Poate cel mai uimitor lucru in primele zile cand am ajuns in Iran era felul cum aratau femeile. Va imaginati ca toate femeile din Iran sunt acoperite din cap pana-n picioare cu un chador lung si negru, nu-i asa? Ca nu sunt preocupate de felul cum arata, ca nu e nimic sofisticat in felul in care se imbraca sau se aranjeaza? Ei bine, nici ca puteti gresi mai mult.

Bineinteles ca exista si femei traditionaliste. In Teheran insa, ai impresia ca te afli intr-o stranie capitala a modei, unde tinutele elegante, coafurile sofisticate si machiajele la milimetru trebuie sa se adapteze rigorilor unei credinte sau mai exact ale unui regim.

Teheranul are un record – cele mai multe operatii estetice raportate la numarul de locuitori. E incredibil cat de multe femei (dar si barbati) isi opereaza nasul, barbia sau ochii. Femeile din Teheran au o preocupare extraordinara pentru cum arata. Haine elegante, bijuterii extrem de frumoase, coafuri interesante peste care e aruncat la limita valul obligatoriu, toate fac parte dintr-o fata neasteptata a Iranului pentru strainul a carui imagine asupra acestei tari vine doar de pe canalele de stiri.

Vorbind cu ele, iti dai seama ca nu sunt atat de diferite de noi, femeile “moderne” ale occidentului. Atata daor ca au un bun simt pe care noi l-am pierdut de mult si o preocupare reala pentru frumos.

Sub valul islamic, se ascund femei minunate, care gandesc liber, care au preocupari similare cu ale noastre, care viseazal, se indragostesc, fac sex, sufera.

Exact asta vrea sa arate Marjane Satrapi in micutul ei roman grafic Broderii. Nu are complexitatea romanului grafic si autobiografic Perspepolis (o carte minunata, despre care vom vorbi in curand), dar aduce ludic in prim plan o problema spinoasa: cum sunt femeile Persiei?

Numit nu foarte exagerat un Sex and the city iranian, Broderii surprinde dialogurile dintre cateva femei din Iran, din trei generatii diferite.

Tonul discutiilor socheaza. Doamnele vorbesc nonsalant despre sex, despre relatii mai mult sau mai putin reusite, casatorii, divorturi, adultere. E o barfa feminina in toata regula, scrisa cu umor si nerv si care, pusa in contextul prejudecatilor despre Iran, este cu atat mai savuroasa.

 

Practic, personajele de baza sunt cele pe care le stim din Persepolis, Broderii fiind tot o autofictiune vizuala a autoarei – Marji, mama si bunica, impreuna cu cateva prietene ale lor.

In Broderii, textul completeaza imaginile si invers, Marjane Satrapi fiind o excelenta desenatoare. Marjane Satrapi a crescut intr-o familie moderna, care a inteles cu greu schimbarile aduse de Revolutia Islamica, cand Iranul a devenit o tara unde religia este cea care dicteaza.

Poate parea o exagerare sa arate occidentalilor ca si in Republica Islamica Iran se vorbeste despre sex. Nu cred ca e asa. E doar radiografia unei stari de normalitate, un fel de chick lit inteligent, dar care ascunde insa multe substraturi neasteptate.

P.S. Merita sa cititi cartea macar pentru a afla ce inseamna “Broderii”. 🙂 Va spun doar ca are legatura cu cele mai intime parti ale unei femei.

 

 

De final, bonus, un video amuzant si foarte real despre prejudecatile legate de femeile din Iran.

 

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


6 comentarii
  1. dina

    daa, mi-a placut super mult Persepolis. Mai tare cartea decat filmul, filmul a omis mai multe parti savuroase. deci broderii e despre sex, bine de stiut 🙂

    Reply
  2. Pingback: Am fost la lansarea Stigmata « Bookaholic

  3. Cristina Foarfă Post author

    Se refera la dezinvoltura cu care femeile vorbesc despre tot felul de lucruri, de la sex, haine, vecini pana la probleme sociale. Un lucru firesc, de altfel, la care nu te-ai astepta cand vine vorba de iran.

    Reply
  4. Alin

    Asta am înțeles.

    Nu înțeleg ce ar trebui să demonstreze asta. Că nu există patriarhat acolo, ci echitate între sexe? Că au o sexualitate sănătoasă?

    Reply
  5. Cristina Foarfă Post author

    Patriarhat exista. Vrea sa demonstreze ca sub valurile acelea se ascund femei normale, ca in Republica Islamica Iran exista o diferenta majora intre ceea ce vrea sistemul sa fii si ceea ce esti tu, ca femeie in cazul nostru, E o chestiune de identitate.

    Cand am fost in Iran, sincer nu ma asteptam sa vad ca femeile sunt super aranjate, studiaza, danseaza, au drame sentimentale. Sunt prejudecati, stiu. Dar Broderii si mai ales Persepolis exact prejudecatile astea vrea sa le contrazica.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *