Serile FILIT s-au încheiat aseară, duminică, 5 octombrie, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, cu un invitat la fel de special precum în zilele precedente: Norman Manea, scriitorul român care trăiește în America de peste douăzeci și cinci de ani, considerat unul dintre cei mai importanți autori de-ai noștri, nominalizat în ianuarie anul acesta, de către Uniunea Scriitorilor Români, la Premiul Nobel pentru Literatură. Invitat, alături de Norman Manea, a fost poetul și criticul literar Edward Hirsch, iar rolul de moderator al întâlnirii a fost asumat de Carmen Mușat.
Cea de-a cincea seară FILIT a început mai devreme decât cele anterioare (la ora 18 în loc de ora 20), întrucât, după aceasta, urma să fie anunțată „Cea mai îndrăgită carte a anului 2013”, votată de un juriu de 24 de elevi din liceele de elită din Iaşi (nu vă țin pe jar, vă spun că Negustorul de începuturi de roman, a lui Matei Vișniec, a căpătat acest titlu – și sunt complet de acord cu alegerea făcută 🙂 ) și să aibă loc festivitatea de închidere a festivalului. A fost o seară deosebită, cu emoții de ambele părți ale baricadei (și din culise, și din afara lor), cu un Norman Manea dispus să și glumească, încântându-și audiența, o Carmen Mușat cu mulți ași în mânecă și un Edward Hirsch la înălțime.
Discuțiile au fost relaxate, ca între prieteni, de parcă cei trei se întâlniseră la o cafea să discute una-alta, iar publicul a simțit, cu siguranță, acest lucru. Este adevărat, o bună parte dintre lucrurile discutate pe scenă le aflasem deja, anterior, fie din cărțile domnului Manea, fie din interviurile pe care am avut plăcerea să i le iau recent (cel de pe Bookaholic poate fi citit aici, iar cel pentru Dilema Veche aici) – ceea ce n-are a face cu evenimentul în sine, sunt convinsă că majoritatea celor aflați în sală s-au bucurat să le descopere. Amintesc aici, fugitiv, care au fost aceste secvențe repetitive, pentru cei mai puțin familiarizați cu opera și viața domnului Norman Manea: „casa mea este limba română”, emigratul în America, exilul ca avantaj, dar și ca dezavantaj, nedreptățile pe care le-a îndurat, prietenia cu Philip Roth (întotdeauna mi s-a părut halucinant acest lucru, ca o fană înrăită Roth ce sunt) și alte celebrități din America, articolul despre Mircea Eliade și reacțiile din țară versus cele din America, deportarea și copilăria sa, condiția de evreu.
Așa cum sper că v-am obișnuit, voi puncta, în cele ce urmează, fragmente din conversația de aseară care mi-au atras atenția și pe care le-am notat, la cald, în timpul întâlnirii de la teatrul ieșean. Sper ca astfel să vă faceți o idee de ansamblu despre cum a decurs evenimentul.
***
Norman Manea: „Poporul român din care am făcut și fac parte este un popor hedonist. Hedonismul înseamnă a te bucura de oferta cotidiană. Adaptarea la imediat poate să ducă la ignorarea a ceea ce a fost ieri și alaltăieri și trăirea zilei de astăzi. (…) Mi-aș dori ca O scrisoare pierdută să nu mai aibă actualitate”.
***
Carmen Mușat a adus în prim plan problema eseului Felix culpa (cel despre Mircea Eliade), publicat mai întâi în America, și a punctat: „Cum s-a văzut acolo această dezbatere, care la noi a inflamat spiritele?”
Edward Hirsch: „Sunt un mare admirator al lui Eliade, mai ales cel din cărțile despre șamanism. Dar când am citit articolul lui Norman Manea despre Eliade, mi s-a părut că a fost cam moale”.
Norman Manea: „Alți doi prieteni americani mi-au spus la fel precum Hirsch, m-au sunat în dimineața respectivă și mi-au zis că am fost prea blând. Le-am răspuns că una este omul, alta opera lui. (…) Exigența maximă nu o merită oricine, ci doar o personalitate foarte mare, cum a fost Eliade”.
***
Carmen Mușat: „Care este rostul intelectualului astăzi?”
Norman Manea, cu un răspuns excelent: „E greu, căci te ispitește retorica în cazul acesta. (…) Mă feresc să dau lecții, să propun modele de gândire etc. Aș vrea să cred că intelectualul ar putea să aibă un rol pozitiv în dezbaterea națională. Rolul său, poziția sa, este tot mai slăbită în societatea modernă. Avem o societate în mare măsură mercantilă, primează criteriul monetar, intelectualul nu are de-a face cu lumea asta, el își scrie cărțile și atât. Marii intelectuali sunt în umbră momentan și nu cred să mai apară curând în prim plan. (…) Intelectualul trebuie să-și urmeze calea, aș zice cu resemnare”.
***
A venit rândul lui Edward Hirsch, la un moment dat, să adreseze întrebări: „Care este diferența dintre a gândi ficțiune și a gândi eseuri?”
Norman Manea: „Eseul are o structură analitică, trebuie să urmeze o linie care să te convingă de ceva. Ficțiunea nu. (…) Editorul meu american mi-a spus că este gata să-mi publice un volum de memorialistică, dar că vrea să fie scris cu sânge. Eu i-am spus că nu vreau să scriu cu sânge, ci cu cerneală”.
***
Carmen Mușat a ridicat la fileu chestiunea biografiei în ficțiune: „Care este raportul între real și fantasmatic?”
Norman Manea: „Întreaga mea operă din România am inclus-o în categoria autoportret. Am crezut că, în felul acesta, am găsit o formulă care descrie mai bine opera mea, centrând o istorie care este și nu este compusă numai din romane”.
Edward Hirsch a intervenit: „Dar Norman, Plicul negru este un roman, Întoarcerea huliganului nu. Prima se autopropune ca ficțiune, dar a doua nu, are doar elemente de ficțiune, tehnica este narativă”.
Norman Manea: „Aș spune că definirile sunt mult mai laxe decât atât. (…) Nu sunt un autor de mare imaginație, ca mulți alți scriitori, și mai ales precum cei evrei, există o intensitate a vocii naratorului, a celui care povestește, chiar dacă e la persoana a III-a. Așa că eu consider că lucrurile sunt mult mai laxe. Imaginația mea s-a întors întotdeauna în subiectivitatea mea. (…) Am crezut întotdeauna că trebuie să scrii despre ce știi cel mai bine”.
***
Norman Manea: „Nu vreau să vorbesc în numele americanilor, pentru că America este o mare putere și nu vreau să supăr pe nimeni”.
Carmen Mușat: „Nu ne aude nimeni”.
Norman Manea: „Ba da, americanul este pe scenă” (sala a aplaudat, entuziastă, răspunsul final dat de scriitorul român).
***
Despre poezie și limbaj, Norman Manea afirma: „Poezia, în literatură, este forma cea mai înaltă a creativității, deși astăzi este într-un mare dezavantaj, un fel de criză a limbajului”.
***
La Serile FILIT am aflat și că Ion Creangă este, în parte, responsabil, pentru că Norman Manea este scriitor: „Așa s-a infiltrat himera în mine”. Edward Hirsch îl completează: „Nu a existat niciodată un om în istoria literară care să fie scriitor fără a fi, mai întâi, un cititor imens. Nu poți fi scriitor dacă nu ești cititor”.
***
Norman Manea cu un răspuns care le-a gâdilat orgoliul doamnelor din sală: „Sper că există și în România un curent feminist care să recupereze istoria și să ne pună pe noi, masculii, la colțul nostru. (…) Le-am spus și studentelor mele, care sunt bune, mult mai bune decât studenții, și foarte harnice, că femeile sunt net superioare nouă. Sper să nu mă caftească bărbații din sală după ce am spus asta”.
***
Norman Manea: „Identitatea este doar primul pas pentru a descoperi complicațiile ei”.
***
Carmen Mușat: Este libertatea condiționată sau ne-o putem impune?”
Norman Manea: „Libertatea depinde de contextul social. Asta nu înseamnă că un stat democratic este perfect, dimpotrivă, este imperfect, cum este și omul. Nu este nici măcar din punct de vedere moral perfectă, pentru că este un compromis continuu între minorități și majorități, o continuă negociere”.
***
Norman Manea: „America e foarte greu de sintetizat, dar, dacă aș încerca să o caracterizez într-un cuvânt, atunci acesta este incoerența. Ferească Dumnezeu să devină coerentă”.
***
Norman Manea: „În general, sclavia te scutește de responsabilitate”.
***
Norman Manea: „Așa nasoală cum e, eu cred că dacă America ar dispărea ar fi o catastrofă”.
***
Norman Manea: „Globalizarea este o generalizare, iar geniul american este simplificarea”.
***
Norman Manea: „Prietenia este o necesitate, am nevoie de comunicare”.
***
Norman Manea: „Ce mă reprezintă ca evreu? Refuzul idolatriei”.
***
Întâlnirea cu Norman Manea, foarte ofertantă din punct de vedere al temelor tratate, a ridicat, ca de fiecare dată în ultimele cinci zile, publicul în picioare. Și, cumva, a închis foarte firesc cercul excepționalelor Seri FILIT de anul acesta. Abia aștept să văd ce ne pregătesc organizatorii Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași pentru anul viitor!
