Până mai acum câțiva ani, când am văzut
“A Christmas Carol” – un desen animat 3D realizat de Disney după nuvela cu același nume a lui Charles Dickens, despre zgârcitul Ebenezer Scrooge și despre lecțiile pe care le primește în prag de bătrânețe - nu prea puteam asocia Crăciunul decât cu sentimentul de liniște, cu familia, bradul împobodit, sarmalele, țuica fiartă, vinul, colindele etc. Filmul ăsta mi-a (re)adus aminte că sărbătoarea Crăciunului nu pentru toți înseamnă ceea ce înseamnă pentru mine. Și asta din diverse motive: pentru că unii nu au șansa să se bucure de așa ceva (sărăcie, lipsa unei familii etc), pentru că unii nu cred că această sărbătoare este ceva special, pentru că pe alții ideea de bucurie la unison îi angoasează. Amintindu-mi de acest film, mi-am adus aminte și de copila din
“Fetița cu Chibrituri”, a lui Hans Christian Andersen, pentru care Crăciunul nu a existat decât în pâlpâirea firavă a unui foc de chibrit. Mi-am adus aminte și de nuvela “A Christmas Carol”, a lui Charles Dickens, în care unele personaje sunt plictisite crunt de ideea de Crăciun iar altele fac să explodeze lumea cu bucuria pe care o simt în așteptarea acestei sărbători. Așa am ajuns să frunzăresc câteva din cărțile mele preferate în care se vorbește, în treacăt sau mai pe larg, cu patos sau la mișto, despre Crăciun.
Citeşte tot articolul