Cautare dupa "Swann"

Bibliotecă de scriitor – Svetlana Cârstean: „Cărțile mi-au fost foarte familiare, a fost o intimitate fără prea multe introduceri”

Pe Svetlana Cârstean am îndrăgit-o, de la distanță, la Nocturnele de poezie organizate de ARCEN pe clădirea Magheru One (dacă n-ați fost și se mai țin anul ăsta, vă îndemn să mergeți – atmosfera este extraordinară). Aș putea spune că Svetlana a fost cea care m-a apropiat din nou de poezie: am ascultat-o citind din Trado și Gravitație, i-am cumpărat cărțile și am parcurs din când în când câte un poem, cu toate că n-am ajuns să devorez poezie pe pâine, așa cum face ea. În martie, am avut ocazia să discutăm pe îndelete, după ce Svetlana Cârstean mi-a acceptat invitația la rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul


Afinități enesciene. Amintirile lui George Enescu

Recenta apariție a editurii Curtea Veche, Amintirile lui George Enescu / Les Souvenirs de Georges Enesco, este, din toate punctele de vedere, o reușită.

Cartea apărea în chiar anul morții lui Enescu, 1955, la Paris, și conținea convorbirile dintre Bernard Gavoty și George Enescu înregistrate și difuzate de radioul francez în 1951. Formula acestor convorbiri este cât se poate de fericit gândită: sacrificând spontaneitatea unui întâlniri frontale între critic și compozitor, Gavoty preferă să-i ofere lui Enescu spațiu de mișcare. Mai întâi scrise și abia apoi înregistrate pe bandă magnetică, aceste convorbiri (douăzeci la număr) își păstrează același farmec chit că sunt ascultate sau citite. De unde și caracterul pregnant memorialistic al acestor interviuri radiofonice. Despre toate acestea vorbește, cu finețe tehnică, Bernard Gavoty, în prefața volumului. Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Andreea Răsuceanu: „Trăim niște vremuri privilegiate, în care poți găsi aproape orice carte”

Scriitoarea Andreea Răsuceanu a răspuns cu un neașteptat entuziasm invitației mele la rubrica Bibliotecă de scriitor, fapt care m-a bucurat foarte mult. Abia întoarsă din concediu, i-am făcut o vizită în apartamentul luminos și plin de culoare, de care m-am îndrăgostit la prima vedere – în special de o bibliotecă verde poloneză, preferata mea dintre cele cinci corpuri de diferite mărimi, care ocupă două camere din apartament. Citeşte tot articolul


În dialog cu Firmin sau cum a dispărut poezia de pe rafturi

Îl văd. Într-un colţ al camerei, cu spatele la mine, înfulecă nemilos din Gellu Naum – Opere I. „Dumnezeule, o să termine volumul înainte să apuc să ajung la el!”. Dar să-l iau de coadă şi să-l arunc în stradă? Să-l omor, nici gând. E totuşi o fiinţă vie, chiar dacă e un şoarece. O să treacă la proză, acum se înfige în ea, stai numai să vezi. Deodată, ca şi cum ar fi simţit că îl privesc, se întoarce şi se uită ţintă la mine. „Bună seara!”, îmi spune, „mă iertaţi, nu am ştiut că sunteţi acasă. Eu sunt Firmin, cred că m-am lăcomit în seara aceasta”. Îmi arată, cu o privire vinovată, către primul raft din bibliotecă de unde lipseau toate cărţile. Toate volumele de Cărtărescu, înghiţite, unul după altul. Citeşte tot articolul

Patti Smith și cărțile ei favorite

Ne-am îndrăgostit și mai tare de Patti Smith odată cu Pe când eram doar niște puști (Polirom, 2014, cronica noastră aici), așa că acum, de fiecare dată când dăm în lecturile noastre zilnice peste alte și alte informații cu privire la poeta și precursoarea punk-rock-ului, citim cuminți și dăm mai departe între noi. Cu ceva timp în urmă, de exemplu, vă recomandam să vizionați documentarul Dream Of Life, care o avea în centrul său pe Patti Smith - din păcate, dacă n-ați făcut-o atunci, acum nu mai este posibil, a fost scos de pe YouTube.  Citeşte tot articolul

Ce-am mânca din cărți

După câteva zile de festin cu ouă roșii, drob și alte variațiuni cu carne de miel: ciorbă, friptură, tocăniță de spanac, după pasca și cozonacul stins cu vin și o panoplie de prăjituri demnă de o vitrină de cofetărie, cred că un ceai verde și o lectură despre mâncare ar fi potrivite tocmai pentru că în acest moment de sațietate putem aprecia la justa valoare rafinamentul literar al acestor texte, care altfel ar fi poate redus de sângele rău fie din cauza poftei, fie din cea a scârbei. Citeşte tot articolul

Șapte cărți care m-au torturat – din copilărie până în prezent

Torturat în sensul peiorativ, adică volume care m-au chinuit, într-un fel sau altul - fie că le-am înghițit cu greu, fie că le-am abandonat și asta mă obsedează și acum, că le-am citit prea devreme sau prea târziu, că nu voiam să le citesc, dar a trebuit s-o fac, că m-au dezamăgit sau mi-au creat anumite neplăceri. În ”meseria” de cititor nu cred să existe cineva care să nu fi fost bântuit, ros de remușcări, căruia să nu-i fie rușine că n-a citit vreo capodoperă sau a citit-o din două în două pagini, care să nu regrete vreo carte sau vreun autor pe care l-a ratat etc.  Citeşte tot articolul

Cinci manuscrise cu desene – Dostoievski, Proust, Borges, Tolkien, Beckett

Acum puțin timp vă arătam câteva fotografii cu scriitori în compania mașinilor de scris. Singurul lucru care le poate întrece, în opinia mea, este scrisul de mână.

Când descoperi (chiar și virtual) manuscrise ale unor autori faimoși nu poți să nu te bucuri. Întotdeauna mi s-a părut că felul în care scriem - mai ales în epoca tehnologiei - spune foarte multe lucruri despre noi, despre personalitatea noastră și, de ce nu, despre gusturile noastre. Cam așa este și cu scriitorii. Chiar nu contează că nu înțeleg limba rusă pentru a-i admira manuscrisele lui Dostoievski, de exemplu.  Citeşte tot articolul


Literatură în vitrinele de la Bergdorf Goodman

Când vine vorba despre lumea modei şi a creaţiilor de lux, pe mulţi îi duce gândul la show-uri extravagante, creaţii din materiale preţioase la preţuri care ar putea hrăni o comunitate întreagă dintr-un sat african, de exemplu, la manechine cu corpuri trase uneori prea mult prin inel şi la petreceri scăldate din belşug cu alcool şi prafuri. Alţii apreciază din plin talentul creatorilor şi rezultatul muncii lor, colecţiile fabuloase care-ţi fură privirea cu detaliile şi culorile lor. Mii de puştoaice se visează dive ale catwalk-ului, activiştii pentru drepturile animalelor militează vehement împotriva folosirii blănurilor şi pieilor de animale la realizarea hainelor şi accesoriilor, studenţi la design vestimentar năzuiesc ca într-o zi numele lor să-l eclipseze pe cel al lui Dior sau Coco Chanel. Mesajele şi percepţiile sunt amestecate, lumea modei e cu adevărat controversată şi de cele mai multe ori, considerată frivolă şi superficială. Citeşte tot articolul