August: Comitatul Osage. Temperatură medie: 37 de grade. Femeile familiei Weston se readună în casa tinereții lor în formulă full house: surorile Violet și Mattie Fae și fiicele celei dintâi, Barbara, Karen și Ivy. Ocazia nu e prea fericită, o înmormântare, astfel încât fiecare dintre ele vine la pachet cu propria familie, iar în casă e o liotă de rubedenii deasupra cărora tună și fulgeră limbile ascuțite ale femeilor Weston.
August: Osage County a fost mai întâi piesă de teatru, publicată de dramaturgul și scenaristul Tracy Letts, jucată pe Broadway în 2007, premiată cu Pulitzer în 2008, ecranizată în 2013 și nominalizată la Oscar în 2014. Este povestea dramatică a lui Violet Weston, o femeie dură și rea, înăsprită de viață și sălbăticită și mai mult de cancerul care o transformă într-o dependentă de medicamente, cu care comunicarea devine imposibilă.
Cele trei fiice, astăzi femei trecute de prima tinerețe, au relații diferite cu mama lor: cea mai mică, Ivy, singura rămasă acasă, cu rolul de infirmieră și sprijin moral, o acceptă și se cam teme de viforoasa ei mamă, abia așteptând o ocazie să fugă în sfârșit; Karen, mijlocia, demult plecată de acasă, e străină de tot ce se întâmplă, iar Barbara, cea mai mare, leită maică-sii, suferă, pe rând, reproșul că a plecat și i-a frânt inima tatălui său, reproșul că are o familie destrămată, apoi cel că pleacă iar, răspunzând la toate cu un venin pe măsura celui scuipat de mama toxicomană.
Deși descris drept ”povestea sumbră, hilară și extrem de emoționantă a femeilor încăpățânate din familia Weston”, filmul e departe de a fi o comedie, apropiindu-se mai mult de genul ”oroare de familie”, care, dacă nu există, ar trebui clasificat. Are, într-adevăr, câteva accese discret amuzante produse de replicile tăioase, verde-n față ale personajelor principale, hotărâte să se dueleze ‘a la mort’ cu sinceritatea lor; altfel, există în August: Osage County la fel de multă comedie câtă găsești în romanele lui Faulkner, de care mi-a amintit cumva povestea asta cu oameni cruzi pe dinafară și uscați pe dinăuntru, acest model antropologic oximoronic din Sudul american.
Filmul e dus și condus de personajul principal, năprasnica Violet, jucată de una dintre cele mai versatile actrițe, Meryl Streep, apărând în acest film ca ultimul junkie canceros: păr galben scurt și rar, uscat de chimioterapie, ochi lăcrămoși și alunecoși de la pumnul de medicamente luate, sudând țigările în ciuda cancerului bucal și fixându-și adversarul cu o privire neagră și goală din spatele unor ochelari de soare uriași, de sub sprâncenele desenate și peruca lucioasă.
Desigur că i-a adus și o nouă nominalizare la Oscar acest rol, de care se ocupă cu dăruirea caracteristică, în ciuda faptului că nu își dorise să joace un asemenea personaj denaturat, cinic și isteric într-o oroare de familie, în care numai scena unui prânz-parastas pare să se termine cu toți mesenii angajați într-o păruială generală, de saloon.
Prezența lui Meryl Streep pe listele de filme pentru Oscar o menține în postura de actriță cu cele mai multe nomilnalizări pentru acest premiu, în număr de 18 (dintre care trei i-au și adus câte un Oscar, nu mai departe decât acum doi ani, pentru Doamna de Fier), călcându-i pe urme de la distanță doar Katharine Hepburn și Jack Nicholson, cu 12 nominalizări.
Alături de ea, într-un rol nu mai puțin catharctic, Julia Roberts – care reușește să se scuture de grămada de personaje femme fatale, feminist power sau de comediile romanțate din ultimii 10 ani – îmbracă un rol dramatic și furtunos, fără pic de romance, cu cărarea părului său lung, emblematic, căruntă, fără zâmbetul ei uriaș irezistibil, ci cu rictusuri și grimase frustrate, cu crize de nervi, farfurii sparte, palme trase și înfrângeri în pantaloni de pijama, o Violet în devenire. Și Julia a primit pentru acest rol o nominalizare la Oscar.
Restul distribuției e la fel de bun ca primadonele: Chris Cooper, Sam Shepard, Juliette Lewis, Abigail Breslin, toți nominalizați sau deja posesori de Oscaruri, alături de care mai apar nu mai puțin valoroșii Ewan McGregor, Juliette Nicholson și Benedict Cumberbatch (cu o apariție blândă și romantică într-un rol tragic, zdrăngănind la pian și cântând un cântecel de dragoste, care va face probabil mii de victime).
Cu sau fără semnul de întrebare din titlu, cu sau fără Oscaruri pentru cele două actrițe care își ies din fire (la propriu și la figurat) pentru a intra în hâdele personaje, August: Osage County este un film pe care vi-l recomandăm. Dacă vreți să citiți versiunea originală, o găsiți și pe aceea, în engleză, aici.
Mai jos trailerul filmului, care vă va păcăli cu un montaj din coloana sonoră cu muzică de Bon Iver, Eric Clapton sau Kings of Leon și o să credeți că e un film care o să vă ia cu ușurelul. O să vă tragă preșul de sub picioare.
