Mihaela Pascu-Oglindă

Mihaela Pascu-Oglindă

Mihaela Pascu-Oglindă

Redactor literar, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și masteratul de Teoria și Practica Editării de Carte, Universitatea București. A debutat cu poeme în antologie în 2015 și cu proză scurtă în antologia "Cum iubim", Vellant, 2016.


biblioteca4

13 idei de biblioteci mari în spaţii mici şi foarte mici

Visez cu ochii deschişi la o bibliotecă până sus în tavan şi dintr-un colţ în altul al camerei. Ba nu, mint, visez la o întreagă cameră tapetată cu biblioteci mari, pline de cărţi. Nu se vede nimic în afară de o fereastră unde mă retrag să citesc pe pervazul masiv de lemn. În rest, nici măcar o uşă nu se întrezăreşte printre bibliotecile uriaşe din această cameră de lectură de vis. Fiindcă, bineînţeles, o astfel de cameră are o uşă secretă, nu se poate altfel. Citeşte tot articolul

Mircea Ivanescu - Versuri

Cărţile care îi plac pisicii mele sau ce preferă un cititor care toarce

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu. Azi am preluat controlul tastaturii. Mă mândresc chiar cu o viteză de scriere uluitoare, pe care o ascund, însă, de proprietarii laptopului. N-aş vrea să-i fac să se simtă mai puţin îndemânatici. Ca atunci când îmi pun mâncarea în farfurie, de exemplu. Dar asta e o altă discuţie. M-am gândit să fac o listă lungă de lecturi pentru că, ştiţi, eu sunt o pisică mare amatoare de lecturi. Extrag periodic din bibliotecă, pe furiş, cărţile noi şi mă retrag cu ele în colţuri în care ştiu că nu mă va găsi nimeni. Citeşte tot articolul

Sursa

Revolta cititorilor: Mai multe biblioteci publice se închid din lipsă de fonduri

În oraşele din România, bibliotecile publice au devenit din ce în ce mai rare. În mediul rural s-au închis din an în an din ce în ce mai multe, posibilitatea de a împrumuta cărţi de la bibliotecă fiind limitată la cea din incinta şcolii, atunci când există. Nici la oraşe lucrurile nu stau mai bine când vorbim de biblioteci publice. În afară de o bibliotecă judeţeană, prea puţine oraşe se pot lăuda cu o ofertă bogată pentru cititorii lor. Citeşte tot articolul

the-hours-virginia-woolf

Însemnări despre singurătate şi creativitate: Eugène Delacroix, Virginia Woolf şi Louise Bourgeois

În muzică, în pictură, în literatură. În mai toate artele, cineva, la un moment dat, şi-a notat în jurnal: singurătatea în faţa creaţiei. Şi invers. De acolo, pagini întregi de exploatare a propriului proces de creaţie şi-au urmat cursul. De la idee până la o primă schiţă, de la un singur pas făcut în direcţia potrivită până la capodoperă. De la ceea ce au vrut să păstreze drept gânduri până la ceea ce azi ne-a rămas drept jurnal publicat. Citeşte tot articolul

Lavinia-Braniste-Interior-zero

Frământarea dintre decizii – „Interior zero”, de Lavinia Branişte

„oare să nu înţelegem noi viaţa, lavi? (v. leac, într-un mesaj pe Facebok, octombrie 2014)”

Există un limbaj comun al nemulţumirilor, al reacţiilor de încercare de a înţelege cotidianul adesea mizer, adesea greu de acceptat. Primul roman al Laviniei Branişte, Interior zero, vine după alte două volume de proză: Cinci minute pe zi (2011) şi Escapada (2014). Structura romanului aminteşte de proza scurtă, chiar dacă dimensiunile sunt cele ale unui roman. Citeşte tot articolul

Eckstein-Bookstores

Cartea librăriilor: 75 de povești ilustrate cu și despre librari și librăriile lor

Poveștile despre oraș se țes în fiecare zi. Librăriile își au propriile istorii și, cel mai adesea, propriile pisici. De la felul în care își aranjează vitrinele până la modul în care știu să te primească, încă de la intrare, diversitatea librăriilor e departe de a putea fi cuprinsă într-o singură carte. Și, totuși, un astfel de proiect îndrăzneț a fost pus la cale și dus în cele din urmă la tipar de Bob Eckstein, ilustrator pentru New Yorker. Citeşte tot articolul

Lionel-Shriver

Împrumutul cultural sub lupă. O nouă formă de cenzură?

„Cine e cel dintâi hoţ de buzunar al artelor? Scriitorul de ficţiune, el este.” – Lionel Shriver

Discursul lui Lionel Shriver, ţinut la Festivalul Scriitorilor din Brisbane, a stârnit mai multe controverse deşi, într-o lume care nu s-ar fi confruntat cu aceste probleme relativ noi, ar fi trecut neobservat sau, de fapt, nici măcar nu ar fi avut loc. Pe scurt, în discursul său, autoarea cărţii Trebuie să vorbim despre Kevin, atrage atenţia asupra unor ideologii nou-născute, în opinia sa, care pun sub semnul întrebării dreptul autorilor de a mai scrie ficţiune. Citeşte tot articolul

Susan Sontag

Susan Sontag a lăsat în urmă importante lecţii despre iubire

Despre cărţi ar trebui să scriem cu iubire, iar alteori scriem despre iubirea din cărţi. Nu ar trebui să existe bariere ale modului în care înţelegem o carte, iar noile idei care se strecoară adesea dintre rândurile unor pagini pe care le citim pentru prima oară n-ar trebui să ne descurajeze doar pentru că nimeni altcineva nu le-a mai pronunţat vreodată. N-am fi avut-o pe Susan Sontag, nu i-am fi moştenit jurnalele şi romanele, eseurile şi concluziile, nu i-am fi citit criticile la adresa generaţiei din care a făcut parte. Susan Sontag a fost şi rămâne un om care nu s-a temut să-şi facă auzite opiniile, un om care şi-a construit, prin scris, un discurs solid asupra vieţii, asupra artei şi asupra literaturii. Citeşte tot articolul

Lavinia Braniște

5 motive pentru care trebuie să o citiţi pe Lavinia Branişte

V-aţi întrebat vreodată care e cartea pe care aţi recomanda-o oricând oricui spune că nu prea citeşte literatură română contemporană? Sigur că, mai întâi de toate, v-aţi gândi dacă prietenia dintre voi ar mai putea să funcţioneze, dar să presupunem că sunteţi o fire mai iertătoare. Şi nu veţi recomanda de la bun început un roman de câteva sute bune de pagini, ci proză scurtă. Eu m-am gândit. Şi aş recomanda-o oricând oricui pe Lavinia Branişte cu cele două volume ale sale de proză scurtă. Citeşte tot articolul