Elena Ştefan

Anticarul, de Julian Sanchez

E-o carte cu crimă și mister - așa c-o să-ncerc să nu spun prea multe. „Anticarul” e prima carte a lui Julian Sanchez - arbitru de baschet în liga ACB :) unde joacă cele mai tari echipe din campionatul spaniol, pasionat în egală măsură de sport și de scris. Învață o lecție de perseverență, publicând primul său roman abia la 15 ani după ce l-a terminat. Citeşte tot articolul

Scoția – sculpturi din cărți anonime, finalul poveștii

În Edinburgh, cineva consideră că „mulțumesc” nu face joaca mai frumoasă. Vorbim de luna martie, când cei de la Scottish Poetry Library găsesc, în librărie, un cadou inedit: o sculptură în hârtie, în forma unui copac, alături de un ou în care stau cuvinte decupate din poezia „A Trace of Wings” de Edwin Morgan. Un mesaj dezvăluie semnificația gestului, însă nu și identitatea autorului: „This is for you in support of libraries, books, words, ideas….. a gesture (poetic maybe?)” Citeşte tot articolul

Bărbatul făcut din bucăţi, de David Lodge – sau cum ar fi vrut H. G. Wells să schimbe lumea

Despre Lodge în ipostaza de biograf s-a mai vorbit cu prilejul romanului Autorul, la rampă!, bazat pe viaţa lui  Henry James şi drama din jurul primei repezentaţii-eşec a piesei Guy Domville. De data asta, Lodge scrie un roman care arată, de multe ori, ca o amplă lucrare de non-ficţiune extrem de bine documentată despre tumultuoasa viaţă a lui H.G. Wells şi în care, după cum afirmă autorul, sumedenia detaliilor contextuale inventate sunt doar cele pe care „istoria a omis să le precizeze”. Citeşte tot articolul

Carte, film și conversație cu Ian McEwan

Înainte să deschizi oricare dintre cărţile lui Ian McEwan, e bine să te întrebi cât eşti de dispus să te adânceşti în opusul a orice ai fi încercat, ca un exerciţiu uman natural, să reprimi, să maschezi în happy-end-uri hollywoodiene sau rezolvări light. Cărţile lui  McEwan sunt, fără îndoială, accesibile- însă necesită o disponibilitate anume, iar dacă obişnuieşti să-ţi ghidezi viaţa după replica de final din Gone With The Wind, s-ar putea să fii măcar un pic incomodat. Citeşte tot articolul

Noutăţi cu Mircea Cărtărescu

Cine are în plan să treacă pe la Salonul European de Bandă Desenată joi (10 noiembrie), are ocazia să se delecteze nu numai cu expoziţiile diverşilor desenatori europeni, ci şi cu o lansare de carte. De la ora 18.00, la galeria Foto Anexa a Muzeului Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti (pe Calea Moşilor, nr. 62- 68), vorbim despre adolescenţa tulburată de anxietate şi singurătate dusă la extrem în Travesti-ul lui Cărtărescu şi transpusă în varianta BD, sub semnătura lui Edmond Baudoin. Citeşte tot articolul

O nouă serie de autor David Lodge: volume în ediție print și digitală

Polirom vine cu vești bune pentru fanii Lodge: o nouă serie de autor a fost lansată, iar printre primele titluri găsim Afară din adăpost- povestea semi-autobiografică despre copilăria în Anglia pe timpul Blitz-ului, continuată cu adolescenţa în Germania postbelică, Cât să-ntindem coarda - o comedie despre Biserica Catolică, locul în Rai, rezervat celor buni, și amenințările care apar pe parcurs, şi Autorul, la rampă! - despre încercările zadarnice ale lui Henry James de a-și câștiga faima ca dramaturg și prietenia dintre acesta și George Du Maurier.  În plus, Polirom și-a îmbunătățit și colecția de eBooks, lansând și primele ediții digitale ale acestor romane. Citeşte tot articolul

Citirea rapidă – între convenții, statistici, mit și Casa Albă

Până de curând, nu aflasem că poți trata actul de a citi, în sine- și nu obiectul său- într-o manieră introspectivă ce presupune progrese, recompense, cronometru și autodepășire. Recent, dau din ce în ce mai des de programe ce vin în pachete cât mai colorate, cu promisiuni fabuloase, din seria: „parcugerea unei cărți greoaie: o chestiune de câteva ore!” având toate, la bază, un concept nu tocmai proaspăt, însă desul de vag, încă, și privit adesea cu scepticism: citirea rapidă. Există, astăzi, numeroase studii și cercetări pe tema asta, și toate au pornit de la îndoieli și reconsiderări ale celor mai banale lucruri pe care le știam despre citit: de la stânga la dreapta, cuvânt cu cuvânt, „rumegând” fiecare înțeles. Citeşte tot articolul

Nocturne: cinci povești despre muzică și amurg

Ați avut vreodată, impresia, după ce ați ieșit din amorțeala zilei și începe să se lase seara, că lucrurile abia urmează să se întâmple? Sentimentul ăla de "stă să plouă", ca în piesa care încă se mai joacă lunea, în Green Hours :) . Așa că îți suni câțiva prieteni, dar toată lumea e cam ocupată sau fără chef, ajungi până la urmă acasă și-ți dai seama că și tu ești, de fapt, cam plictisit, și după câteva încercări cam aleatorii de a te apuca de ceva, nici n-ai observat când e noapte de-a binelea și mai bine te-ai culca. Cam așa am avut impresia, după ce am terminat de citit „Nocturne: cinci povești despre muzică și amurg”, ultima carte publicată de Kazuo Ishiguro. Citeşte tot articolul

Mă gândesc să ascult mai multe cărţi

Înainte să înveți să citești, cineva ți-a povestit. Când timpul nu prea mai e de partea ta, ai putea la fel de bine să te întorci la asta. Oricine locuieşte fără părinţi, petrece zilnic 8 ore la birou şi încă vreo două în trafic înţelege unde bat. Drumul până la birou e şi el fragmentat între metrou, autobuz şi mers pe jos, aşa că am cam renunţat la citit, pentru că nu prea se leagă nimic. Îmi mai rămân serile- sau, aşa cum mă sfătuieşte tot mai multă lume în ultima vreme, cărţile audio. Ar însemna să am de două ori mai mult timp pentru „citit” şi, uneori, să am vocile  unor tipi faimoşi ca Robin Williams, Burt Reynolds, Johnny Cash, Stephen Fry sau Sean Penn, spunându-mi poveşti la mine acasă- sau oriunde trebuie să-mi ţin ochii în monitor, pe fereastră, sau la grimasa demanding a șefului :) Citeşte tot articolul