În 2017, în colecția Plantații a Casei de Editură Max Blecher, apărea volumul noapte-lumină, de Ovidiu Komlod. Despre această carte, Ioan Es. Pop scria: „Nu este întâmplător faptul că, prin mottoul cărții și prin autoportretul pe care și-l face în primul ei poem, Ovidiu Komlod se poziționează și își poziționează viziunile în proximitatea atât de densului și ofertantului univers Blecher, care îi slujește ca linie de start, dar nu-i stânjenește înaintarea spre propriul punct de sosire. În lupta cu limita, sunt folosite diverse strategii de aneantizare, de la aceea a cufundării în somn, la cea a ascuțirii de sine echivalente vizual și sonor cu «filamentele strigătului». Cu o aripă în «irealitatea imediată» și cu alta în cotidianul alimentat de emoțiile unor experiențe mai mult sau mai puțin sublimate, cartea lui Ovidiu Komlod este, dincolo de anumite vecinătăți, una care îi aparține numai autorului ei, «în numele tatălui. fiului. sfântului vid»”. Să aflăm perspectiva autorului despre (i)realitatea proprie:
Cautare dupa "critic"
Misiunea criticii literare în viziunea lui Llosa. Sunt datori criticii faţă de marea literatură?
Plăcerea lecturii pentru Mario Vargas Llosa nu înseamnă doar acea intimitate preocupată, câştigată şi la adăpost de privirile indiscrete, ci un adevărat far după care omul se poate ghida pe timp de noapte şi pe vreme de furtună. În Civilizaţia spectacolului, un capitol face trimitere la modul în care predarea literaturii nu poate insufla cititorului pasiunea pentru marile opere ale lumii. În schimb, criticii literari sunt cei care îndeplinesc desăvârşit această grea misie. Citeşte tot articolul
Primăvară în New England | Considerații critice meteosensibile – „adevăratul băiat de aur”, de Andrei Dósa
În New England, povestea Mark Twain, vremea este mereu ocupată cu ceva, întotdeauna își vede de treabă, tot schițează design-uri pe care le testează în permanență pe oameni, strict pentru a vedea ce-o să iasă. Nu e musai să călătorești în jurul lumii pentru a întocmi un clasor extensiv al meteo-minunățiilor pămîntene; trei zile de primăvară în New England îți vor fi arhisuficiente. A patra zi ar genera un surplus, ai avea „vreme care îți prisosește; vreme de închiriat, vreme de vînzare, depozitabilă, vreme de investit, vreme de împărțit la săraci” – din discursul newyorkez al lui Twain (1876). Citeşte tot articolul
Infinitezimal la Cafeneaua Critică
Despre proiectul Infinitezimal @ Cafeneaua critică Lansată în vara lui 2013, la iniţiativa eseistului şi criticului literar şi teatral Sebastian-vlad Popa, revista trimestrială Infinitezimal (în formatul mare al ziarelor de altădată!) a „născut” între timp, în ianuarie curent, şi o serie omonimă de cărţi complementare. Editorul periodicului şi al colecţiei e Fundaţia Societatea De Concerte Bistrita (pentru cărţi – prin Editura Charmides). Cafeneaua critică propune o seară de prezentare-analiză a întregului proiect Infinitezimal – revistă & colecţie de carte. Citeşte tot articolul
Lansare de carte: „Epoca raţiunii. O incursiune în spaţiul gândirii critice”, de Thomas Paine
Editura Herald şi A.S.U.R (Asociaţia Secular Umanistă din România) au plăcerea de a vă invita joi, 16 martie, ora 18:30, la Librăria Seneca Anticafe (Str. Arhitect Ion Mincu, nr.1, Bucureşti), la evenimentul de lansare a cărţii „Epoca raţiunii” de Thomas Paine, titlu publicat în colecţia Cogito →https://goo.gl/nBHmcg Citeşte tot articolul
De găsit umanului un loc în lume – Radu Vancu, „Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu”
De ani buni, citesc literatură umărind căile prin care se poate salva ceea ce este profund omenesc în om, atentă mai ales la respirația vieții, în lipsa căreia și esteticul, și moralul își pierd din importanță, dacă nu cumva se anulează. Așa că titlul cărții publicate de Radu Vancu – Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu – nu avea cum să mă lase indiferentă. Pe urmele lui Ion Mureșan, Radu Vancu privește literatura ca pe un sistem imunitar, capabil să-l ajute pe om să supraviețuiască, să-l învețe pe om să fie uman. Citeşte tot articolul
Comunismul criticat în volumul de nuvele fantastice „Proiecte de trecut”, de Ana Blandiana
Matei Vișniec la Cafeneaua critică
Genies in the bottle: promovare sau receptare critică?
Premiul CriticAtac 2015 & Lansarea Antologiei CriticAtac
Eugène Ionesco, portret făcut de criticul Eugen Simion în jurnalul său parizian
Nu întâmplător l-am ales pe Eugen Simion pentru portretul lui Eugène Ionesco. Sau poate că Timpul trăirii, timpul mărturisirii, jurnalul său parizian, m-a ales pe mine, împărtăşindu-mi că „Parisul este un mit pe care trebuie să-l meriţi”. Nu e un oraş, ci un univers şi „trebuie să intri în el în vârful picioarelor, aşa cum merg, dimineaţa, ideile”. Citeşte tot articolul