bună.

Sursă imagine principală