Deși poate să pară doar o carte pentru copii, povestea lui Apolodor este semată, așa cum bine știm, de un autor special – Gellu Naum, scriitor de avangardă, suprarealist, ceea ce înseamnă că sunt șanse ca în Cartea cu Apolodor să găsim mai multe lucruri importante decât o joacă pentru copii. Cel puțin cu gândul ăsta m-am apucat să recitesc unul dintre volume preferate ale copilăriei din cărțile cu Apolodor. Și nu m-am înșelat.

Poezia vieții pinguinului tenor este cea a căutării de sine. Asemenea unui personaj dintr-un Bildungsroman, Apolodor al lui Gellu Naum se trezește într-o zi copleșit de dorul fraților săi din Labrador, așa că pornește în căutarea lor. Ideea căutării familiei, a centrului, a locului inițial este cea care-l motivează să plece la drum. Dorind să se afle pe sine, pinguinul nu mai poate trăi nici măcar o zi departe de adevărul de care are nevoie și pentru aflarea căruia este pregătit să înfrunte toate dificultățile care i-ar putea ieși în cale.

Apolodor își caută familia

Drumul către centru nu este unul ușor, pinguinul trecând prin nenumărate peripeții. În primul rând, Apolodor se vede nevoit să accepte faptul că nu știe decât foarte puține despre sine, căci, de pe drum, află că familia sa nu este în Labrador, ci la Polul Sud. Tot pe drum, pinguinul descoperă că oamenii sunt de mai multe feluri, iar pentru a reuși să le faci față chiar și celor mai necinstiți dintre ei, trebuie să dai dovadă de curaj și perspicacitate chiar și când ești mai mic și mai neputincios decât adversarul. Când însă numărul dușmanilor sporește, iar Apolodor este trimis pe lună, reușind totuși să supraviețuiască și acestei încercări, evoluția pinguinului nu se mai mărginește la universul vizibil, la lumea palpabilă, ci cunoașterea de sine capătă dimensiunea verticalității și a universalității. Nicio încercare nu poate fi depășită prin fraudă, așa că racheta cu care este trimis în spațiu de tâlharii americani aterizează în același loc de unde a plecat, iar se vede nevoit să înfrunte încă o dată aceleași pericole.

Apolodor în Africa și Asia

Ajuns în Africa, cunoaște dragostea la întâlnirea, într-o oază, cu o maimuțică. Pentru a nu o întrista, pinguinul acceptă să o ia de soție, însă părinții sunt nevoiți să intervină pentru a-i împiedica, argumentul acestora fiind nepotrivirea dintre cei doi: Apolodor nu poate rămâne în Africa, în timp ce maimuțica nu-l poate urma la Polul Sud. Masculinul este spiritul călător, în timp ce feminitatea este domestică, stabilă.

Ajuns în Asia, pinguinul nostru dă, întâmplător, peste o comoară și întreaga sa fire se modifică. Putem vedea în ce măsură tentația binelui imediat poate pune stăpânire chiar și pe idealul pentru care personajul s-a sacrificat până în acel moment. În răsfățuri de tot soiul, Apolodor pierde câțiva ani. Însă nevoia de autocunoaștere este mai mare decât dorința de bine, așa că, la un moment dat, Apolodor își amintește care este misiunea vieții sale și o reia.

Apolodor ajunge la Polul Sud

În cele din urmă, pinguinul reușește să ajungă la Polul Sud și să-și regăsească familia care îi face o primire călduroasă. Un singur amănunt ne face totuși să ne punem semne de întrebare despre locul respectiv și despre modul în care societatea este structurată la Pol: faptul că pinguinii locuiesc în Golful Terror. De altfel, nu mult îi ia lui Apolodor până să conștientizeze că îi este dor de prietenii săi din târgul Moșilor și să dorească să se întoarcă la București.

În urma nenumăratelor pericole prin care a trecut și al anilor petrecuți în căutarea sinelui, Apolodor își dă seama că adevăratul său centru, locul în care simțea că își aparține este cel de unde a plecat. Așa că el parcurge drumul înapoi.

Nu puține sunt motivele care ne fac să credem că această regăsire de sine în punctul inițial este simbolul copilăriei, al întoarcerii, după o viață plină de aventuri, în care cunoaștem și dragostea, și frica de moarte și de ratare, și absolutul, către copilăria aparent naivă, dar plină de sens.

Deși copiii nu vor descifra, cel mai probabil, multe dintre sensurile ascunse ale călătoriei lui Apolodor din cărțile cu Apolodor de Gellu Naum, ei se vor putea bucura de rimele pline de haz. Adulților, în schimb, Cartea cu Apolodor de Gellu Naum le va spune multe despre ei înșiși și despre reînnoirea permanentă a pactului cu sinele.

Evelina Bidea

jurnalist cultural, specialist comunicare culturală, PR la Editura Art


5 comentarii
  1. Anonim

    De argumentat in 5-10 randuri o compunere daca cartea ,,Cărțile cu Apolodor ,, este un text real

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *