Design

Oddly, un neobișnuit suport pentru cărți

Cum minunatele căi ale internetului mă poartă mereu spre descoperiri interesante ce au legătură cu cărțile într-un fel sau altul și pentru că, evident, îmi place să le împart cu voi, m-am gândit să vă arăt azi un suport pentru cărți care mie mi-a picat cu tronc. Și nu avea cum să fie altfel, căci e vorba despre un design aparte, jucăuș și neobișnuit. Citeşte tot articolul


10 idei pentru organizarea cărţilor de pe birou

Cu bibliotecile am rezolvat-o. Le umplem, în principiu, până la refuz, aşezăm cărţile în teancuri inclusiv deasupra lor sau le îndesăm prin sertarele în care sperăm întotdeauna să mai găsim un colţişor şi decorăm fiecare margine de raft rămasă neatinsă cu câte un obiect care, în cele mai multe cazuri, are legătură tot cu cărţile. Citeşte tot articolul


Protest – istoria vizuală a momentelor când ne-am enervat rău

Personal, am fost la mai multe proteste decât îmi aduc aminte. Am simțit și gustul gazului lacrimogen, am alergat, eu și alte sute de oameni, cu jandarmii după noi. Glumeam atunci că habar nu aveam că pot fugi atât de repede și atât de mult și mi-ar trebui un jandarm să mă fugărească pe bandă la sală. Sau măcar câteva ture de parc. Am înghețat de frig pe minus multe grade, am murit de cald pe alte multe plus,. am stat pe asfalt, după ce-am ocupat strada, am bătut din sticle și am băut ceaiul pe care-l împărțeau niște oameni de bine. Protestele sunt parte din istoria mea personală, aia când mă enervam, săream noaptea din pijamale și-mi venea să urlu de cât de nedrepte, cinice și meschine mi se păreau unele lucruri. Nu cred că protestul e singura cale de implicare civică, din contră, sunt multe, pe termen lung și cu impact real. Dar cred sincer că protestul e semnul unei societăți sănătoase și un mecanism puternic de contrare și sancționare a autorității. Citeşte tot articolul

Un nou val în fotografie: Mihai Barabancea și „Sărutul”, un album extra-ordinar

Mihai Barabancea a încercat vreo trei-patru facultăți înainte de a ajunge la secția de Foto-Video de la Universitatea Națională de Arte București, unde a rămas și a fost și bursier. Crede că acolo îi era menit să ajungă. La sfârșitul primului an de facultate, și-a pus cap la cap un mic volum (dummy), pentru a ține o evidență a fotografiilor pe care le făcuse, pentru a avea tot ceea ce lucrase în anul respectiv. Cărticica a fost văzută de Nicu Ilfoveanu - artist vizual și autor de albume de fotografie -, căruia i s-a părut bună și care l-a îndemnat să lucreze împreună la un nou proiect. Anul următor, a aplicat la una dintre sesiunile de finanțări ale Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), fără succes însă. Totuși, acest lucru nu l-a descurajat. A aplicat din nou în 2014 și de data aceasta a primit finanțare. Citeşte tot articolul


Artiștii și cărțile: Peca Ștefan – „«Ulise» are un rol enorm în cum scriu teatru”

De Peca Ștefan ați auzit deja. A scris unele dintre cele mai tari piese de teatru românești ale anilor 2000 (New York Fuckin' City, The Sunshine Play, The Complete Truth about the Life and Death of Kurt Cobain, România 21, Sfântul din Sfântul Gheorghe etc.), majoritatea punând sub lupă problemele acute ale realității. Pentru că le vrea experinețe de neuitat pentru public, Peca își documentează la sânge piesele (interviuri, diferite metode de cercetare etc.), imaginând apoi unghiuri inedite de abordare. Îi place să colaboreze cu teatre independente, își gândește proiectele în funcție de spectator, pe care se străduiește să-l pună mereu într-o relație vie cu actorul. Vede experiența teatrului ca pe o cutie magică, care oferă spectatorilor „indicii urgente și întrebări cu privire la starea lor”. Citeşte tot articolul


