Featured

cover-astronomie

Listă de bookaholic: 5 cărți de astronomie

„Suntem cu toții făcuți din praf de stele” a spus Carl Sagan, făcându-ne să visăm la un trecut mai îndepărtat al începuturilor speciei noastre decât cel pe care-l dezvăluiau oasele oamenilor preistorici găsite în savanele africane. Astronomia mi se pare una dintre cele mai fascinante științe, una care, deși studiată de mii de ani, a început să-și dezvăluie cu adevărat misterele abia în ultimele decade. Și suntem abia la începutul drumului. Citeşte tot articolul


DSC01362

Cărți de colecție: „Prințese date uitării sau necunoscute” și „Semințe de cabane”, de Philippe Lechermeier

Cele două cărți ale lui Philippe Lechermeier, Semințe de cabane și Prințese date uitării sau necunoscute, sunt un adevărat regal al imaginației, atât poetice, cât și vizuale. Teoretic încadrate la cărți pentru copii, volumele sunt un motiv de bucurie pentru cititorii de orice vârstă, atât datorită poeziei și umorului textelor, cât și bogăției vizuale a ilustrațiilor realizate de Éric Puybaret (Semințe de cabane) și Rébecca Dautremer (Prințese date uitării sau necunoscute).  Poezia textelor este datorată, în același timp, și minunatei traduceri în limba română făcută de Șerban Foarță. Citeşte tot articolul


copyright Delia Herman-Oprescu

Autori în casă, autori acasă – #1: Daniel Sur

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Primul invitat al acestei rubrici este scriitorul Daniel Sur, care a văzut lumina zilei în comuna Tileagd, localitatea Tileagd, județul Bihor.

Citeşte tot articolul

Poza 4

Perspective feline, perspective canine – #3: Ligia Pârvulescu

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Ligia Pârvulescu ne povestește cum a început relația cu o felină și cum au învățat să conviețuiască una cu alta, despre respectul față de o altă ființă, despre responsabilități și o mână întinsă unui animal într-un moment critic, despre primele amintiri cu mama ei și despre versuri inspirate de necuvântătoare în anii de început.Citeşte tot articolul

cover

Listă de bookaholic: 5 cărți de dezvoltare personală

Un an nou e mereu o ocazie bună pentru schimbări, rezoluții, liste, planuri. Că vorbim de schimbarea dietei, mersul la sală, mai puține ore petrecute pe Facebook și mai mult timp petrecut cu familia, mai multe cărți citite sau mai puține ore lucrate peste program, ianuarie pare luna perfectă pentru toate. Așa că am zis că o listă cu câteva cărți de dezvoltare personală, care să ne dea sfaturi în privința asta, ar fi cea mai potrivită tot acum. Citeşte tot articolul


cautatorii

Cursul scurt de vînătoare

Comorile nu așteaptă decît căutătorul potrivit. Cel care știe să caute va găsi. E drept, trec pe aicișa tot felul de nepoftiți. Ca acum.

— Uită-te la ghețoii ăia cum cotrobăie… ca animalele! Huo! Ușor, că nu dau turcii! Păi așa se caută? Bă, are și gunoiul demnitatea lui! Nu-i pentru mîrlan! Aoleu, a băgat mîna pînă la cot. Futu-i mama lui de nehalit! Așa se bagă? Ca să-ți sfîșii mîneca? Să te împuți la subsuoară? Ușurel, pipăie, mă, vită! Vezi să nu dea de rahat! Și ce dacă-i noroc? Norocu-i de rahat! Te lasă cînd ți-e lumea mai dragă. Nu e noroc, puiule, e știință. Citeşte tot articolul


part-time-printre-oameni

Part-time printre oameni #9

*** Mă-ndrept spre casă, butonez pe fb, îmi îngheață mâna, n-are importanță, bag pe chat în continuare, o tipă îmi zice cât de nașpa e la ea la lucru, eu o dau pe glumițe, prind un smiley, hihi, ce bine, hai că-i mai zic una, una și-atât, să nu forțăm, totuși. Și-odată aud din spate o voce arțăgoasă: neșimcitu' dracului! Mă-ntorc, da, așa-i, e o babă. Alături de ea, un copil, hm, oare care-i faza? Împucitule, zbiară baba din nou. Înțepenesc, băi, asta la mine urlă, și cum mi-a zis, frate, împuțit, ce torpilă de cuvânt, mi s-a ridicat părul! Mă pomenesc că strig: eeu? Și iar, mai domol, un pic speriat c-am răcnit în halul ăla: eu? Nu tu, zice baba, ăla, și arată cu degetul undeva, în spatele meu. Privesc peste umăr. Wtf, nu e nimeni! Mă uit nedumerit la bătrână, habar n-am ce să fac, aș putea să-i zic să se ducă acasă, că e ok, ceva de genu’. Hai să mergem, buni, spune copilul. O prinde de mână și o trage încet după el. Bătrâna îl ascultă. Îi urmăresc o vreme, apoi mă reîntorc la tipa de pe fb, cea cu job nasol – na, să vezi fază, ai timp să-ți pove? Îmi răspunde imediat – scz, am intrat la oră. Citeşte tot articolul


catalin-pavel

Interviu cu scriitorul Cătălin Pavel: „Eu nu mă consult cu BOR-ul cînd scriu literatură”

Încă de la volumul de debut, Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas, 2010), Cătălin Pavel atrăgea atenția și se distingea de marea majoritate a scriitorilor. Traseul unui călător care se apropie de trecutul său prin continua încercare de evitare a staționărilor, sihăstria sa din lunga călătorie cu trenul pe o rută fără sfârșit aduceau în prim plan elemente psihologice și fobii totale. Cu fiecare nou volum, autorul deschide perspective noi, ne duce „către acest port enigmatic al unei sensibilități fabulatorii, al unei interiorități inefabile”, așa cum scrie Angelo Mitchievici despre Nicio clipă Portasar. Romanul Trecerea, apărut la Cartea Românească în 2016, ne poartă într-o lume în care „oamenii erau plămădiți din multe lucruri care fermentau laolaltă”. Am dialogat cu autorul pentru a descoperi câte ceva din pluri-dimensionalitatea acestui roman.

Citeşte tot articolul


ruxandra-cesereanu

Perspective feline, perspective canine – #2: Ruxandra Cesereanu

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Ruxandra Cesereanu ne povestește despre blănuri strălucitoare și motani flower-power, despre magie, miracole și puterea de a păși în lumi nemaiîntâlnite.

Citeşte tot articolul

15608798_1200404213328963_1160832803_o

Voiam să pleci

În clipa în care a ridicat prima farfurie deasupra capului, am știut că partida e pierdută. Farfuria s-a spart de gresie, umplînd bucătăria de cioburi. Ciudat, în clipa aia m-am calmat. Am așteptat-o pe a doua și a venit și ea. "De ce, de ce, de ce, monstrule, de ce, vită încălțată?" Și, trosc!, toate farfuriile, pe rînd, uitîndu-se fix în ochii mei. Apoi a înșfăcat pachetul de la George, o cîrpă murdară în care înfășurasem hard-disk-ul buclucaș. Numai că ea nu știa că acolo e totul, filmat și montat. "Să-mi spui cine e! O cunosc?" N-a așteptat răspunsul și a dat cu el de pămînt. Am avut o mică strîngere de inimă, am simțit pe dinăuntru mecanismele care se fereau de impact. Apoi m-am relaxat. "Voiam să pleci, voiam și să rămîi. Ai ascultat de gîndul cel dintîi." Formația de filolog nu mă părăsește niciodată în momentele de cumpănă, nici cînd am impresia că se prăbușește cerul peste mine. Iar acum cerul era pe podea, printre cioburi. Am rîs. Asta a scos-o din minți. S-a repezit cu pumnii la mine: "De ce rîzi, ticălosule? Cum ai putut?" Citeşte tot articolul

cover-craciun

Cărți de Crăciun pentru copii

Cărțile de Crăciun pentru copii sunt, probabil, printre cele mai vesele și frumoase cărți pe care le citim în timpul anului. Au, însă, o singură problemă: decembrie e cam singura lună în care le citim. Nu prea-ți vine să citești despre Moș Crăciun și elfii lui în iunie sau în septembrie. Așa că, la fel cum spiritul Crăciunului e legat de zăpadă, luminițe, brazi împodobiți și cadouri, așa și cărțile astea se citesc cel mai bine până la finalul lui decembrie. Citeşte tot articolul

ioana-miron_

Interviu cu Ioana Miron: „Despre noi, spaţiile”

Am întâlnit-o pentru prima dată acum peste o decadă, la Botoșani, orașul unde se decernează Premiile Naționale de Poezie „Mihai Eminescu”, iar apoi am citit poeme publicate de Ioana Miron în diverse reviste literare. Debutează editorial cu volumul „Picaj”, Casa de Pariuri Literare, în 2016. Cu un parcurs artistic și literar mobil, Ioana Miron creează „o lume a spațiilor dezafectate, a coridoarele înguste și a cercurilor concentrice”, după cum spune Șerban Axinte în prefața volumului. Am dialogat cu Ioana Miron despre acest volum care ne învață „să ne expunem secretele prin fobii”.Citeşte tot articolul

free

Perspective feline, perspective canine – #1: Liviu G. Stan și Iulia Modiga

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Primii invitați ai acestei rubrici – Liviu G. Stan și Iulia Modiga – conviețuiesc, citesc și scriu împreună cu felinele Herta și Fea. Citeşte tot articolul