Bookaholic

Ieri pe seară am inaugurat şi noi librăria Bastilia, ceea ce a coincis cu lansarea romanului grafic Stigmata. Nu ştiam că era prima seară în care călcau vizitatori în casa frumoasă din Piaţa Romană, aşa că am luat un loc în pod, adică în al 9-lea cer (că aşa-i e numele) şi am aşteptat să vedem ce e cu Stigmata.

Introducerile le-a făcut Ana Maria Pravicencu, de la Jumătatea plină, iar dacă întrebările ei adresate ilustratorului prezent la lansare, Lorenzo Mattotti, nu ar fi fost cam lungi şi ezitante, am fi aflat mai repede care e povestea romanului. Am aflat-o până la urmă şi prin contribuţiile invitaţilor: Matei Branea (artist creator de BD), Jean Lorin Sterian (scriitor – a cărui intervenţie a clarificat destul de mult povestea) şi Bogdan Iancu (antropolog).

În pod, cu (de la stânga la dreapta): Ana Maria Pravicencu, Matei Branea, Jean Lorin Sterian, Bogdan Iancu, Lorenzo Mattotti, traducător

Acum trebuie spus că Lorenzo Mattotti e un nume greu pentru banda desenată şi ilustraţii, care ilustraţii i-au fost publicate de-a lungul timpului în Cosmopolitan, Vogue, The New Yorker, Le Monde, Vanity Fair, şi chiar trebuie văzute pe site-ul său – seria mea favorită este, previzibil, cea cu un el şi o ea surprinşi cu cărţi sau fără în ipostaze care se citesc languros şi grafic. Revenind la comics-uri, tot în portofoliul lui Mattotti veţi găsi cărţile de benzi desenate la care a lucrat de-a lungul timpului (multe şi consistente!). Poate ar mai trebui adăugat că iniţial se apucase de arhitectură, dar a abandonat, iar în 2003 a câştigat Eisner Award (un fel de Oscar pentru industria comics-urilor) cu romanul său grafic Dr Jekyll & Mr Hyde.

Stigmata este un roman pe care l-a conceput împreună cu scenaristul şi scriitorul Claudio Piersanti şi, în ciuda numelui, nu este unul religios. După cum explica şi Lorenzo Mattotti, nu au vrut nici să ridiculizeze, nici să sanctifice personajul care se trezeşte într-o bună zi cu stigmate (pe mâini) – pur şi simplu aveau nevoie de un simbol tare (pentru desen şi pentru poveste) care să-l facă pe acelaşi personaj să îşi pună întrebări, să se regăsească.

La acest capitol, al insinuării religiosului fără apanajul tradiţional (aici o citez pe Ana Maria), Matei Branea observa cum banda desenată, toată alb-negru, urmează povestea cât se poate de cursiv, firesc fără să cadă într-o simbolistică spirituală, iar Jean Lorin a spus ceva ce trebuie amintit. Dacă în general genul acesta de romane grafice sunt greu de lăsat din mână, atunci când ochii fug de pe text cad pe detaliile desenelor şi invers, cu Stigmata el a simţit nevoia unor pauze – nu a mai fost cazul ritmului alert cu care era obişnuit să parcurgă banda desenată, ci a intrat pe frecvenţa citirii unui roman care-ţi dă de gândit.

Bogdan Iancu s-a referit mai mult la aspectul receptării acestei poveşti: de obicei intriga sau motivele religioase nu sunt chiar bine digerate sau sunt imediat clişeizate, dar Stigmata ocoleşte discursul uşor de încadrat şi propune experienţa omului simplu în aventura propriei regăsiri.

La bar, coordonatoarea colecţiei romanului grafic  şi Ion Barbu

Romanul a apărut cu sprijinul Institutului Cultural Francez, iar o altă coincidenţă faină ar fi că lansarea lui s-a întâmplat imediat după finalul Salonului european de bandă desenată, ceea ce a părut mai multă o continuare. Este a treia lansare din secţiunea de roman grafic a editurii Art, după Persepolis şi Broderii, despre care v-am vorbit şi noi. Iar în timp ce noi scriem aici, romanul este lansat şi la Gaudeamus, tot în prezenţa lui Lorenzo Mattotti.

Şi cum nu pot să vă las fără nici un cuvânt despre acest nou spaţiu, unde se vor bea cafele, citi cărţi, vor fi şi concerte, vă spun atât: arată extraordinar graţie lui Ion Barbu, prezent şi el la lansare. Am urcat pe trepte cu nume de cărţi spre al 9-lea cer, am citit rime pe pereţi şi apoi am citit pereţii din pod. Luaţi de citiţi şi voi:

Asta ar fi mers la lista noastră de personaje alcoolice.

Scara

La final, îi dau cuvântul lui Ion Barbu: