Ce se mai întâmplă pe bloguri? E vreo revoluție? Scoatem cărțile în stradă? Nu prea, dar regăsim cărțile prezente pe bloguri cu aceeași constanță, un semn bun că bloggeri au scos site-ul de cultură din dubă. 🙂

Nu putem începe răsfoirea blogurilor fără a vă recomanda un interviu video excelent, în două părți, făcut de cei de la Veioza Arte cu traducătoarea Antoaneta Ralian.

Nu doar una dintre cele mai impunătoare voci, poate chiar cea mai impunătoare, din ce înseamnă traducerile literare, Antoaneta Ralian este la rândul ei un personaj de o înțelepciune din care ne-am putea hrăni cu toții, ani la rândul, învățând din poveștile sale de viață și, desigur, din felul în care și-a decantat o filosofie de viață.

Nu este puțin lucru să vezi pe cineva declarându-și dragostea necondiționată față de Lev Tolstoi. Vicuslusorum o face într-un articol-confesiune lung și foarte frumos, intim despre ce-l apropie de acest scriitor.

Nu, refuz sa cred ca, in afara de apropierea sufleteasca pe care o simti fata de un om care iti seamana si pe care vrei sa ti-l faci prieten, mai exista altceva in dragostea mea pentru Tolstoi. Ce ador la el este sinceritatea expunerii si forta naturala a scrisului: Tolstoi este un suvoi de viata si nimic nu este contrafacut, “estetic”, in scriitura sa.

Adevărata surpriză a venit însă de la Ionuca. Groapa de Eugen Barbu! Recunosc că, după recenzia ei, mai că aș citi-o și eu.

Am apreciat mult limbajul cărții. Fără cuvintele picarești, cartea ar fi fost bunicică, dar cu ele este fantastică! Îmi pare rău că nu le-am notat pe cele mai interesante, dar e de-ajuns să deschizi cartea la întâmplare și să dai peste replici care să te facă să zâmbești.

Terorista a vrut să citească unul dintre scriitorii preferați ai lui Vonnegut – Thomas Wolfe. A ales Privește, înger, către casă, care are o poveste interesantă despre amestecul genurilor și tăieturile editorilor.

Wolfe nu s-a considerat în ruptul capului poet şi cred că avea dreptate. Era scriitor. Nu romancier şi nu poet, scriitor. Ce a făcut a fost să transmită mai departe, cu toate mijloacele literare de care dispunea, ce a trăit, ce a gândit, ce a visat şi şi-a dorit şi a pierdut. Oroarea faţă de vidul care absoarbe orice urmă de viaţă.

Bănuit sau nu că are contract de promovare cu autorul :), Micawber scrie din nou despre o carte a lui Lucian Boia – Capcanele istoriei: Elita intelectuală românească între 1930 și 1950.

Chiar dacă nu e de o zguduitoare originalitate, metafora din titlu e foarte plastică şi exprimă foarte bine situaţia în care s-au trezit prinşi reprezentanţii intelighenţiei naţionale într-o ţară precum România, care a trecut, în curs de numai un deceniu, printr-o succesiune ameţitoare de regimuri politice.

Adinei B i s-a părut că În supă miso, a lui Ryu Murakami, este cam puerilă și că el vede lumea ca un copil. Nu o contrazicem, dar asta face parte câteodată din farmecul lui Ryu.

Din păcate ceea ce ar fi putut fi un thriller rezonabil se încheie printr-un lung și pueril dialog pseudo-filosofic despre golul sufletesc al oamenilor contemporani și despre justețea uciderii lor.

Pe Ginger Group citim o cronică tare simpatică la Totul Contează, despre care am scris și noi. E simpatică pentru că e scrisă din perspectiva vocilor. 🙂

Noi nu suntem aici să vă spunem că pământul se va sfârşi odată şi-odată. Am făcut asta doar în carte. Noi nu vrem nici să vă îndemnăm într-un mod foarte evident să faceţi ceva. Noi vă putem arăta o poveste. Vă mai întrebaţi din când în când dacă sunteţi pe direcţia cea bună, nu?

Devoratorul de cărți aduce un pic de lumină asupra unui scriitor despre care mai mult auzi decât citești – Monciu Sudinski. E de cercetat!

Au urmat volumele de false interviuri şi reportaje Caractere (1973) şi Biografii comune (1974). Nu le-am citit, dar, potrivit celor care au făcut-o, seamănă cu prozele lui Daniil Harms. Violente, absurde, ciudate, de o originalitate izbitoare pentru o epoca respectivă. Suficient pentru a-l arunca în gura Securităţii.

Cu certurile din zona culturală n-are sens să vă plictisim, nu? 🙂 Voi ce bloguri faine mai citiți? Spuneți-ne să le cităm aici.

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *