Cautare dupa "thomas pynchon"

Carte și film: Inherent Vice, de Thomas Pynchon

Inherent Vice, filmul lui Paul Thomas Anderson, iși ridicase propria ștachetă mult înainte de a fi ajuns pe ecrane: filmele recente ale regizorului (There Will Be Blood, The Master) îl plasau pe o traiectorie sigură și ascendentă; urma să fie prima ecranizare a vreunui roman de Thomas Pynchon, un autor greu adaptabil în cinema; subiectul era o poveste polițistă ironic noir, prin fumurile hippie ale anilor '60 târzii. Puteai să vezi eticheta "film cult clasic" înainte să desfaci ambalajul. Citeşte tot articolul

Vara asta, să bem ca personajele lui Thomas Pynchon!

Dacă sunteți fani Thomas Pynchon sau pur și simplu vă plac proiectele inedite, atunci trebuie să aflați câteva ceva despre Tom Pynchon's Liquor Cabinet, un blog pus pe picioare în mai, care își propune să inventarieze „every drink in every Pynchon novel”. Am dat peste blogul Wordpress întâmplător, dar l-am urmărit de atunci și mi s-a părut interesantă ideea, chiar dacă efortul celui din spatele acestuia (anonim momentan, cu numele de @DrunkPynchon pe Twitter și mjhorn pe blog) poate fi considerat de unii dintre voi inutil. Acasă, Despre și Lista sunt cele trei pagini pe care le regăsim când accesăm link-ul. Acasă reunește ultimele postări, la secțiunea Despre avem un citat din Pynchon și intenția bloggerului („I’ll be drinking my way through every beverage I find in the pages of Pynchon. This could take a while. Let me know if you spot any I’ve missed!”), plus o fotografie cu acesta (în dreapta) și prima băutură, Chivas Regal, amintită în V.; iar Lista este, bineînțeles, o enumerare a băuturilor pe care faimosul scriitor american le menționează în cărțile sale. Citeşte tot articolul

Pynchon şi Marge Simpson

Thomas Pynchon n-a fost niciodată prea generos cu apariţiile publice. De fapt, a fost atât de zgârcit încât au apărut (fără voia lui) doar câteva fotografii cu el, despre apariţii publice n-a fost vorba, ba chiar a făcut scandal de fiecare dată când vreun jurnalist a vrut să-i încalce intimitatea. Citeşte tot articolul

Anchetă: Cinci poeți despre tatuajele lor și legătura pe care o au ele cu scrisul

O formă de artă astăzi, o modalitate de a marca rolul indivizilor într-un trib sau condamnații în vremurile moderne, tatuajul rămâne un semn distinctiv, cu justificări și conotații multiple. Dacă acum câteva mii de ani, când apărea pentru prima dată, avea o funcție strict practică, de-a lungul timpului a căpătat semnificații mai degrabă estetice sau terapeutice. Nu doar un mod de a-ți înfrumuseța corpul, ci și o cartografiere transcrisă pe viu a unor momente existențiale, tatuajele vorbesc despre evenimente, gânduri, obsesii, traume sau mari bucurii pe care cei care și le fac vor să le înscrie, să le fixeze, dar și să le exorcizeze, închizându-le în straturile epidermei. Citeşte tot articolul


Un nou Eminescu apăru

Proza contemporană oferă nu numai o diversitate de tendințe, dar și o serie de valori aflate în mișcare. Prin urmare, o cartografiere reprezintă un gest de reală dificultate. Este cu atât mai greu cu cât principiul valoric ar trebui să prevaleze, iar nu cel cantitativ, care se limitează la înregistrarea unor tendințe. Fie ele formale sau mentalitare. Uneori, însă, înregistrarea de tendințe literare devine metodă de lucru. E cazul lui Franco Moretti care, în Grafice, hărți, arbori (1), analizează evoluția romanului ca gen literar. Modelul teoretic configurat de Moretti e fertil, și, dincolo de negocierile de verdict, el ar putea da rezultate interesante în spațiul românesc. Citeşte tot articolul


10 cărți de citit în aprilie 2017

Lista de cărți pentru aprilie este diversă și provocatoare. Foarte multe cărți scrise de autori români, scriitori și scriitoare deopotrivă, dar și romane străine și cărți de eseuri, care mai de care mai surprinzătoare și incitante. De la cărți ușurele de relaxare și de vacanță, până la cărți profunde, menite să ne pună pe gânduri, am alcătuit o listă de cărți de citit în aprilie, în care sper să găsiți și ceva care să vă placă. Citeşte tot articolul


Anchetă: 18 scriitori români despre Premiul Nobel pentru Literatură 2016

Joi, 13 octombrie, s-a anunțat laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2016. Așa cum povesteam și ieri, printre altele, la Radio România Cultural, în emisiunea Adelei Greceanu, Timpul prezent în literatură (unde am fost invitată alături de criticul literar Luminița Corneanu), rostirea numelui câștigătorului de anul acesta mi-a blocat degetele pe tastatură. Nu pentru că nu-mi place Bob Dylan, poezia ori muzica sa (au contraire), ci pur și simplu pentru că am fost surprinsă, m-aș fi așteptat la absolut orice - în afară de asta. Cred că înțeleg statement-ul Academiei Suedeze, dar, în cazul acesta, cred și că trebuie, cumva, redefinite noțiuni precum operă literară și, de ce nu?, literatură. E posibil să nu mai putem opera cu aceleași concepte precum am făcut-o până astăzi. Ori, poate, să redefinim Nobelul pentru Literatură, așteptările pe care le avem când ne gândim la un astfel de premiu. Altfel, mesajul politic și social transmis mi se pare fabulos.  Citeşte tot articolul


Gheorghe Crăciun – interviu inedit (nepublicat): Oricît am vrea să credem altceva, scrisul e meserie

Acum zece ani, făceam revista Facultății de Litere din București, (be)Tonuri. I-am luat atunci un interviu lui Gheorghe Crăciun, un scriitor pe care îl admiram enorm. Revista și-a încetat apariția înainte ca interviul să fie publicat. Printr-un concurs nefericit de împrejurări, am pierdut după un timp aproape toate materialele programate pentru numărul următor, printre care și acest interviu. L-am căutat în repetate rânduri, pe diverse calculatoare, mailuri, nu era de găsit. M-am gândit de foarte multe ori la el, cu un regret imens că nu a fost publicat și cu vina că l-am pierdut. Ieri s-au împlinit 8 ani de la dispariția scriitorului și am schimbat câteva vorbe cu Oana Crăciun, fiica sa, pe Facebook, după ce ieri căutasem din nou, fără succes, prin mailuri și foldere vechi, interviul, sperând la un miracol. Miracolul s-a produs - am întrebat-o pe Oana Crăciun, fără speranțe prea mari, dacă ar fi cumva vreo șansă să mai existe documentul undeva. Căutând în arhiva din calculatorul său, l-a găsit! Interviul pierdut de 10 ani! Și, pentru că lucurile fac un arc miraculos în timp, una din întrebările pe care i le-am pus în 2005 era cum va arăta cartea cult a anului 2015. Și iată câ acest interviu iese la lumină exact în 2015. Oana Crăciun pune găsirea interviului pe seama meticulozității extraordinare a scriitorului, a ordinii care-l caracteriza și a rigorii sale atât de cunoscute. Recunosc că am primit interviul cu mare emoție, ca pe ceva foarte prețios pierdut și regăsit, și că, pentru mine, dar cred că mai ales pentru cititori, este un moment important în cunoașterea scriitorului extraordinar care a fost și va fi mereu Gheorghe Crăciun. Vă reamintesc că, la editura Cartea Românească, a fost lansată de curând Seria de autor Gheorghe Crăciun, sub îngrijirea criticului literar Carmen Mușat și a fiicei scriitorului, Oana Crăciun, serie care a debutat cu volumele Acte originale/Copii legalizate (variațiuni pe o temă în contralumină) și Mecanica fluidului. Gheorghe Crăciun a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români,eseist, publicist, teoretician al postmodernismului și critic literar. Citeşte tot articolul

10 ecranizări pe care le așteptăm în 2015

2015 se anunță a fi un an destul de bogat în ecranizări. Astfel încât, atunci când le-am pus cap la cap, am avut de unde selecta zece filme adaptate după cărți - clasice, bestseller-uri, contemporane. Pe toate le aștept cu interes și nerăbdare - fie pentru a mă amuza, preț de aproape două ore, fie pentru a mă transporta într-o distopie interesantă sau pentru a-mi ridica întrebări, surprinde pozitiv sau pune pe gânduri. Ceea ce, bineînțeles, vă doresc și vouă. Și abia aștept să citesc, în comentarii, și despre listele voastre.  Citeşte tot articolul

