În drum spre Bistrița, spre Festivalul Internațional de Poezie și Muzică de Cameră „poezia e la bistrița” (16-19 iulie 2015), făceam un „plan de bătaie” pentru materialele pe care voiam să le punem cap la cap în cele patru zile de evenimente (nu ne-a ieșit deloc, atmosfera și poezia de la Bistrița ne-au bulversat – în sens pozitiv, desigur). Cristina a propus, la un moment dat, să ne jucăm cadavrul fermecător (explicat, în mare, aici) cu poeții invitați. Mi-a plăcut la nebunie ideea și, deși nu ne-am mobilizat acolo, la fața locului, am încercat să recuperez online.
Întrucât era mai greu să-i angrenez într-un astfel de joc pe scriitorii străini (dar nu i-am ignorat, am selectat aici poemele mele preferate de la festival, din ceea ce au citit acolo), am restrâns totul pe plan local. Dintre cei douăzeci de poeți români invitați, mi-au răspuns nouă: Simona Popescu, Svetlana Cârstean, Radu Vancu, Dmitri Miticov, Paul Vinicius, Emanuela Ignățoiu-Sora, Paula Erizanu, Alexandra Turcu și Matei Hutopila. Poeți consacrați și poeți debutanți, fix ce ne trebuia.
„Regulile” au fost simple: un vers – două (s-a depășit „limita” pe ici, pe colo), fără să se știe ce scriu ceilalți; poemul final a fost aranjat în ordinea în care au venit versurile, iar titlul, modest, mi-am permis să-l dau eu :).
Altfel, versurile pot fi citite în forma aceasta, individual sau permutate după bunul vostru plac.
cadavre exquis de bistrița
tac faino ie nebo u sutincah, ia scazau sobi na verandu*
(Matei Hutopila)
dimineața, când cocoșii se taie singuri
gândul meu e la aztecii sacrificați
cred că se uitau la soare
lumea necontaminată pare
(Emanuela Ignățoiu-Sora)
Şi fiecare scrie cum dansează.
Era spre dimineaţă şi ne-ntorceam spre casă noi cinci pe-un drum pustiu
ca într-un film, iar filmul nostru se numea: Farmecul discret al poeziei.
(Simona Popescu)
stăm unul lângă celălalt și așteptăm finalul fericit al unui film despre holocaust
(Alexandra Turcu)
fiindcă, dincolo de casele cele mici și prăpădite urmau podișurile cele mari
pe care și luna-și coborâse un picior în paharele noastre cu ceai
(Paul Vinicius)
fiindcă orice poet e un dezastru – dar ce
ne mai face mai frumoși decât dezastrele
(Radu Vancu)
ea e cea mai atentă
la ceilalți
dar nu le poate ține fotografiile
pe pereți, o
copleșesc.
(Paula Erizanu)
În spatele crampoanelor au sărit bobiţe de cauciuc
pe care le-am auzit cînd au căzut în gazonul sintetic
(Dmitri Miticov)
nu mă încurajează decît enunțurile în care se spune clar
că ești diferit de mine
(Svetlana Cârstean)
*(în original, în limba ucraineană) frumos e cerul la chindii, mi-am zis eu pe verandă
Sursă imagine principală
