Volumul Arta occidentală. Din preistorie până în secolul al XXI-lea, semnat de Antony Mason și John T. Spike, apărut la Editura Corint, este un minunat instrument didactic pentru elevii de liceu și nu numai. Fiecare capitol dedicat unui artist sau unei perioade din istoria artei este conceput în așa fel încât cartea să poată fi ușor folosită ca material auxiliar de către profesori. Fără aportul informațiilor din școală, volumul este adeseori sărac în informații, neputând să-i facă pe cei mici să înțeleagă cum s-au dezvoltat de fapt ideile artistice. Însă, dacă sunt însoțite de prezentări mai ample, detaliile prezentate în acest album le pot fi foarte utile celor care intră pentru prima dată în legătură cu conceptul de istorie a artei.
Publicat pe o hârtie de foartă bună calitate, un minus al cărții este acela că reproducerile nu sunt suficient de detaliate. Această economie de spațiu poate fi suplinită de albume dedicate fiecărui pictor, sculptor sau arhitect prezentat. Pentru popularizarea conceptului de artă occidentală însă, cartea este utilă, scopul ei fiind acela de a le trezi cititorilor interesul pentru artă și manifestările artistice.
Prezentarea artei occidentale începe din preistorie, cu picturile rupestre, fiind apoi continuată cu antichitatea greacă, egipteană și romanică. Se trece apoi prin principalele curente artistice, insistându-se asupra aportului de originialitate care poate fi pus pe seama unor nume dintre cele mai importante de artiști. Fiecare capitol are un număr de aproximativ zece ilustrații la scară mică.
De asemenea, caracterul didactic al cărții reiese și din faptul că multe dintre operele de artă celebre sunt însoțite de note explicative care indică numele personajelor principale, a modalității în care a fost folosită perspectiva sau racursiul, a modului în care arhitectura a fost influențată de tehnicile anterioare, a felului în care postura statuilor s-a modificat. Pentru ca cititorilor să le fie mai ușor să înțeleagă tehnicile folosite de artiști, adeseori li se explică în imagini cum erau construite instrumentele pe care aceștia le foloseau în procesul creativ.
Nu se insistă asupra modului în care epocile s-au influențat unele pe altele și nici asupra artiștilor care au perfecționat un anumit curent sau stil. Sunt aduse destul de puține informații de ordin istoric, tocmai de aceea prezentările trebuie să fie completate de un mai amănunțit discurs asupra perioadei și a influențelor. Pe de altă parte, artiștii remarcabili, cei care au schimbat o modă sau care au avut o foarte mare importanță în dezvoltarea artelor sunt studiați cu mai multă atenție, încercându-se nu numai oferirea de detalii suplimentare asupra modului lor de viață, ci și asupra creațiilor esențiale pentru istoria artei ale acestora.
Având în vedere faptul că lucrarea este una de popularizare a lumii artistice occidentale, iar nu o analiză minuțioasă a istoriei artei, cum este cea a lui Gombrich, care se întinde pe mult mai multe pagini, detaliile suplimentare ar fi fost probabil o greșeală, supralicitând atenția publicului căreia îi este destinată cartea.
Un mare defect al volumului este că toate prezentările de detaliu sunt scrise cu litere destul de mici, făcând procesul citirii destul de dificil. Rezumatul perioadei sau al vieții artistului utilizează caractere vădit mai mari, care pot fi ușor citite, însă este nevoie de răbdare pentru a te putea concentra asupra prezentării detaliilor.
În ciuda acestui defect, care îi va pune la încercare doar pe copiii și adolescenții care au probleme cu vederea, cartea este un bun instrument didactic și le recomand atât profesorilor, cât și părinților să îi sfătuiască pe copii să o citească pentru a le dezvolta acestora pasiunea pentru artă fără a-i supraîncărca cu noțiuni teoretice și fără a-i forța la un efort intelectual mai mare decât cel pe care-l pot face. Pentru cei cu vârste cuprinse între 10 și 16 ani, volumul este realmente util, urmând ca, în momentul în care acest public țintă crește, informațiile acestea să fie completate de o mai atentă privire asupra istoriei artei.
