Sfârșit de zi de august, curiozitate, mijloace de transport, căldură, grabă. În cele din urmă, am ajuns la timp la cinematograf, cu câteva minute înainte de a începe filmul în care Philip Seymour Hoffman a jucat ultimul său rol principal, înainte de a muri: A Most Wanted Man/ Vânătoarea de spioni. Filmul a avut la bază volumul „Cel mai vânat om din lume” al lui John le Carré, publicat în 2008 și tradus la noi la Editura Rao în 2010, de Gabriel Stoian.
Atmosferă grea, apăsătoare, de film european, personaje puternic conturate, o poveste contemporană cu spioni, pe mai multe planuri, un scenariu complex, o regie minimalistă, un Hoffman cu o prestație de zile mari. Adică o ecranizare inteligentă, care m-a ținut pe jar timp de două ore. Asta ar fi, în câteva cuvinte, pentru cei nerăbdători, Vânătoarea de spioni. Nu, nu avem efecte speciale, nici bătăi corp la corp, nu este aruncată în aer nicio mașină – doar o mașină de taxi este puțin șifonată spre final, atunci când apar și două-trei arme cu care nici măcar nu se trage -, iar Bond. James Bond este tare departe, într-un univers paralel aproape. Însă spionii pe care-i vedem pe marele ecran par ceva mai aproape de realitate decât obișnuiții Hollywood-ului: cu frici, simpatii și antipatii, își pun creierul la contribuție (și nu mușchii sau frumusețea), sunt mânați de interesele agențiilor pentru care lucrează, pasionați de ceea ce fac, oameni care veghează și învârt ițele din umbră.
Bun, continuăm cu câteva „date tehnice”. A Most Wanted Man/ Vânătoarea de spioni a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundace în ianuarie, în prezența actorului Philip Seymour Hoffman, și a primit, în mare parte, cronici pozitive. La noi este distribuit de Forum Film România și va avea premiera mâine, 29 august. A fost regizat de Anton Corbijn (The American, Control), iar cartea cu titlu omonim a fost „transformată” în scenariu de către Andrew Bovell – care a făcut o treabă bună, în ciuda micilor modificări operate (de exemplu, în carte, Issa, „cel mai vânat om din lume”, jumătate rus, jumătate cecen, ocupă un spațiu mult mai mare, este mai vocal spre deosebire de film, unde rolul său este restrâns, cu puține replici și apariții secvențiale). Apropos, se pare că însuși autorul cărții, John le Carré, a fost pe platourile de filmare și a fost foarte mulțumit de ceea ce a văzut acolo – de altfel, nu e prima ecranizare a uneia dintre cărțile sale (alte opt romane au fost adaptate cinematografic, dintre cele douăzeci și trei publicate până în prezent). Iar fiul lui le Carré, Stephen Cornwell, este unul dintre producătorii filmului.
A Most Wanted Man/ Vânătoarea de spioni a fost filmat numai în Germania, în septembrie-octombrie 2012, timp de 38 de zile în Hamburg și 2 zile (la final) în Berlin.
Povestea începe la peste un deceniu de la incidentele de pe 11 septembrie 2001, în portul Hamburg, acolo unde Mohammed Atta și adepții săi au locuit și au pus la cale atacurile teroriste. Pentru ca evenimentul să nu se mai repete, câteva grupuri de agenți (două grupuri germane – unul legal și celălalt ilegal – și un grup american) sunt cu ochii pe tot ceea ce se întâmplă în oraș, urmărind, cu precădere, comunitățile islamice. Agenția de spionaj ilegală și ultrasecretă care apare încă din primele cadre este condusă de Günther Bachmann (Philip Seymour Hoffman) și încearcă să strângă informații despre Faisal Abdullah (Homayoun Ershadi), liderul comunității musulmane din Hamburg, care se ocupă și cu strângeri de fonduri pentru acțiuni de caritate în comunitățile islamice din lume.
Totuși, atunci când Ivan (Issa) Karpov (Grigoriy Dobrygin), un imigrant ilegal ruso-cecen, torturat în închisorile din Rusia, apare în oraș, spionii îl lasă pe Abdullah în plan secund și devin preocupați de trecutul lui Issa și intențiile sale: este acesta un potențial terorist sau doar o victimă colaterală? Lucrurile se precipită atunci când celelalte agenții – cea de securitate germană, reprezentată de malițiosul Dieter Mohr (Rainer Bock), și cea americană, reprezentată de Martha Sullivan (Robin Wright), spion CIA – intră în scenă și cer reținerea imediată a „suspectului”. Lui Günther nu-i este ușor, dar încearcă să rămână pe poziții și să ceară de la celelalte agenții răgaz, astfel încât să poată înțelege ce caută Issa la Hamburg.
„Cel mai vânat om din lume”, Issa, este adăpostit de o văduvă turcă, musulmană, căreia i se face milă de el. Fiul acesteia îi va aduce lui Issa o avocată, pe Annabel Richter (Rachel McAdams), tânără și naivă, care va merge la bancherul Thomas (Tommy) Brue (Willem Dafoe) pentru a revendica averea imensă lăsată de tatăl lui Karpov. De aici, lucrurile se complică și mai mult: Issa se răzgândește, decide că nu vrea banii murdari lăsați de tatăl lui; Annabel se atașează emoțional de Issa și îl găzduiește în casa fratelui ei, pentru a-l feri de pericol; Günther Bachmann, împreună cu echipa sa, intervine și o ridică pe Annabel, convingând-o să colaboreze cu ei etc.
Intriga este destul de complexă, dar jocurile de interese și așteptările personajelor, împreună cu acțiunile lor, sunt foarte bine structurate. Totul curge lent, dar logic, iar pe măsură ce mizele devin din ce în ce mai mari, suspansul crește. Regizorul are răbdare (trebuie să aveți și voi puțintică) și devoalează puțin câte puțin, atât cât este necesar să țină spectatorul pe scaun. Iar Hoffman, deși are colegi pe măsură, este, incontestabil, vedeta filmului, căci excelează în rolul său: ferm, direct, alcoolic și fumător înrăit (cred că poți număra pe degete scenele în care nu-l vezi trăgând cu nesaț dintr-o țigară), deprimat, inteligent, cu remușcări, implicat și pasionat de ceea ce face, aproape obsedat, fără prieteni și fără familie, cu ore de somn prea puține, și (oarecum) melancolic. Hoffman se transpune cu totul în personajul pe care-l joacă – de altfel, actorul ar fi spus, după ce a citit cartea lui le Carré, că „I read it and saw myself in it somehow. It’s about being in the middle of your life. It’s as much a story about that, than all of the other things. It’s about a man really confronted with what he’s passionate about pursuing and what that’s done to him”.
Mă opresc aici, n-aș vrea să intru mai mult decât este cazul în detalii. În final, vă recomand să mergeți să vedeți A Most Wanted Man/ Vânătoarea de spioni (faceți abstracție de traducerea titlului în română 🙂 ), sfârșitul filmului poate că vă va surprinde și vă va face să priviți cu alți ochi tot ceea ce știați despre spioni și securitatea globală. Sigur veți rămâne cu multe întrebări și multe variante de răspuns.
