Cristina Petrescu

Cristina Petrescu

fotograf profesionist, jurnalist cultural, fost redactor șef la Metropotam.ro


Jumătate de viață, de V.S. Naipaul

Coperta a patra ne ademenește: "Jumătate de viaţă de V.S. Naipaul spune povestea captivantă a lui Willie Chandran..." și ne simțim obligați să subliniem că această apreciere este o gogoașă sfruntată. Povestea jumătății de viață a lui Willie (William Somerset) Chandran este exact opusul captivantului, și dacă am putea înțelege ironia autorului și nevoia lui de a-și îndrepta atenția și scrisul către un personaj cu totul neinteresant, brodând 250 de pagini despre jumătatea lui de viață neinteresantă, ne așteptăm în schimb ca prezentarea de pe coperta a patra să fie sinceră și să ne spună așa: Willie Chandran este un personaj anost, cu o viață banală și o personalitate leșioasă. Nu surprinzător, moștenește aceste comori de la tatăl său, cu a cărui poveste (suficient de lungă cât să uiți că de fapt cartea e despre Willie) începe romanul lui Naipaul. Citeşte tot articolul

Educație siberiană, de Nicolai Lilin – cartea și filmul

'Orice autobiografie este o poveste și orice scriere este o autobiografie', spunea JM Coetzee, definind un soi aparte de ficțiune autobiografică, autre-biografia, parte memorii, parte literatură. Cu acest lucru pus de la bun început pe masă vom putea să evităm capcanele cărții de istorie și să luăm Educație siberiană de Nicolai Lilin așa cum este. Citeşte tot articolul

Veranda cu frangipani, Mia Couto

In ciuda aparențelor numelui, Mia Couto este nu o scriitoare, ci un scriitor mozambican, de origine portugheză, născut însă și crescut în Mozambic, țară pe care a îmbrățișat-o cu totul, cu realitățile sale de secol 20, cu războaiele civile și de independență, dar și cu mitologia și animismul secular. Citeşte tot articolul

Chris Hadfield, Ghidul unui astronaut despre viața pe Pământ

O fi fost Gagarin primul om în spațiu, iar Armstrong primul pe lună, dar primul astronaut care se poate lăuda cu primul videoclip muzical înregistrat în spațiu, cu cea mai bună campanie de social media și cu cea mai vizibilă, din această cauză, misiune pe Stația Spațială Internațională, este colonelul canadian Chris Hadfield. Care nu numai că a strâns aproape două milioane de fani pe Twitter și Facebook la un loc, dar a ajuns la 22 de milioane de vizualizări la emoționanta versiune personală a cântecului Space Oddity al lui David Bowie (clip mai jos). Citeşte tot articolul


Phyllis Chesler, O mireasă americană în Kabul, memorii

1961, New York. O tânără studentă (evreică poloneză, prima generație născută în America) se îndrăgostește de un atrăgător student străin, un tânăr dintr-o familie bogată de bancheri din Afghanistan. Ca niște intelectuali ce se află, au discuții interminabile despre cărți, filme europene, dramaturgie, ascultă muzică, se simt exotici într-o Americă creștină, deși nu vorbesc niciodată despre religie. Sunt îndrăgostiți până peste urechi și se căsătoresc, iar ea acceptă să se mute în patria lui, în Afghanistan, la Kabul. Citeşte tot articolul

Povestiri din suburbie, de Shaun Tan

Shaun Tan este australian, ilustrator şi autor de cărţi pentru copii; pasionat de SF, weird fiction şi horror, a împrumutat câte puţin de la aceste genuri, iar rezultatul acestor influenţe asupra imaginaţiei sale active se întrevede în fiecare nouă cărticică de succes. Poveştile sale au fost ecranizate, cărţile best-seller-uite şi ilustraţiile premiate. Astăzi vă povestim despre volumaşul din 2008, Povestiri din suburbie -  Tales from Outer Suburbia. Citeşte tot articolul

