Cautare dupa "saramago"

Povești cu oameni „mărunți” – José Saramago, „Ridicat de la pământ”

În 1979-1980, Saramago a cutreierat (cu încetinitorul) vreme de un an Portugalia, scriind ulterior două cărți. Una este Călătorie prin Portugalia, o descoperire și o lectură îndrăgostită a Portugaliei, o căutare subiectivă a frumuseții și a valorii, însoțită și de o „interpretare“ documentată, căci subsolurile abundă în informații dintre cele mai variate – repere istorice, etimologice, arhitectonice, geografice, versuri, elemente biografice, legende etc. Așa-zisul obiect al peregrinarii și al scrierii nu este doar o Portugalie vizibilă, a prezentului, ci o desfășurare a acesteia în timp și spatiu, în vizibil si invizibil, în spații reale, dar și de legendă. Citeşte tot articolul

José Saramago și „Halebarde, halebarde”, romanul său neterminat – o carte absolut inedită

E posibil, cine știe, să fiu în stare să mai scriu o carte. (José Saramago, august 2009, citat de Aguilera în prefață)

În urmă cu aproape o lună alcătuiam o listă de lecturi proaspete, 10 cărți noi de citit la început de an, și includeam acolo și Halebarde, halebarde, archebuze, archebuze, romanul neterminat al lui José Saramago, cu texte de Roberto Saviano și Filip Florian, o prefață semnată de Fernando Gomez Aguilera și ilustrații de Günter Grass, publicat de Editura Polirom în ianuarie 2015, în colecția „Hors Collection” și în traducerile Siminei Popa (din limba portugheză), Ceraselei Barbone (din limba italiană) și Corinei Nuțu (din limba spaniolă). Volumul este promovat ca fiind „un eveniment editorial și un proiect literar unic” - dacă nu știi prea bine despre ce este vorba, se poate să crezi că este o exagerare; numai că, imediat ce deschizi cartea și citești, înțelegi că nu e deloc așa, că ai în față o carte absolut inedită.  Citeşte tot articolul

La plimbare prin Lisabona cu Gandhi, Saramago şi Pessoa

Micul parc São Pedro de Alcântara avea două etaje: unul cu bănci, fântână şi platani, altul cu straturi de trandafiri, palmieri pitici şi privelişte întinsă până departe, peste dealurile Alfamei. În dreapta lui, în staţia de unde puteai să iei tramvaiul 28, care urca şi cobora lipit ca melcul de coastele abrupte ale oraşului, îl găseam în fiecare dimineaţă pe domnul Gandhi. Citeşte tot articolul


Când moartea devine năzuroasă – Intermitențele morții de Saramago

V-ați întrebat vreodată cum ar fi dacă am trăi veșnic? Nu puține sunt companiile de înfrumusețare corporală care încearcă să vândă diverse ponturi în vederea susținerii acestui mit activ în mintea consumatorilor. Dar, dacă traiul cel veșnic nu ar coincide cu încetarea degradării corporale pe care bătrânețea o presupune, dispariția morții ar putea, brusc, să nu mai fie o idee atât de atractivă. „A doua zi, nimeni n-a murit.”, așa își începe Jose Saramago romanul intitulat Intermitențele morții, poate cel mai interesant volum al său. Într-o singură țară, începând cu data de 1 ianuarie, moartea se hotărăște să nu mai vină. Nimeni, nici măcar bolnavii terminali, nu mai moare. Evident, prima reacție este de bucurie, oamenii având impresia că tocmai au scăpat de cea mai mare frică a vieții lor și că, din acel moment, întreaga existență li se va schimba radical. Însă lucrurile nu stau chiar așa, căci oamenii nu încetează să îmbătrânească. Citeşte tot articolul

Negația care schimbă viața – Istoria asediului Lisabonei de Jose Saramago

Obiectivitatea este un lucru imposibil, chiar și atunci când ne străduim din toate puterile să-l obținem. Orice cuvânt scris, orice relicvă lasă, inevitabil, semnele individualității în istorie. Oricât ne-am strădui, trecerea prin realitate ne duce în ficțiune, căci fiecare individ trăiește și mărturisește după un cod interior. Nici măcar tratatul de istorie nu este scutit de literaturizare, după cum o mărturisește Raimundo Silva în dialogul pe care-l are cu autorul volumului Istoria asediului Lisabonei în primul capitol al romanului lui José Saramago, Istoria asediului Lisabonei: „Ei, pictura nu e decât literatură făcută cu pensula, Sper că n-ați uitat că omenirea a început să picteze cu mult înainte de a învăța să scrie, Cunoașteți dictonul, dacă n-ai câine, vânezi cu pisica, vasăzică cine nu poate să scrie pictează, sau desenează, asta fac și copiii, Vreți să spuneți, cu alte cuvinte, că literatura exista deja înainte să se fi născut, Da, domnule, așa cum și omul, cu alte cuvinte, înainte de a fi, era deja.” Așa se trezește corectorul editurii, Raimundo Silva, să susțină că orice nu e viață e literatură, mai ales istoria. Se dovedește însă, în următoarele capitole, că această graniță dintre literatură și viață nu este chiar atât de bine delimitată pe cât s-ar părea. Citeşte tot articolul

Curajul de a fi incorect religios – José Saramago, „Cain”

  Să pui întrebări şi să îndrepţi atenţia asupra incongruenţelor de care mustesc textele sacre nu prea sunt demersuri compatibile cu un bun credincios. Dar ce noroc că un scriitor nu trebuie să respecte astfel de norme! După bunul său plac, poate să ia orice personaj din Biblie şi să-l pună în toate contextele posibile. Am descoperit cu bucurie că ultimul roman al lui Saramago, Cain, chiar asta face: se joacă, ireverenţios, cu personaje bine-cunoscute din Biblie şi demontează toate convenţiile, deschizând calea pentru numeroase întrebări referitoare la raportul omului cu divinitatea, așa cum a făcut cu foarte controversata Evanghelia după Isus Christos. Citeşte tot articolul

Călătorind prin Portugalia cu Jose Saramago

A călători ar trebui să însemne cu totul altceva: să zăbovești mai mult și să umbli mai puțin, poate chiar ar trebui instituită profesia de călător, doar pentru oameni cu reală vocație, mult se înșală cei care consideră că ăsta ar fi un lucru de mică răspundere, fiecare kilometru face cel puțin cât un an din viață. M-am întrebat de multe ori în ultimii ani - când călătoriile în afara țării, cu orice ocazie și cu oricât de puțini bani, au început să devină o parte importantă din existența generației noastre, care s-a făcut mare cu ambele picioare în comunitatea europeană - dacă totuși am văzut destul din România. Dacă n-ar trebui să-mi petrec următoarea vacanță într-un ro-trip, în locul unui eurotrip. Și mereu îmi răspund că în România pot să mă duc oricând, dar că setea de restul lumii n-o să mi-o pot astâmpăra decât acum, când pot să dorm în cort și să rezist 30 de ore pe drum, în mașină, cu cafea și sendvișuri din benzinării. Citeşte tot articolul

”Cartografia lumii de dincolo”, primul roman publicat de Laura T. Ilea în spațiul românesc – dezbatere și sesiune de autografe, sâmbătă, 29 septembrie, ora 17

Vă așteptăm sâmbătă, 29 septembrie, ora 17, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea primului roman publicat de Laura T. Ilea în spațiul românesc, Cartografia lumii de dincolo, recent apărut la Editura Humanitas, în colecția „Scriitori români contemporani“. La eveniment vor vorbi, alături de autoare, crititul literar Tania Radu și scriitoarea Andreea Răsuceanu, coordonatorul colecției. Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook. Citeşte tot articolul


Descoperiţi poezia lui Fernando Pessoa în noul volum „Vecin cu viaţa. Poezia ortonimă 1911-1935”

Săptămâna trecută la Librăria Humanitas de la Cişmigiu a avut loc lansarea volumului Vecin cu viaţa. Poezia ortonimă 1911-1935 de Fernando Pessoa. Invitaţi la acest eveniment au fost Dinu Flămând, poet şi traducătorul acestui volum, Ioan Stanomir, scriitor, şi actriţa Oana Pellea, invitata specială a întâlnirii. Evenimentul a fost moderat de către Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction. Citeşte tot articolul


Lansare de carte şi lectură publică – „Vecin cu viata.Poezia ortonimă 1911-1935“, de Fernando Pessoa

Editura Humanitas Fiction vă aşteaptă miercuri, 7 iunie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr. 38) la lansarea volumului Vecin cu viaţa. Poezia ortonimă 1911-1935 de Fernando Pessoa recent apărut în seria de autor dedicată scriitorului portughez.  La eveniment vor vorbi Dinu Flămând, poet şi traducătorul acestui volum şi Ioan Stanomir, scriitor. Actriţa Oana Pellea, invitata specială a întâlnirii, va citi din poezia lui Fernando Pessoa. Moderatorul serii va fi Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction. Citeşte tot articolul


Adrian Georgescu: „Rețeta tinereții veșnice e să te reinventezi continuu” (interviu)

Exitus, noul roman semnat de Adrian Georgescu, e o călătorie de la prima la ultima pagină. Una care te ține acolo, indiferent de cât de crudă ți se pare, cât de plină de grozăvii este, chiar dacă uneori te șochează, alteori te dezgustă, iar de cele mai multe ori te înduioșează. Moartea planează peste întreaga carte, îl însoțește pe Milo, zis Exitus, protagonistul volumului, încă de la naștere, și nu se desprinde de el nicio clipă. Așa că nu e chiar un roman ușor de digerat, dar este unul pe care îl recomand cu două mâini, pentru frazele lui lungi, pentru construcția narativă, pentru unghiul inedit, pentru că este o carte care, paradoxal, te învață multe despre viață și umanitate. Exitus e singular în literatura română contemporană recentă.  Citeşte tot articolul