Bookaholic

Cărțile ilustrate pentru copii sunt, în general, irezistibile nu doar pentru cei mici, ci și pentru cititorii mai mari. Fie că ești părinte sau nu, e greu să reziști când le vezi: sunt mai mari, mai frumoase, cu coperți și ilustrații surprinzătoare, cu povești înduioșătoare, amuzante sau nostalgice. Părerea mea e că ne atrag nu doar pentru că ne aduc aminte de copilărie sau că sunt frumos ilustrate, ci pentru că ne aduc aminte de un fel de inocență și bucurie a vieții pe care reușim cu brio să o uităm odată ce am trecut în viața noastră de oameni mari. Cea mai cunoscută astfel de carte este, în mod sigur, Micul Prinț al lui Antoine de Saint-Éxupery. Însă, pe lângă ea, mai sunt multe altele, mai vechi sau mai noi, și aici mi-am propus să vă prezint câteva dintre ele.

Regele tuturor sălbăticiunilor, text și ilustrații de Maurice Sendak

Apărut în 1963, Regele tuturor sălbăticiunilor este deja un clasic. Frumos scrisă și ilustrată, povestea lui Max întruchipează acum una dintre cele mai cunoscute expresii ale creativității umane. Cu o simplitate dezarmantă, Sendak ne vorbește despre posibilitățile nebănuite ale imaginației, despre copilărie ca loc și timp al tuturor posibilităților, despre posibilitatea de a evada din lumea reală și de a-ți crea o lume proprie, o posibilitate ce pare de la sine înțeleasă în copilărie și din ce în ce mai dificil de realizat pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Regele tuturor sălbăticiunilor e o poveste pentru copiii mici și mari, pe care acum o avem și în limba română într-o ediție superbă fidelă originalului. E o carte pe care o ții în bibliotecă și la care e bine să te întorci întotdeauna pentru că, asemenea Micului prinț al lui Antoine de Saint-Éxupery, are darul de a vorbi simplu despre lucruri esențiale pe care oamenii mari de obicei le uită și, când nu le uită, le complică.

Prințese date uitării sau necunoscute, text de Phillipe Lechermeier, ilustrații de Rébecca Dautremer

Un extraordinar basm pentru copii (mici și mari), cu ilustrații absolut superbe realizate de Rébecca Dautremer (una dintre ilustratoarele mele preferate) și minunat tradus în română de poetul Șerban Foarță. Prințese date uitării sau necunoscute este o carte care se citește cu zâmbetul pe buze, o carte ce se citește întrerupt, pentru că e imposibil să cuprinzi pe nerăsuflate atâta frumusețe.

Ascunse în frânturi de basme și în colțuri uitate de lume, aceste „prințese enigmatice ca luna”, sunt personaje pe care le cunoști și pe care nu le-ai văzut niciodată. E, evident, contradictoriu ce spun, dar exact asta e impresia pe care ți-o lasă cartea. E ca un parfum din care poți recunoaște anumite note și esențe, pe care nu știi de unde să-l iei, dar simți că a fost întotdeauna cu tine.

„Văzut-ați, oare,-n jurul focului ce eu

văzut-am, și anume un dans gitan-romeu;

dar pe prințesa de Zulù Zazù, –

cine, de nu știu când, o mai văzu?

Prințesa Doremi cu mic ecou, subțiratica prințesă de Crai-Nou,

prințesa Éphemère de Chine și altele ce,-n crepdeșin

sau catifele, se vor fi ascuns într-un palat de nepătruns

și taciturn, sau în penumbra unui turn, –

atât de bine-ascunse,-ncât nici ele nu-și prea aduc aminte cine îs.”

Și, cum se spune la început, până la finalul acestui călătorii pline de poezie și culoare, e imposibil să nu te recunoști „barem într-unele din ele, / cu tot dragul”. Eu nu am avut mult de căutat și, după ce am făcut cunoștință cu prințesa de La Molle („Se trage din regii leneși, care, din tihnă și din lene,-și vor fi făcut deviza lor”), cu prințesa de Fasolasi („Prim-violonistă în orchestrul magnificei curți regale, de sub bagheta soțului”) și cu prințesa de Zulù Zazù (care „adoră rochiile cu fru-fru”), m-am regăsit lângă o lampă și un balansoar în prințesa de Esperlu&te: „De cum e gata masa ori vreun bal, juna prințesă Louis&te d´Esperlu&te / o ia la sănătoasa &, urcând cele o mie de trepte,-nc&-înc&, intră,-n secr&, în cabin&-ul de lectură. / Unde citește fie ce-o fi: literatură, filosofie, versuri, snoave, romane pline de brașoave.”

