O istorie a bestsellerului de Frédéric Rouvillois (trad. de Emanoil Marcu, Editura Humanitas) propune un fascicul de istorie pasionant, palpitant şi plin de curiozităţi, care urmăreşte înţelegerea modului în care o carte ajunge să fie dorită masiv de cititori şi să aibă vănzări în valuri.
Frédéric Rouvillois analizează definiţii succesive ale bestsellerului, încercînd să traseze şi o protoistorie care să meargă dincolo de secolul XIX, secolul în care producţia şi vînzarea de carte a luat un avînt fără precedent, din cauza mecanizării intense a mijloacelor de producţie. Dacă prin bestseller înţelegem o carte care a avut un succes mult mai mare decît celelalte publicate concomitant cu ea, atunci aşa ceva a existat dintotdeauna.
„E suficient să observăm, la începutul secolului al XVI-lea, nenumărate reeditări ale unor lucrări ca Eneida lui Vergiliu, Elogiul nebuniei de Erasmus, Utopia lui Thomas Morus sau operele lui Rabelais“, aminteşte cercetătorul francez, care vorbeşte apoi, citînd surse (plus cifre), de adevăratele pasiuni stîrnite de aceste cărţi. Fenomenul ia amploare de la un secol la altul, şi odată ajunşi în era industrializării, deja se transformă în ceva radical diferit.
E o istorie foarte interesant de parcurs, care ascunde o mulţime de lucruri: apetenţa pentru un anume gen, la rîndul ei explicabilă printr-un context specific, profesionalizarea scriitorului, multă minciună (tactica de a declara cifre de vînzări mult mai mari decît în realitate a atras mereu interesul altor cititori, păcăliţi de „ingeniozitatea“ unor editori), mult hazard şi inclusiv rolul cenzurii. În poveste mai intră şi exploatare, că industria cărţii nu s-a derulat într-un univers paralel, pur şi fără bani. Sînt exemple cîte vreţi în care un editor a făcut bani pe spezele unor scriitori şi scriitoare ori prea puţin conştienţi de propriul potential, ori prea naivi, ori pur şi simplu constrînşi de propria condiţie să facă un pact păgubos cu un profitor veros.
Harriet Beecher Stowe, de pildă, a vîndut drepturile pentru Coliba unchiului Tom cu 25 de dolari, sumă ridicolă în raport cu fenomenul de vînzări înregistrat de roman. Coliba unchiului Tom este însă şi un studiu de caz despre cum un editor cu fler poarte obţine vînzări record minţind pur şi simplu în legătură cu tirajul şi cu numărul de exemplare vîndute.
E greu să faci lumină în registrul contabil în acest caz, pentru că cifrele au fost atît de umflate în scopuri promoţionale încît totul se transformă într-un fel de policier finaciar. Nu e o situaţie excepţională. Din secolul XIX pînă la noi, cam astea vor fi regulile jocului:
În fapt, o istorie a bestsellerului, de la inventarea tiparului şi pînă în zilele noastre, începe cu o istorie a cifrelor. O istorie plină de capcane: aceste cifre sînt adesea incerte, iar uneori pe de-antregul false.
Drumul către success nu înseamnă numai o idee inspirată care a dus la o carte-fenomen şi apoi la foarte mulţi bani şi pentru scriitor şi pentru editor. Lucrurile sînt foarte încurcate şi să faci istoria fenomenului înseamnă să faci istoria profesionalizării fiecăruia dintre principalii actanţi(instituţia editorului, cum o ştim azi, e de data recentă sprefoarte recentă, de exemplu). Porţiunile de istorie literară la care Frédéric Rouvillois oferă acces ilustrează modul în care sucesul unei cărţi poate fi regizat sau, mai précis, cum statutul unei cărţi a ajuns să depindă foarte mult, dacă nu exclusiv, de regia celor care ştiu s-o vîndă şi s-o facă cunoscută.
Super-bestsellerurilede la începutul secolului XXI au împins la paroxism organizarea raţională a unui soi de blitzkrieg editorial, asigurîndu-şi cifre de vînzare pe măsură: pentru Simbolul pierdut peste un milion de exemplare vîndute chiar în prima zi şi alte două milioane în prima săptămînă. La sfîrşitul anului, cartea rămînea în capul listei de bestselleruri din Publisher Weekly, cu vînzări de peste 5,5 milioane de exemplare vîndute.
Intervin şi nişte variabile: hazardul, capriciile pieţei, sau, privit din alt unghi, tocmai particularităţile ei, bine conservate. Se discută în carte excepţia franceză şi autosuficienţa Americii, ca două cazuri ilustratoare pentru modul capricios în care piaţa de carte reacţionează la bestsellerurile internaţionale şi la cartea străină, în general. În cazul bestsellerurilor obişnuite (nu fenomene la Millenium, Twilight sau Harry Potter) în Franţa succesul nu e niciodată sigur, chiar dacă a fost testat în alte ţări. E vorba şi de o aroganţă specifică, aminteşte autorul. Pe Aripile vîntului, de exemplu, a fost publicat de Gallimard după ce Stock l-a refuzat pe motiv că e firesc să ai rezerve faţă de „un roman care a încîntat două milioane de americani“.
Invers, ce are succes în Franţa, poate eşua cu investiţii cu tot în SUA, un caz celebru şi recent fiind Binevoitoarele, Jonathan Little. Cartea oferă foarte multe astfel de exemple şi analize, toate însoţite de cifre, unele ameţitoare. Mă gîndesc acum la milioanele de exemplare vîndute din Harry Potter în noaptea în care a fost lansat simultan şi cu un preambul de secretomanie maxima, în toată lumea. Şi exemplele continua.
Partea care mie mi s-a părut încă şi mai interesantă a fost cea în care se discută situaţia lecturii în secolul XIX în Franţa. I se alocă şi un spaţiu generos, probabil şi pentru că autorul e mai familiar cu contextul, şi există acolo o dinamică pur şi simplu captivantă. În primul rînd se discută accesul publicului larg la cărţi, situaţie încurcată ţinînd cont de faptul că în prima jumătate a secolului, cărţile erau foarte scumpe pentru majoritatea buzunarelor, dar pofta pentru citit prinsese toate categoriile sociale.
Cabinetele de lectură, un fel de proto-biblioteci publice, au fost o soluţie, dar nu una care să mulţumească şi librarii şi editorii, efectul imediat fiind scăderea ori stagnarea vînzărilor.În acest context apare prima colecţie de buzunar în Franţa, graţie intuiţiei lui Gervais Charpentier, editorul care, vrînd să vîndă mai mult, propune o colecţie tipărită cu fonturi înghesuite, în format mic, la un preţ mult sub ce exista pînă atunci. E startul unei adevărate revoluţii, care forţează breasla să regîndească vînzările. Momentul în care paper-backul va intra pe piaţă în SUA va deschide cu adevărat un capitol nou nouţ în istoria cărţilor, a succesului şi a circuitului lor.
În orice caz, cam de la mijlocul secolului XIX încolo, editorul va intra în scenă cu aplomb, şi, în contextul industrializării şi al masificării, va avea realmente puterea de a consacra un autor, ba mai mult, de a transforma un autor într-o mină de aur: un autor de bestselleruri. Maşinăria de marketing din spatele unor instituţii cum au ajuns să fie Dan Brown sau J.K Rowling e rezultatul unor practici de promovare şi vînzare cu un punct zero trasat acum aproape 200 de ani.
Istoria acestor practici e foarte palpitant de urmărit. Ca oricare alta, îşi are faliţii, cîştigătorii, impostorii şi exploataţii ei. Povestea asta cu minciuna sfruntată (şi nu vorbesc de sume uşor rotunjite, ci de falsificări grosolane!) în ce priveşte cifrele de vănzări e doar o parte din ce se petrece în culisele unor succese scăpărătoare. Alte episoade include minciuni de altă culoare, plagiatori şi impostori, folosirea de „negri“ pentru a scrie cărţi pe care altcineva doar le semnează, influenţa unor promotori abili, rolul reţetei, al ecranizărilor şi multe altele.
Ca şi în cazul ciocolatei, istoria celor mai rîvnite, vîndute şi eventual citite cărţi nu e chiar atît de dulce. Cartea lui Frédéric Rouvillois recuperează un subiect complex, în care chestiuni precum valoarea, consacrarea şi succesul sînt întoarse pe multe părţi şi analizate contextual, într-o dinamică cu atît mai palpitantă cu cît toate astea sînt discutate cu foarte multe cifre şi procente pe masă.
