Mi-au plăcut întotdeauna cărţile pentru copii care abordează subiecte un pic diferite de ceea ce te-ai aştepta să găseşti în paginile dedicate celor mici. Mă refer aici la cărţile fără prinţese, zmei şi spiriduşi, dar cu aspecte din viaţa reală, prezentate delicat, frumos şi simplu, care îi ajută pe copii să perceapă şi să înţeleagă lumea în care trăiesc, cu bune şi rele.
Este şi cazul cărţii pe care v-o supun atenţiei azi: Blues Bayou, scrisă de Benjamin Lacombe şi ilustrată de Daniela Cytryn.
Acţiunea se petrece în Louisiana anilor ’30, iar eroii poveştii sunt doi copii, un băiat şi o fată care sfidează tabuurile sociale ale vremii şi, în ciuda a tot ceea se presupunea că ar trebui să-i despartă, devin prieteni.
Contextul geografic şi istoric nu a fost ales la întâmplare, el oferă posibilitatea atingerii într-un mod destul de subtil a unei teme sensibile precum rasismul şi implicaţiile lui. Şi asta pentru că cei doi copii-personaje principale au culoarea pielii diferită: Amy e o fetiţă de culoare, iar Jimmy e un băieţel alb. La acel moment ăsta era un motiv suficient ca prietenia lor să nu fie văzută cu ochi buni, ba chiar interzisă. Dar cu suflete pure şi dornici de aventură, Amy şi James nu ţin cont de regulile stupide ale oamenilor mari. Ei obişnuiesc să se întâlnească în fiecare duminică, atunci când părinţii lor sunt la biserică şi pornesc cu barca pe canalele fluviului Mississipi.
Deşi zonele mlăştinoase sunt pline de pericole la tot pasul, crocodilii nu sunt cei care îi sperie cel mai mult pe micuţii prieteni, ci căpcăunul despre care se spune că ar locui în casa cu picioare roşii (de la sângele victimelor, fără doar şi poate). Vor avea ocazia să-l întâlnească în persoană, atunci când barca lor naufragiază şi ei sunt salvaţi chiar de cel ce trebuia să fie căpcăunul fioros.
Au parte însă de o mare şi plăcută surpriză, când descoperă de fapt un bătrân muzician cât se poate de simpatic, care îi primeşte în casa lui şi îi iniţiază în tainele şi frumuseţea jazz-ului şi blues-ului. Copiii sunt vrăjiţi de acordurile acestor genuri muzicale, dansează şi cântă, admiră peretele plin de poze şi afişe cu nume ca Duke Ellington, Jimmy Dorsey, Louis Armstrong. Uită astfel de toată neîncrederea şi temerile lor şi-şi trăiesc bucuria pe care muzica le-o aduce în suflete. Mai mult chiar, la sfârşitul cărţii apare o fotografie înfăţişându-i pe Amy şi James adulţi, pe afişe de concert, dând de înţeles că au devenit la rândul lor muzicieni.
Benjamin Lacombe, un tânăr ilustrator şi scriitor francez a ştiut să prezinte povestea în cuvinte potrivite şi a îmbinat fericit aventura cu un strop de suspans şi cu multă bucurie, specifică copilăriei. El spune despre carte că este:
Une histoire très tendre, avec de l’aventure, de l’amour, des crocos, un gentil bluesman et surtout beaucoup de musique ! Une histoire aussi, pour tous ceux qui prennent le risque de s’aimer malgrè leurs différences.
Dar această frumoasă poveste a prieteniei, toleranţei şi a descoperirilor nu ar fi avut acelaşi farmec fără desenele Danielei Cytryn. Am mai vorbit despre talentul său atunci când v-am prezentat o altă carte pentru copii pe care a ilustrat-o.
Şi de această dată Daniela creează imagini minunate. Portretele celor doi copii sunt luminoase, asemenea sufletelor lor pline de inocenţă: Amy cea cu codiţe e delicată şi elegantă în rochiţa cu buline, iar James cel pistruiat e un puşti simpatic. Ilustraţiile în culori bine alese ne introduc în atmosfera misterioasă, fascinată şi uşor apăsătoare a locurilor mlăştinoase de pe Mississipi cu mangrove şi crocodili. Iar descoperirea muzicii şi imensa plăcere pe care o provoacă celor doi prieteni e exprimată cum nu se poate mai bine de note muzicale uriaşe.
Şi pentru că această carte ar putea prea bine să fie privită şi ca o iniţiere în muzica bună, închei cu o melodie magistral interpretată de Duke Ellington şi orchestra sa.
Sursa imaginilor este pagina de facebook a Danielei Cytryn.
