Vă așteptăm la Librăria Humanitas de la Cișmigiu miercuri, 3 octombrie, ora 19, la evenimentul dedicat antologiei Cartea Filocaliilor. Cele mai frumoase pagini, recent apărută la Editura Humanitas, o selecție realizată de Georgeta-Anca Ionescu din ediția tradusă din grecește de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române. Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook. Citeşte tot articolul
Unele dintre cele mai simpatice semne de carte pe care le-am descoperit în ultimul timp sunt făcute în Ucraina, de către Lena și Dimitri. Sunt niște piese micuțe, confecționate din metal tăiat cu laserul și apoi acoperit cu vopsea de diverse culori, predominând totuși negrul. Au un design modern, minimalist, dar asta nu înseamnă că sunt lipsite de eleganță. Citeşte tot articolul
Malena Valcárcel este o spaniolă care s-a îndrăgostit de lucrul cu hârtia, după ce ani la rând a încercat diverse alte domenii şi materiale. Fără cursuri sau pregătire specială, a început să înveţe singură cum să lucreze cu cărţile vechi pentru a confecţiona sculpturi şi bijuterii. Foloseşte cărţi reciclate, bucăţi de hârtie şi alte materiale ecologice nu doar din considerente etice, ci şi pentru că este convinsă că ele dau un plus de farmec şi autenticitate fiecărui obiect creat. Citeşte tot articolul
Ca de fiecare dată, de Crăciun încercăm să ne decorăm casa şi bradul cu ornamente cât mai frumoase şi inedite. Ne punem imaginaţia la treabă şi, în funcţie de preferinţe, alegem variante rustice, de inspiraţie scandinavă, cu decoraţiuni simple sau de-a dreptul opulente, pline de culoare sau monocrome. Citeşte tot articolul
Nu știu voi cum ați fost, dar eu aveam o adevărată obsesie în a nu scrie niciodată nimic pe vreuna dintre cărțile pe care le am în bibliotecă. Insistam cu ardoare și pe lângă prietenii cărora le împrumutam. Depuneam mare efort în ”instruirea” tuturor: să nu le murdărească, să nu le îndoaie colțurile etc. Știu, pentru unii dintre voi poate părea foarte, foarte ciudată atitudinea mea.
De ceva timp, m-am mai relaxat. Am început să fac adnotări pe cărți, să pun post it-uri, să subliniez pasaje care mă interesează. Și asta pentru că m-am împrietenit și mai mult cu ele, cred eu. Citeşte tot articolul
Se pare că tot mai multă lume este atrasă de frumuseţea şi delicateţea sculpturilor din cărţi, lucru de înţeles atunci când priveşti minunăţiile ieşite din mâinile artiştilor care au ales să lucreze cu hârtia. Cunoscându-mi încântarea încercată de fiecare dată când descopăr lucrări realizate din pagini de carte – pe care mereu vi le prezint, în speranţa că vor avea acelaşi efect şi asupra voastră – nu mi-e greu să-mi imaginez entuziasmul generat de acest tip de artă.
Su Blackwell este un artist al cărui material de lucru predominant este hârtia. Născută în Sheffield şi absolventă a Royal College of Art din Londra, a început să modeleze pagini de carte după o călătorie în Thailanda şi achiziţionarea de acolo a unei cărţi care a inspirat-o. Sunt convinsă însă că numele nu vă este necunoscut, mai ales că v-am prezentat şi noi câteva din lucrările ei aici. Citeşte tot articolul
Istoria descriptivă a literaturii române, proaspăt ieșită din tipar, propune o schimbare de direcție în istoria literară, o schimbare necesară care merita o discuție ceva mai amplă decât simpla dare de seamă cronicărească. De aceea m-am bucurat că profesorul Mircea Anghelescu a acceptat să punem sub lupă mizele și deschiderile acestei ingenioase istorii a literaturii. În ce mă privește, a fost o plăcere să discut cu profesorul Anghelescu despre acest bildungsroman al literaturii premoderne, pus în pagină cu efervescența și eleganța unui critic literar de primă clasă. Citeşte tot articolul
A fost o plăcere să discut cu Barbu Cioculescu despre promoții literare și povești din culisele vieții culturale din anii '40, de la prietenia lui cu cei din așa-numita „generație a războiului”, până la strânsa prietenie dintre Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu.
Am pornind de la cărțile de memorii scrise de Barbu Cioculescu, așa ca Povestind despre atunci sau Amintirile unui uituc, ajungând să închegăm o discuție cât se poate de liberă și degajată, tema centrală rămânând, desigur, literatura.
Apărut la finalul anului trecut, volumul Două eseuri despre paradis și o încheiere semnat de Horia-Roman Patapievici aduce în prim-plan o temă pe care modernitatea o trecuse în rândul celor fanate. La urma urmei, o obișnuință culturală ne-a făcut ca de la prima întâlnire cu Divina commedia a lui Dante să intrăm într-un soi de partizanat estetic cu Infernul, în defavoarea Purgatoriului și a Paradisului. Trebuie spus din capul locului că nu avem de-a face cu un volum de investigație teologică, ci cu unul care vede în paradis un principiu de construcție estetică. Citeşte tot articolul