Prăvălia de miracole, de Jorge Amado

Prăvălia de miracole, de Jorge Amado începe în Brazilia, cea mai mare țară din emisfera sudică, aproape cât Europa de mare, în regiunea Bahia (o țară în sine, mare cam cât Franța), în orașul Salvador (capitala, azi de vreo trei ori mai mare decât Bucureștiul), în centrul vechi (vechi, vechi, pentru că Salvador-ul e unul dintre cele mai bătrâne orașe din America de Sud) numit Pelourihno, stâlpișorul, aparent inofensivul diminutiv aducând mereu aminte de stâlpul din piață de care erau legați și biciuiți sclavii neascultători. Acolo, în veselul și coloratul cartier, lumea se agită pentru vizita unui onorabil profesor american cu un premiu Nobel în buzunar, care vine să cinstească memoria eruditului antropolog bahian Pedro Archanjo, la 25 de ani de la moartea acestuia. Citeşte tot articolul

Povești de groază de spus pe întuneric, de Alvin Schwartz

Povești de groază de spus pe întuneric de Alvin Schwartz, adică Scary Stories To Tell In The Dark, este unul dintre titlurile cele mai populare din literatura pentru copii (de limbă engleză). Este, de asemenea, și unul dintre cele mai controversate. Dacă pe noi ne speriau Baba Cloanța, bau-bau sau omul negru și aveam (poate) coșmaruri de la iezi decapitați în geam sau fetițe cu scufițe mâncate de lupi în cămeșoaie de noapte, puștimea care a copilărit în anii '80-'90 peste ocean a avut parte de povești cu criminali, schelete, membre retezate, fantome, morți în coșciuge, adică orice poate ajuta un somn mai liniștit. Citeşte tot articolul

Hazliile isprăvi ale nepotului lui Juan Moreira, de Roberto Payró

Cartea lui Roberto Payró induce în eroare de la bun început. Coperta unu reprezintă un bici, iar coperta patru menționează pe gaucho-ul Juan Moreira. Să fie o poveste simpatică de aventuri din Argentina secolului 19, cu gauchos, pampas, yerbateros și haciendas? Citind însă mai departe descrierea cărții, subiectul se depărtează rapid de gaucho și aflăm că romanul este o "satiră simpatică" a arivistului. Nici ghilimelele nu au dat de bănuit că ar fi folosite corect, așa că m-am lansat în ceea ce speram să fie o lectură amuzantă de vară. Câteva zile de chin mai târziu pot spune că Hazliile isprăvi ale nepotului lui Juan Moreira nu sunt nici pe departe hazlii, nu s-ar încadra la categoria isprăvi, ci mai degrabă la memorii, nepotul nu e nepot și Juan Moreira nu există în carte. Acest cititor se simte tras pe sfoară. Citeşte tot articolul

1984, de George Orwell

1984 de George Orwell, a rămas de ani buni în topul distopiilor mele preferate, alături de Brave New World-ul lui Huxley și Lanark-ul lui Alasdair Gray. Există și o ecranizare (făcută chiar în 1984 – cartea a fost publicată în 1949, cu un an înainte de moartea autorului), nu vom vorbi însă deloc despre experiența cinematografică deoarece ea va fi trecut deja prin filtrul unui scenarist și regizor, iar în cazul acestei cărți este musai să trăiești tu, nemijlocit, toată oroarea. Dacă ai prins ceva din epoca Ceaușescu, ai trait-o oricum. Dacă te-ai născut un pic mai încoace, Orwell îți spune cum ar fi fost dacă ar fi fost un pic mai rău. Citeşte tot articolul

Film: Viy, horror rusesc după o nuvelă de Gogol

Viy este o creație populară monstruoasă. Este numele pe care locuitorii din Mica Rusie îl dau regelui gnomilor, ale cărui pleoape sunt lungi până la pământ. Povestea care urmează provine din popor. Nu am făcut nici o schimbare, o reproduc așa cum am auzit-o, scria Nikolai Vasilievici Gogol în 1835, la începutul povestirii Viy din colecția de nuvele Mirgorod, inspirate din folclorul ucrainean. Citeşte tot articolul

Controversatul George Bernard Shaw, de la comedie la eugenie

M-am întâlnit o singură dată cu George Bernard Shaw, acum mulți ani, în sala Atelier a TNB-ului. Piesa se numea Dragă mincinosule (de Jerome Kilty) și aduna în formă epistolară relația dintre Shaw și actrița Mrs. Patrick Campbell. George Bernard era, desigur, mincinosul, și era jucat de Damian Crâșmaru, pe care nu-l mai pot vedea de atunci altfel decât ca pe întruchiparea lui Shaw, cu barbuța și limba ascuțită, ironic, amuzant, flegmatic, cu un discurs limpede și hotărât. Citeşte tot articolul