Maria Elisabeta Boamfă

Maria Elisabeta Boamfă

Maria Elisabeta Boamfă

Psiholog de profesie, a lucrat în domeniul dezvoltării şi trainingului. Momentan, expatriată în Germania, se ocupă de îmblânzirea limbii, iar în timpul rămas are grijă, cu neostoită pasiune, de cărţi şi de alte minuni. Adeptă a cultului "bucuria vieţii", e responsabilă cu colectarea de zâmbete şi poveşti.


Fixații literare de bookaholic

Una dintre consecințele de a fi bookaholică este că în cele mai prozaice situații, uneori chiar atinse de sordid, se poate întâmpla să ne trezim cu câte-un insight literar de toată frumusețea.

Acest lucru se întâmplă pentru că, urmând principiul pavlovian, anumite situații de viață generează cu probabilitate absolută anumite răspunsuri din experiența noastră literară. Practic, fără să ne dăm seama, facem niște fixații, care în anumite contexte se manifestă independent de voința sau controlul nostru. Citeşte tot articolul


Mic ghid de orientat în târg pentru bookaholici-cinefili

Dacă dilema clasică ce a fost mai întâi, oul sau găina nu are încă o rezolvare certă, întrebarea ce e mai întâi, bookaholicul sau cinefilul pare mai simplă în aparență. Spun în aparență pentru că, dacă în urmă cu două sute de ani se scriau și se citeau cărți, fără să existe noțiunea de film, acum chestiunea e puțin mai complicată. Citim și vrem să și vedem filmele sau vedem filmele și vrem să citim și cărțile sau citim cărțile și ne facem noi filmele în cap, dorind ca cineva să concretizeze pe bune demersul ecranizării. Citeşte tot articolul

Cum am sărbătorit ziua cărților

De vreo două zile m-am tot gândit ce surpriză să le fac cărților mele de de ziua lor și cum să sărbătorim împreună. Nu cred că le-aș fi impresionat cu tort și șampanie. De atâția ani de când suntem împreună am ajuns să le cunosc tabieturile și poftele. Nu se prea dau ele în vânt după petreceri surpriză cu suflat în lumânări, dar adoră în schimb curățenia, mai exact ștersul prafului. Le place pentru că sunt mângâiate, gâdilate, redeschise, recitite. Da, ștersul prafului în biblioteci e o activitate de cursă foarte lungă care poate dura săptămâni, chiar luni întregi. Citeşte tot articolul

Supraviețuirea bookaholicului și sensul vieții

În noaptea dintre ani mi-a fost dat să am o experiență cel puțin interesantă. Calitatea mea de bookaholic declarat și perceput ca atare de către ceilalți a fost pusă la încercare. Ah, nu vă gândiți la vreun joc literar de salon sau la alte variante de cultură generală, deși, la un moment dat s-au pus și întrebări de felul ăsta. De fapt, mai degrabă s-au aruncat cu niște invective de genul N-are niciun sens ce spui sau în ce formă spui dacă nu știi câte planete are sistemul nostru solar sau câți cromozomi are omul. Întrebări care oricum nu aveau nicio legătură cu tema discutată. Citeşte tot articolul

Ce-am mânca din cărți

După câteva zile de festin cu ouă roșii, drob și alte variațiuni cu carne de miel: ciorbă, friptură, tocăniță de spanac, după pasca și cozonacul stins cu vin și o panoplie de prăjituri demnă de o vitrină de cofetărie, cred că un ceai verde și o lectură despre mâncare ar fi potrivite tocmai pentru că în acest moment de sațietate putem aprecia la justa valoare rafinamentul literar al acestor texte, care altfel ar fi poate redus de sângele rău fie din cauza poftei, fie din cea a scârbei. Citeşte tot articolul

Suntem deja uitarea ce vom fi, de Héctor Abad Faciolince

Am început noul an citind una dintre cele mai copleșitoare cărți de care am avut parte în ultima vreme. Este vorba de Suntem deja uitarea  ce vom fi a columbianului Héctor Abad Faciolince.În prefața cărții, Mario Vargas Llosa spune că "este foarte greu să sintetizezi ce este Suntem deja uitarea ce vom fi fără să-i trădezi spiritul, pentru că, asemenea tuturor capodoperelor, cartea este multe lucruri în același timp. A spune că este o sfâșietoare carte de memorii despre familia și tatăl autorului - care a fost asasinat de un ucigaș plătit – e adevărat, dar neinspirat și infim, pentru că această carte este în același timp o copleșitoare imersiune în infernul violenței politice columbiene, în viața și în sufletul orașului Medellín, în obiceiurile și aspectele mărunte ale vieții, în intimitatea și grandoarea unei familii, o mărturie delicată și subtilă a iubirii filiale, o poveste adevărată care este în egală măsură o superbă ficțiune, prin felul în care este scrisă și structurată, și una dintre cele mai elocvente pledoarii care s-au scris vreodată în timpurile noastre și în toate timpurile împotriva terorii ca instrument politic." (pag. 10) Citeşte tot articolul

Despre cuvinte – de la Sartre la Dalida

Cât de importante sunt cuvintele pentru bookaholici? Răspuns simplu și previzibil: extrem de importante, pentru că, tot din registrul evidenței, cuvintele sunt produsele și ingredientele din care se face mai apoi hrana cea de toate zilele a bookaholicilor :). De la persoană la persoană diferă doar  proporțiile și rețetele. Nu intenționez să fac acum și aici o pledoarie pentru limba română, deși abuzarea ei din ultima vreme este atât de flagrantă și de tristă încât ar necesita reacții imediate din partea noastră. Ceea ce vă propun este o călătorie în spațiul cuvintelor. Călătoria este una de relaxare, itinerarul este subiectiv, iar obiectivele turistice sunt surse aleatorii de informație despre cuvinte. Citeşte tot articolul

Zece cărți care ar merita ecranizate

Pentru că sunt în vogă zilele astea tot felul de liste sau topuri de cărți, m-am gândit să dau și eu drumul la o leapșă pe care o am în minte de ceva vreme.Care sunt cărțile pe care ați vrea să le vedeți ecranizate sau de ce nu, pe care v-ați gândit chiar voi să le ecranizați, așa ipotetic vorbind? Și ca să rămânem în registrul posibilului, nu vom ține cont de exemple precedente care au confirmat regula că niciodată filmul nu va bate cartea. Nu generez nicio pledoarie pentru carte în detrimentul filmului sau invers. Citeşte tot articolul

Biblioterapia(II): Interviu cu Cristina Drăgulin, biblioterapeut

Vorbeam în prima parte a articolului despre cărți pe rețetă, despre recomandări și prescripții literare. Care ar fi diferența dintre ele? Mai jos veți găsi răspunsul la această întrebare precum și multe alte informații despre biblioterapie.Cred că și voi apreciați uneori că suntem asaltați de mii de informații, că trebuie întruna să fim pe fază și să triem, să selectam, doar că uneori este atât de copleșitoare treaba asta încât a fost nevoie să ne vină în ajutor rețetele, instrucțiunile de lucru, recomandările. E mai simplu cu ele? Ca să fiu sinceră, pentru mine da. Dar uneori, cu tot acest ajutor, simt că nu mai am puterea să fac față ofertelor. Sunt atât de multe rețete care par a fi salutare, propuneri, liste, topuri încât sunt momente când am impresia că nu mai pot ține pasul, mă trezesc, practic, într-o inflație de modele și recomandări literare pe care habar n-am cum să o gestionez, respectiv corectez. Ei, și tocmai aici ne vine în ajutor biblioterapia, scopul final al acesteia fiind să putem alege noi singuri corect ce să citim, să fim proprii noștri biblioterapeuți, ne spune Cristina Drăgulin, psiholog clinician specialist și biblioterapeut (plus jurnalist și traducător).Cristina este manager de proiect al site-ului de știri Psihologie.ro și al blogului de biblioterapie Stroke.ro.. Noi ne bucurăm că a avut bunăvoința să ne răspundă la câteva întrebări despre biblioterapie. Citeşte tot articolul

Biblioterapia: cărți pe rețetă (I)

Într-una din zilele săptămânii trecute am simțit o nevoie acută de a intra și a mă fâțâi o vreme într-o librărie. O carte mi-a atras atenția chiar de la început -  Die Romantherapie (The Novel Cure : An A to Z of Literary Remedies - varianta originală în engleză, de Ella Berthoud & Susan Elderkin, Canogate Books, Edinburg, 2013). Am început să o răsfoiesc și m-a prins. Citeşte tot articolul

O călătorie prin bibliotecile lumii

Vă invit la una dintre cele mai interesante călătorii bookaholice din ultima vreme - una prin bibliotecile lumii. Doar că mai întâi aș vrea să spun două vorbe despre cei care au făcut-o posibilă. Doi băieți din SUA, pasionați de călătorie, inedit și de tot felul de frumuseți obscure, s-au gândit să își unească forțele și să pună bazele unui proiect care avea să devină în 2009 site-ul Atlas Obscura. Citeşte tot articolul

Jurnal de TIFF 2014

Pe scurt: două zile, șapte filme, șapte cărți și o căutare-n șapte părți.Cum a fost la TIFF anul ăsta? Păi cum să fie altfel decât ca în fiecare an, adică fabulos. Cu singura mențiune că din cauza lipsei de timp nu am reușit să trăiesc acest fabulos decât pentru două zile pline. :( (au fost cele mai dificile două dimineți din ultima vreme, când la cafea, cu programul festivalului pe masă, bifam filme sau evenimente, după care, măcinată de îndoială și de condiționarea de timp, reveneam la alegerea făcută, tăiam bifele anterioare și făceam altele. Programul meu arăta ca și cum ar fi ieșit din mâinile unui copil de trei ani pe care l-a lovit inspirația mâzgălitului). Citeşte tot articolul