Artiștii și cărțile: Anca Maria Ciofîrlă – „Cărțile schimbă direcții”

O zi de vară frumoasă, cu valuri de căldură și adieri ușoare de vânt. Sub cireșul mare din grădină, prin care se tot agită ciorile, citesc dintr-o carte cu coperte tari (ceva de Alexandre Dumas, cred) și, în timp ce, cu o mână, dau paginile, cu cealaltă golesc un borcan de dulceață de vișine. Imaginea asta cu mine într-o vacanță de vară, este una dintre cele mai vii amintiri din copilărie. Cred că acum, rememorând acel fragment de zi, înțeleg la ce se referea Marcel Proust atunci cân spunea că „Nu există probabil nici o zi din copilăria noastră pe care să o fi trăit atât de intens ca cele pe care le-am petrecut citind cartea preferată”. Citeşte tot articolul


Book, o sofa pe gustul cititorilor

Firma italiană Prospettiva Design a făcut o surpriză plăcută tuturor cititorilor pasionaţi, realizând un obiect de mobilier ce sigur va fi pe gustul lor. Este vorba despre o sofa numită Book – cum altfel? –, un cuvânt simplu, dar atât de frumos, şi care înseamnă enorm pentru toţi pasionaţii de literatură. Sofaua nu arată precum o carte deschisă, dacă asta v-aţi imaginat, ci chiar ca reprezentarea scrisă a numelui său. Citeşte tot articolul


Interviu colectiv cu ilustratorii colecției „Basmul din buzunar”

La sfârșitul lui octombrie, Nemi a lansat o colecție absolut fermecătoare: „Basmul din buzunar”. Aceasta va cuprinde, așa cum ni se spune în comunicatul de presă distribuit cu această ocazie, „adaptări ale unor basme și povești românești și universale care au încântat generații întregi de cititori din întreaga lume”. Cărțile din colecție, cinci la număr momentan, sunt Muzicanții din Bremen, de Frații Grimm (ilustrații de Adriana Oprița-Gheorghe), Aladin și lampa fermecată, din O mie și una de nopți (ilustrații de Marina Plantus), Sarea în bucate, de Petre Ispirescu (ilustrații de Alexia Udriște), Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă (ilustrații de Alexandru Ciubotariu), Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu (ilustrații de Bianca Spătariu). Textele poveștilor au fost adaptate special pentru „Basmul din buzunar” de scriitoarea și traducătoarea Veronica D. NiculescuCiteşte tot articolul

Anatomia corpului uman văzută prin hârtie

Pentru unii, cărțile vechi înseamnă maculatură. Pentru alții, sunt mană cerească. Lisa Nilsson, spre exemplu, o artistă americană pasionată de arte decorative și instalații, crează din hârtia cărților vechi lucruri incredibile. Folosind hârtie de dud japoneză - pentru rezistența, flexibilitatea și culorile pământii ale acestui material -, dar și fragmente din cărți vechi - cel mai adesea hârtie aurită din marginile paginilor -, Nilsson dă formă unor instalații de artă minunate, cum sunt, spre exemplu, Tapis Series (lucrări decorative folosind simboluri din emailuri bizantine, cărți renascentiste, covoare islamice) și Tissue Series (lucrări reprezentând corpul uman în secțiune). Citeşte tot articolul


Oscar Wilde, impertinentul absolut

… este numele unei expoziții interesante, deschisă acum la muzeul de artă parizian Petit Palais. Prima expoziție dedicată scriitorului irlandez organizată în Franța - țara în care Oscar Wilde, un apreciat francofon și francofil, a murit, de altfel, la vârsta de 46 de ani -, Oscar Wilde, l’impertinent absolu (ce poate fi vizitată până pe 15 ianuarie 2017) adună peste 200 de materiale biografice reprezentând documente inedite, manuscrise, scrisori, desene, fotografii, picturi, caricaturi ce recompun portretul unuia dintre cei mai infuenți și controversați scriitori ai lumii. Citeşte tot articolul