Dana Pîrvan

Dana Pîrvan

Din 2006 scrie despre cărți pentru că îi plac provocările ivite pe drumul cu dublu sens dintre viață și literatură. Și pentru că în jurul cărților a găsit mulți oameni pe care altfel n-ar fi avut bucuria de a-i fi întâlnit. Doctor în filologie al Universității din București, a publicat cronici și eseuri în revistele „Observator cultural”, „Cultura”, „România literară”, „Luceafărul”, „Bucureștiul cultural”, „LaPunkt”. În 2013 a debutat la Editura Art cu volumul „Sebastian și lumea lui”.


Ce mai este uman? – O singurătate prea zgomotoasă, Bohumil Hrabal

Ca și Novecento al lui Baricco sau ca Jonathan Noel, personajul lui Patrick Süskind din Porumbelul, și Hant'a, personajul lui Bohumil Hrabal din romanul O singurătate prea zgomotoasă, își petrece 35 de ani în singurătate, într-o lume a distrugerii. Presează, într-o pivniță din Praga, hârtie veche și cărți. Deasupra are cerul înstelat intrând prin iluminator, iar sub el, războiul a două clanuri de șobolani în toate canalele și cloacele orașului. Nimic din acest peisaj nu pare uman. E plătit să distrugă, în timp ce el însuși pare zdrobit de mecanismele sociale. Doar pare, căci în acest infern al destrămării, reușește să găsească secretul supraviețuirii omenescului din el. Citeşte tot articolul

Un om cu preferințe – Herman Melville – Bartleby. O povestire de pe Wall Street

Discreția, retractilitatea și însingurarea apar nu rareori drept căi prin care omul reușește să rămână împăcat cu el însuși, să se simtă liber, să nu-și piardă omenescul. Protectivă, însingurarea înseamnă pentru mulți „oameni de hârtie” și o evadare din tăvălugul mulțimii, revoltă, discontinuitate strecurată în rutina uniformizantă, refuzul normelor, ieșire din cadru, tăcere pătrunzătoare, sincopă ce permite o privire mai limpede. Însă impasul dintre conştiinţa propriei însingurări şi conştiinţa alterităţii nu este ușor de dus prin lume. Citeşte tot articolul

Teatrul lumii este închis – „Hibernalia”, de Veronica D. Niculescu

Multe pagini de literatură română s-au scris în ultimii ani despre singurătate. De regulă, scrâșnit-revoltat sau tânguitor-întunecat. Veronica D. Niculescu scrie, însă, altfel despre singurătate. Sau, mai bine zis, scrie despre singurătatea unui altfel de om. Despre o singurătate plină de lumină și de împăcare în toată tristețea și durerea ei. În 2014, a publicat o primă cărticică numită Simfonia animalieră. În 2016, aceasta a fost continuată prin volumul Hibernalia. Astfel, nu doar una, ci două cărți mici-mici și pătrate (ca un CD, sugerată fiind și astfel muzicalitatea lor) putem lua acum în propriul mușuroi, pentru a le citi la lumina lăuntrică, așa cum își propunea autoarea acum câțiva ani. Citeşte tot articolul

Puterea poveștilor din povestea unui oraș – „Istanbul Istanbul”, de Burhan Sönmez

Istanbul Istanbul este prima carte a scriitorului turc Burhan Sönmez care a fost tradusă în limba română. Scriitorul a participat, în decembrie 2015, la Festivalul Internațional de Literatură de la București, la scurt timp după îi apăruse acest roman (al treilea), rapida traducerea în română pentru Editura Polirom fiind semnată de Leila Ünal. Burhan Sönmez are studii de drept, iar proză a început să scrie după ce, în 1996, rănit într-un asalt al poliției turce, a plecat în Anglia pentru o perioadă mai îndelungată. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi, apărând la edituri mari, precum Gallimard sau Random House. Citeşte tot articolul

„Îmbrățișarea și povestea în același timp” – interviu cu Fania Oz-Salzberger

Fania Oz-Salzberger, istoric israelian de renume și fiica lui Amos Oz, împreună cu care a scris volumul Evreii și cuvintele, tradus recent la Editura Humanitas, a fost una dintre invitatele speciale ale ediției din acest an a Bookfestului. Cu acest prilej, am vorbit nu doar despre volumul scris împreună cu tatăl său, ci și despre cum se împacă literatura cu istoria, despre Biblie, fanatism, umor sau despre puterea poveștilor și a îmbrățișărilor. Citeşte tot articolul

Zborul dincolo de frică și singurătate – Paula McLain, „Zbor în jurul soarelui”

Zbor în jurul soarelui este o biografie ficționalizată în care este reconstituită viața din anii 1920 din Kenya, fundal istoric pe care se proiectează viața lui Beryl Markham, cea care în 1931 a reușit primul zbor solo peste Atlantic și a devenit pilot de recunoaștere pe parcursul a numeroase safariuri, atribuindu-și statutul de pionier-feminin în găsirea elefanților cu ajutorul avionului, după ce șocase societatea devenind prima femeie care antrena cai de curse. În 1936, după douăzeci şi una de ore de zbor, a terminat cu bine călătoria record peste Atlantic, iar în 1942 a publicat o carte de memorii, West with the Night. Cartea a fost apreciată la modul superlativ de către Hemingway și a fost republicată 50 de ani mai târziu, cu ajutorul fiului lui Hemingway, când Baryl, în vârstă de 80 de ani, trăia în sărăcie, în Africa. Succesul cărții i-a oferit acesteia un oarecare confort material în ultimii ani de viață. Citeşte tot articolul

Povești cu oameni „mărunți” – José Saramago, „Ridicat de la pământ”

În 1979-1980, Saramago a cutreierat (cu încetinitorul) vreme de un an Portugalia, scriind ulterior două cărți. Una este Călătorie prin Portugalia, o descoperire și o lectură îndrăgostită a Portugaliei, o căutare subiectivă a frumuseții și a valorii, însoțită și de o „interpretare“ documentată, căci subsolurile abundă în informații dintre cele mai variate – repere istorice, etimologice, arhitectonice, geografice, versuri, elemente biografice, legende etc. Așa-zisul obiect al peregrinarii și al scrierii nu este doar o Portugalie vizibilă, a prezentului, ci o desfășurare a acesteia în timp și spatiu, în vizibil si invizibil, în spații reale, dar și de legendă. Citeşte tot articolul

Dedublare, adică tragedie – „Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek”, Ismail Kadare

Ca și în celelalte romane ale sale, și în Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek Ismail Kadare reușește să reconstituie fragmente din istoria Albaniei într-o manieră inconfundabilă, amestecând observația realistă a dramelor din timpul dictaturii comuniste cu aluzii mitice, ironie calmă și ludic absurd-miraculos. Realul capătă o doză fantastică de absurd grotesc, căci poveștile din Iliada și Eneida sunt retrăite la modul extrem de dureros, semnificațiile fiind însă altele. Dacă în Antichitate grecii vin în Albania ca înspre un Paradis, în timpul dictaturii lui Enver Hodja albanezii încearcă cu prețul vieții să fugă în Grecia sau Italia, mai cu seamă înotând, trupurile lor neînsuflețite (fie că s-au înecat, fie că au fost prinși și împușcați), fiind purtate, ca lecție de bună purtare, printre oameni. Ca pe vremuri trupul lui Hector, efectul de contrast are aici din plin efectele scontate. Ismail Kadare aduce astfel în prim-plan problematica transfugilor, binecunoscută și românilor. Citeşte tot articolul

Începuturile literaturii scrise de femei în România – misoginism și atitudini macho sau clișeele bărbaților

Secole de-a rândul, femeile au purtat adevărate lupte pentru a obţine un alt statut social care să depăşească rolurile discriminatorii şi portretele stereotipe de care aveau parte în cadrul societăţii, a cărei „elită” era eminamente masculină. La răscrucea secolelor XIX şi XX se întâmplă şi acest miracol. La Belle Époque a exaltat mitul femeii şi o serie de scriitoare au încercat să realizeze o răsturnare a ideilor referitoare la sexul feminin, la drepturile, obligaţiile şi mai ales la independenţa femeilor. Sunt înfrânte acum o serie de vechi rezistenţe precum ignorarea, respingerea, scepticismul, ironia sau neîncrederea, fără ca prejudecăţile să fie pe deplin spulberate, în special în ceea ce priveşte statutul de femei-creatoare. Citeşte tot articolul