Bookaholic

Ce-am mai citit noi pe bloguri ca au mai citit bloggerii? Pai nu trebuie decat sa deschidem feedreaderul, sa facem o selectie si apoi sa ne facem o lista de lecturi din recomandarile bloggerilor. In paranteza spun, de cele mai multe ori am mai mare incredere in recomandarile de pe bloguri decat in cele din reviste. Sunt “mai pe bune”.

Binevenita este cronica lui Micawber la cartea Abdicarea Regelui Mihai, o lectura recomandata celor care inca se intreaba daca Basescu a avut dreptate cu ce a debitat la ceas de seara la tv. N-a avut.

Lucrarea lui Mark László-Herbert recompune, pe baza corespondenţei unor diplomaţi francezi, englezi şi americani aflaţi la Bucureşti (sunt peste 250 de mesaje!), zilele premergătoare abdicării şi confirmă, pe baza unor mărturii contemporane, ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 30 decembrie.

Pe acelasi blog citim o cronica la una dintre putinele carti cu tema corporatista de la noi – Poemele secretarei de Stefania Mihalache. Nu e deloc rau ca apare tema asta si in literatura noastra dar, din cate vedem din cronica, inca timid si cuminte.

A ieşit un roman uşor povestibil, nu neapărat bun sau prost din cauza asta, fără intenţii satirice vizibile (poate cu excepţia referirilor la literatura motivaţională, spălare la creier cu care o îndoapă Alex pe Andra pe parcursul întâmplărilor). E o proză călduţă şi care mizează probabil în mare măsură pe empatia stârnită de păţaniile eroinei cărţii în rândul anumitor categorii de cititori.

Are dreptate Dragos – tinerii scriitori il pastiseaza la greu pe Palahniuk. Prin limbaj si subiect, Sufocare e genul de carte care prinde la tinerii scriitori si cititori.

de ce aţi citi cartea?
pentru că generaţia nouă de scriitori îl pastişează la greu pe palahniuk, pentru că atitudinea sa über-burlescă şi sexualizată faţă de prezent e socotită über-cool.

Am descoperit recent blogul Devoratorului de Carti si imi plac textele vioaie si lipsa de inhibitii in scris. Totusi, nu sunt de acord cu el in privinta Contesei Sangeroase de Codrescu – mie mi-a placut mult si cred ca se tine excelent pana la ultima pagina.

Deşi începe bine, dinamic, puternic în cheie gotică, romanul se dispersează pagină cu pagină precum frumuseţea Elisabetei Báthory se iroseşte odată cu trecerea anilor. De parcă nu ar şti prea bine ce vra să fie şi devine, până la urmă, o struţo-cămilă.

Sunt de acord insa cu el ca in reeditarea Canonului Occidental, domnul Harold Bloom ar trebui sa-l ia in considerare si pe Cartarescu, mai ales ca acum sunt colegi de recomandari literare de vacanta in Time.

Bloom chiar că nu mai are nicio scuză acum. Dacă și de data asta pretinde că nu a auzit de niciun auutor român, atunci e cu dușmanii și data viitoare n-o să mai scriu despre el pe blog – îi fac direct o manea și o pun pe Youtube

Pe Cinabru l-am prins “Citind Turnul Intunecat“. Practic, a ajuns la volumul patru din el, Vrajitorul si globul de cristal, de Stephen King.Vorbeste foarte frumos, convingator si subiectiv despre carte, genul de cronica ce te face sa citesti si tu cartea.

Am inceput sa citesc fara sa stiu mai nimic despre saga Dark Tower, asa ca surpriza a fost uriasa. Ma bucur ca m-am inselat. Poate ca e adevarat ca anumite carti apar singure la momentul potrivit. Cu ajutorul generozitatii cuiva foarte, foarte drag.

Ionuca ne recomanda o carte foarte frumoasa – Bunicuta pierduta. E vorba de povestea unei fetite unguroaice ce traieste in Romania comunista.

Nu știu de unde să încep cu laudele pentru carte: traducerea mi s-a părut atât de bună, încât de multe ori uitam că originalul e în maghiară. Stilul cărții e jucăuș, melancolic, direct și mi-a plăcut la nebunie.

Zum a citit cartea Onoarea pierduta a Katharinei Blum, un text clasic, pentru care Heinrich Boll a luat si Nobelul pentru literatura.

Povestile sunt spuse direct, cu fapte concrete, redand declaratiile diversilor oameni implicati, dar si folosind titlurile si articolele din Jurnalul care, cu metodele specifice unui ziar de scandal – declaratii usor modificate in asa fel incat li se schimba complet sensul, insinuari, fapte presupuse prezentate ca reale, senzationalism scos in fata -, fac o ancheta separata cu ditamai impactul la public.

Voi ce-ati mai citit fain pe bloguri si nu numai?