Librarii Cartepedia: Iulia Avram, Vlad Zver și Sonia Wincentowicz

Vă spuneam când vorbeam de Cartepedia că meseria de librar ni se pare una dintre cele mai frumoase. Comunitatea Cartepedia pune accent pe recomandările librarilor, încurajează cititorii să devină și ei librari pentru o zi și să le spună altora ce cărți faine au descoperit. Ne-am gândit că v-ar plăcea să-i cunoașteți pe trei dintre librarii Cartepedia, tineri, plini de entuziasm și de dragoste pentru cărți, pentru care a recomanda cărți celorlalți e o expresie a prieteniei. Ei sunt Iulia Avram, Vlad Zver și Sonia Wincentowicz. NU uitați, dacă și voi vă bucurați când primiți recomandări de la prieteni, Cartepedia pune la bătaie vouchere de 500, 200 și 100 lei pentru cumpărarea de cărți.  Citeşte tot articolul

8 cărți dificile care îţi pun neuronii la încercare

Nu vorbim de categoria grea, reprezentată cu brio de domni precum Heidegger, Derrida, Lacan, Wittgenstein, Lyotard, Delleuze şi alţii care au ştiut să aranjeze cuvinte aparent cunoscute în fraze cu sens necunoscut muritorilor de rând. Nu, acum vorbim de literatură și încă de una foarte bună, de cărți care-ți provoacă mintea, memoria și cunoștințele. Și nu, nu-i punem nici pe cronicari, oricât de mult ne-ar fi marcat primul an la facultatea de litere. :) Citeşte tot articolul

Cărți așteptate în 2013

La începutul anului trecut se estima că în 2012 urma să fie publicate în toată lumea vreo 15 milioane de titluri. Statistic, 2013 ar trebui să aibă o creștere de 500% față de această cifră. Cât la sută dintre acestea vor fi doar maculatură - statisticile nu mai prevăd. Dintre milioanele de cărți care așteaptă în anticamera tipografiilor, iată o infimă parte, câteva titluri noi ale unor autori pe care deja îi cunoaștem sau care par să fie favorizați de bookaholicul universal. Citeşte tot articolul

Ce „ouă de Paşte” ne-au lăsat scriitorii în cărţile lor?

În unele ţări din Vest (Elveţia, Germania, Olanda etc.), se obişnuieşte ca, de Paşte, ouăle vopsite să fie ascunse în iarbă, pentru a fi găsite de copii, cărora li se spune că au fost lăsate de Iepuraş, pentru ei. Ei bine, şi scriitorii fac ceva asemănător, lăsând în cărţile lor mesaje ascunse, pe care le poate descifra un cititor avizat, anumite „hinturi”, care, în engleză, poartă chiar numele de „Easter eggs” (nu numai în literatură, ci şi în filme sau în jocuri video – de altfel, dacă e să căutăm punctul zero al acestei expresii, el este în legătură cu jocurile video: prin anii ’70, designerul de grafică al firmei Atari, Warren Robinett, a introdus un obiect ascuns într-unul dintre jocurile create de el, care, dacă era descoperit de jucător, deschidea o altă fereastră pe care era scris „creat de Warren Robinett”). Haideţi să vedem ce „ouă de Paşte” au presărat în literatura lor scriitorii, pentru ca noi, cititori avizi asemenea copiilor care caută în iarbă ouăle lăsate de „Iepuraş”, să le putem găsi şi să simţim, astfel, că purtăm un tip special de comunicare cu scriitorul respectiv. Citeşte tot articolul

Ion Manolescu: benzile desenate şi literatura postmodernă

Când am auzit că în mai, la Bookfest, Ion Manolescu lansează Benzile desenate şi canonul postmodern, un fel de "schiţă imprevizibilă şi deseori fluctuantă a fenomenului literar autohton actual", am zis bun, un pic de sistematizare la zi nu strică, ba chiar se impune. După ce am deschis cartea, m-am cam dezumflat, pentru că "la zi" se opreşte undeva în 2005, cartea fiind reunirea articolelor semnate de Ion Manolescu din anii '90 până în anii 2000 în revistele culturale autohtone. Citeşte tot articolul