Bookaholic

Dintr-un mic eveniment prin care se dorea promovarea unor cărți traduse în 2008 la Polirom, a ieșit un festival amplu și independent: Festivalul Internațional de Literatură de la București (FILB). Creat de trei colegi, pe atunci, la Polirom – Oana Boca, fost director de imagine al editurii, Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial, şi Vasile Ernu, scriitor, festivalul este astăzi un loc în care, nu doar au loc dezbateri și lecturi, ci unde scriitori importanți ai momentului, români și străini, vorbesc despre cărțile lor și leagă prietenii.

În cele 3-4 zile de festival, ce se desfășoară la Clubul Țăranului din cadrul Muzeului Țăranului Român, dar și în celelalte 361 de zile din an, în care fondatorii gândesc formatul viitoarei ediții, a crescut încet, încet acest festival. Și-a păstrat același obiectiv principal – și anume promovarea literaturii bune – și a rămas fidel publicului țintă – iubitorul de literatură mediu. O face și acum, la cea de-a cincea ediție, ce va avea loc între 5 și 8 decembrie, când FILB va aduce în fața cititorilor scriitori precum britanicii Will Self și Jonathan Coe – au fost traduși și la noi -, rusul German Sadulaev – autorul apreciatei cărți “I am a Chechen!” – și autori români gen Dan Teodorovici, Filip Florian, Mihai Mateiu.

Înainte de începerea FILB, Bogdan-Alexandru Stănescu, președintele festivalului, ne-a vorbit puțin despre această ediție și despre ce înseamnă să organizezi un eveniment ca FILB.

Anul acesta va exista o seară dedicată numai poeziei. Cum ați ajuns la această decizie având în vedere că FILB era focusat până acum doar pe proză?

Lucrurile s-au derulat oarecum natural. În primăvara acestui an am fost invitat la Norwich, în cadrul unui program destinat organizatorilor de festivaluri literare. Acolo am avut șansa de a cunoaște și de a asculta recitând doi poeți extraordinari, pe George Szirtes și pe Kei Miller. La întoarcere, Marius Chivu mi-a vorbit despre un poet suedez de origine siriană, Daniel Boyacioglu, pe care l-a cunoscut întâmplător, și care l-a impresionat.

De aici și până la a adăuga o seară festivalului, nu a fost decât un pas. Faptul că evenimentul nostru era dedicat integral prozei se datora și faptului că în România există foarte multe acțiuni  bune construite în jurul lecturii de poezie. Dar posibilitatea de a invita câțiva poeți străini ne-a făcut să ne răzgândim. În afară de cei menționați mai sus vom avea parte și de un recital Mircea Dinescu.

După ce criterii selectați scriitorii pe care urmează să-i invitați?

Criteriile nu sunt rigide. În general, încercăm să invităm un autor consacrat și să-l înconjurăm de scriitori tineri, din România și din străinătate, care să poată profita de pe urma experienței lui. La început, ne-am concentrat asupra arealului central și est-european, apoi am extins zona de “recrutare”, pentru că festivalul a crescut în mod natural.

Cu cât timp inainte faceți asta și în ce constă?

În general, munca la ediția următoare începe a doua zi după ce se termină evenimentul anului respectiv. Adică nu ne oprim niciodată din muncă. De fiecare dată când auzim despre un autor interesant, de fiecare dată când întâlnim un asemenea autor ne și gândim la eventualitatea de a-l invita la București.

Care a fost cel mai prompt răspuns pozitiv pe care l-ați primit?

Au fost multe asemenea cazuri, de autori care au spus “da” pe loc.

Ați primit și refuzuri?

Au existat la fel de multe refuzuri, întotdeauna motivate, însă, de programul încărcat al scriitorilor. În mare, mă refer aici la cazul scriitorilor consacrați, unde promovarea cărților ocupă același loc simbolic cu scrierea loc. Am fi vrut, de exemplu, să-l avem cu noi pe David Grossman, anul acesta. Din nefericire, nu putea părăsi Ierusalimul în decembrie. A promis, însă, că vine în 2013.

S-a întâmplat tot ce v-ați propus până acum cu acest festival sau au existat idei/dorințe care nu s-au concretizat?

Evenimentul în sine a crescut așa cum ne-am dorit, ba chiar pot spune că ne-a depășit așteptările. Ce nu am reușit, însă, a fost atragerea unui sponsor potent financiar, cum ar fi o bancă sau o companie mare, care să ne scutească de permanenta jenă financiară în care ne construim evenimentul. Asta este marea mea durere. Nu cunosc cauzele, le pot presupune. Pot presupune că un eveniment literar de nișă, cum este al nostru, nu pare ofertant pentru asemenea instituții. Pot presupune iarăși că nu ne-am vândut prea bine marfa unor instituții de gen. Pot presupune multe.

Cel mai mare atu al festivalului?

Independența. Pasiunea organizatorilor. Onestitatea.

Dar cel mai slab punct (dacă există)?

Decurge din lipsa banilor: lipsa unei remunerații civilizate a autorilor.

Ce face mai exact un președinte de festival?

Are în permanență în minte un profil al evenimentului, pe care se străduiește să-l mențină. Știe ce se poate face și ce nu, ține în frâu hoardele de oportuniști care au impresia că lucrurile merg aici ca pe plan național. Impresia că e de ajuns să ne prefacem, să aplaudăm, iar lumea va închide ochii. Invită autorii, coordonează organizarea evenimentului. Ține panica departe de restul organizatorilor.

Este FILB un brand?

Eu zic că da.

Dar un business ar putea deveni?

Nu, nu cred. Și nici nu știu dacă-mi doresc așa ceva.

Din CV-ul FILB

Considerat de mulți, la început, ca fiind un eveniment organizat de Polirom – pentru simplul fapt că fondatorii făceau parte din staff-ul editurii – FILB, un festival internațional ”de  buzunar”, după cum îl numește Mircea Cărtărescu, și-a demonstrat în timp independența devenind unul din cele mai importante evenimentele literare românești.

De la nume la slogan. Denumit inițial Re-Writing the Map of Europe, evenimentul a fost rebotezat Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti cu câteva zile înainte de începerea primei ediții, în 2008. Numele Re-Writing the Map of Europe a devenit astfel sloganul festivalului.

Esențe tari. Fiecare ediție a festivalului a avut ca invitați importanți scriitori contemporani străini – britanicul Paul Bailey, irlandezul Philip O Ceallaigh, portughezul Jose Luis Peixoto, bulgarul Alek Popov – și români – Adriana Babeţi, Mircea Cărtărescu, Petru Cimpoeşu, Lavinia Branişte.

La cutie. Toate evenimentele Festivalului Internațional de Literatură de la București vor continua să existe prin intermediul fotografiilor și al materialelor video și audio ce alcătuiesc arhiva FILB. O parte din acestea pot fi accesate pe You Tube, în timp ce o alta, pe site-ul evenimentului, filb.ro.

Mai mulți. Dacă fondatorii festivalului au fost Oana Boca (fondatoarea Headsome Communication, agenţie de comunicare ce promovează “cultura scrisă”), Bogdan-Alexandru Stănescu (director editorial Polirom) şi Vasile Ernu (scriitor), anul acesta s-a alăturat echipei și Ioana Gruenwald (fost director al Centrului de Carte Germană, București și fondatoare Headsome Communication).

surse foto: evz.ro și filb.ro