Cautare dupa "Edmondo de Amicis"

Adina Rosetti: Chiar dacă piața de carte o să dispară, eu tot o sa le spun seara copiilor povești

Adina Rosetti, autoarea romanului Deadline, a scris o carte pentru copii, Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul (publicată la Editura Curtea Veche), o poveste inundată de imaginație și culori. Din ea scot capul fel de fel de personaje care le povestesc copiilor cum stă treaba cu timpul și curgerea lui. Cartea este feeric ilustrată de Cristiana Radu, care a inventat, în nuanțe hipnotice, un întreg regat în care domnesc Domnul Azi, bătrana Doamnă Ieri, Domnișoara Poimâine sau spiridușul Vreodată. Adina Rosetti povestește cum a construit toată lumea asta și cum a făcut să traducă un concept abstract – timpul – într/o poveste cu foarte multe întâmplări. Citeşte tot articolul

10 cărți triste din literatura pentru copii

Nu știu alții cum sunt, dar eu mă dădeam în vânt după literatură deprimantă, adică după cărți triste, când eram în școală. Cu cât mai tragic destinul, cu cât mai dramatică situația, cu cât mai sfâșietor deznodământul, cu atât mai împlinită de o emoție vie era inima mea de cititor de 14 ani. N-am idee de unde mi se trage exact, dar am să dau vina, desigur, pe lecturile copilăriei. Desigur, n-am scăpat nici eu de Cei trei grăsani sau de Aventurile lui Habarnam ori ale lui Tom Sawyer. Dar am impresia ca amprenta cea mai evidentă în personalitatea mea adultă și-au lăsat-o însă lecturile triste, cu personaje oropsite de soartă, cu copii orfani, căței prigoniți, animăluțe urgisite, sentimente zdrobite, iubiri strivite, emoții timide, vieți vijelioase, regrete și melancolii. Şi, cu cât se amesteca mai puţin vocea moralizatoare a scriitorului, cu atât mai productiv pentru partea auto-didactă de dresare a empatiei. Citeşte tot articolul

Șapte cărți care m-au torturat – din copilărie până în prezent

Torturat în sensul peiorativ, adică volume care m-au chinuit, într-un fel sau altul - fie că le-am înghițit cu greu, fie că le-am abandonat și asta mă obsedează și acum, că le-am citit prea devreme sau prea târziu, că nu voiam să le citesc, dar a trebuit s-o fac, că m-au dezamăgit sau mi-au creat anumite neplăceri. În ”meseria” de cititor nu cred să existe cineva care să nu fi fost bântuit, ros de remușcări, căruia să nu-i fie rușine că n-a citit vreo capodoperă sau a citit-o din două în două pagini, care să nu regrete vreo carte sau vreun autor pe care l-a ratat etc.  Citeşte tot articolul

Ce mai citesc bloggerii: Zapacita

Atunci cand nu stii ce sa mai citesti, te duci la cineva si ii ceri o carte buna. Pe ideea asta ne-am hotarat sa luam la intrebari oameni mai mult sau mai putin prezenti in online, care sa ne spuna doua-trei lucruri despre ce mai citesc sau ce planuiesc sa citeasca. Saptamana asta am vorbit cu Ana Maria Ciobanu, aka Zapacita. Despre Ana stim ca inventeaza povesti pentru copii (si le si citeste uneori), cauta povesti adevarate de spus in multe semne (in Decat o Revista, printre altele), se da cu bicicleta prin padure, se catara pe munte si alearga dupa Iris la concerte. Citeşte tot articolul