Cele mai frumoase povești, de Charles Perrault, și Aventurile baronului Münchhausen, de Gottfried August Bürger, cu ilustrații de Gustave Doré

Cenușăreasa, Scufița Roșie, Motanul încălțat sau celebrele minciuni ale baronului Münchhausen vor rămâne întotdeauna legate de ideea de copilărie. Pe măsură ce creștem, le găsim noi interpretări, le înțelegem altfel, dar, din când în când, ni le amintim tot ca atunci când eram copii. Și când le vedem în ediții noi și frumoase, parcă e greu să ne abținem să nu le mai cumpărăm o dată.

Așa e și cu aceste ediții apărute la Humanitas și ilustrate de Gustave Doré, care nu aș spune că sunt doar cărți pentru copii. Poveștile sunt, într-adevăr, pentru copii, însă ilustrațiile au o valoare artistică deosebită ce le face interesante mai degrabă pentru adulți. Realizate în anii 1860 de celebrul ilustrator francez Gustave Doré (1862 pentru Aventurile baronului și 1867 pentru poveștile lui Perrault) sunt, acum, adevărate documente istorice ce vorbesc despre mentalitatea și sensibilitatea unei epoci anume. Așadar, sunt potrivite și pentru copii, dar, mai ales, sunt ediții de colecție pentru cititori împătimiți (filologi, cum s-ar spune într-un limbaj academic).

Pe lângă ilustrații, edițiile românești beneficiază și de traduceri foarte bune: Cele mai frumoase povești de Charles Perrault sunt traduse din franceză de Sarina Cassvan și Iustina Croitoru, iar Aventurile baronului Münchhausen sunt traduse din germană și prefațate de Barbu Cioculescu.

Vezi și tu ce văd eu?, Do You See What I See?, Roxana Ene

Apărută la Editura Frontiera, Vezi și tu ce văd eu?, de Roxana Ene, este o carte interactivă, rezultatul unui experiment realizat de autoare în cadrul unui proiect de artă cu copii. Pornind de la schițele abstracte ale copiilor cu care a lucrat, Roxana Ene a realizat ilustrații complexe, adevărate povești vizuale, menite să dezvolte creativitatea copiilor, dar și pe cea a părinților și educatorilor. Cititorii sunt, de asemenea, invitați să lase frâu liber creativității și să deseneze pe foile de calc din interiorul cărții. Mie mi-au plăcut extrem de mult ilustrațiile și întregul concept al cărții. Deși poate părea puțin prea complexă pentru copii, eu cred că este foarte potrivită pentru ateliere de creație ce urmăresc dezvoltarea abilităților artistice ale copiilor. De asemenea, ca celelalte cărți despre care am vorbit până acum, poate fi apreciată și de adulți. Câteva ilustrații din interior sunt absolut superbe. Mai că-ți vine să le faci tablou și să le pui pe perete ca să te uiți într-una la ele.

Frumoasa adormită și fusul, de Neil Gaiman, cu ilustrații de Chris Riddell

Pe lângă faptul că este o poveste minunată, Frumoasa adormită și fusul are, pentru mine, o semificație foarte personală: este prima carte ilustrată pe care am „moșit-o”, ca să zic așa. De la citirea manuscrisului și cumpărarea drepturilor, până la traducere, așezarea în pagină, potrivirea culorilor pentru tipar și BT-ul final la tipografie, odată cu ea am aflat ce muncă imensă stă în spatele oricărei cărți ilustrate. Evident că nu am făcut singură toate astea, a fost o muncă de echipă, însă, până acum, a fost cartea cea mai dificil de îngrijit pe care am avut-o.

Mie îmi plac, în general, reinterpretările, felul în care teme și concepte cunoscute pot fi redescoperite într-o lumină nouă, iar basmul modern al lui Gaiman exact asta face: ia două dintre cele mai cunoscute povești clasice cu eroine feminine (Albă-ca-Zăpada și Frumoasa din Pădurea Adormită), le combină, trântește câteva detalii noi, schimbă câteva locuri comune și reușește să te facă la fiecare pagină să ai impresia că ai mai citit asta o dată și, în același timp, că e prima oară când o citești.

Mi-a mai plăcut, de asemenea, ritmul poveștii: calm, arhaic parcă și, în același timp, cu subtile note contrastante față de ceea ce credeai că știi. Așa cum acel auriu special se inserează în ilustrațiile alb-negru ale lui Chris Riddell, tot așa și în povestea lui Gaiman e o notă subtilă de „nu-știu-ce”, surprinzătoare și, în același timp, familiară. Și, apropo de ilustrații, sunt splendide.

Teoretic, volumul se încadrează la cărți pentru copii. Practic, este o lectură ce va fi savurată din plin de cititorii adulți. Și nu doar atât, există pericolul să-i facă să-și dorească să se întoarcă tot mai des pe tărâmul basmelor copilăriei.