Featured

Autori acasă, autori în casă – #4: Monica Manolachi

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica „Autori în casă, autori acasă” este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Citeşte tot articolul


Part-time printre oameni #10

Ies din birt la o țigară. Apare un puradel (purdel, cum îi place lu' tată-meu să zică). Împinge un căruț cu o cutie de carton. Când ajunge în dreptul meu, frânează brusc, iiii. Îmi arată câteva manevre, viteză, frână, viteză, frână, înainte, înapoi, gata. Rânjește, hî. Îi fac cu ochiul, arăt spre cutie, ce-ai acolo? Rânjește iar. Scoate niște pantaloni de trening murdari. Îi bagă-napoi. Scoate o sticlă de cola la jumate, cu un pic de cola în ea. Și, atât? Dă din cap, nu, și scoate o banană. Din aia mică și cu puncte. O desface, mușcă un pic din vârf și scuipă (ce tare!), apoi bagă-n el cu poftă. La un moment dat, ezită, parcă ar vrea să-mi dea și mie o mușcă', sau, dracu' știe, poate mi se pare. I-a mai rămas o gură, dă să termine, se răzgândește, aruncă restul în cutie. Mai face două scheme cu căruțul și pleacă. Se oprește la următoarea pubelă, scormonește un pic, se-ntoarce, îmi arată trofeul. O chestie de pluș. Un urs, cred. Probabil murdar. Citeşte tot articolul


Perspective feline, perspective canine – #7: Luminița Corneanu

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Luminița Corneanu ne povestește despre lecțiile de apropiere și separare învățate de la Miți, despre pisicile cu caracter de care literatura abundă, și despre cât de des se personalizează cu amprente de lăbuțe foile scrise de ea.

Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Adina Popescu: „Mi-e dor de biblioteca părinților și de sentimentul de siguranță pe care mi-l transmitea”

Prima mea întâlnire cu scriitoarea Adina Popescu a fost în paginile cărții sale semi-autobiografice, Povestiri de pe Calea Moșilor, unde m-a încântat prin stilul ei natural și plin de umor. Despre Adina mai știam că este jurnalistă la Dilema Veche, iar la întâlnirea noastră pentru rubrica Bibliotecă de scriitor am aflat că a regizat și două filme documentare - Copiii Uraniului și Anul dragonului - și că este coordonatoarea revistei Ordinul Povestitorilor, unde copiii creativi pot publica texte și cronici de carte. Citeşte tot articolul


Florin Dumitrescu: „Reducerea la absurd este calea cea mai abruptă de demonstrație a unei teoreme”

În toamna anului trecut, Editura Nemira lansa colecția de poezie românească „Vorpal”, coordonată de scriitoarea Svetlana Cârstean. Unul dintre primele volume cu care a debutat această colecție a fost „Dodii”, de Florin Dumitrescu, autor cunoscut atât de scriitori, dar și de gruppies ai formațiilor românești. „Că-i poezie de dragoste, că este socială sau poezie pur şi simplu pour les raffinés, tot ce iese din mâna lui Florin Dumitrescu sună, consună, amintindu-ne că muzica şi poezia sunt arte înrudite. Iar faptul că el, textierul Sarmalelor Reci, a ales să includă în acest volum poeme-cântece scrise pentru formaţii muzicale este un gest demonstrativ din aceeaşi direcţie pe care îl salut cu bucurie.”, a scris pe coperta a patra Luminiţa Corneanu.

Citeşte tot articolul


Cea mai bună carte românească din 2016 – topul cititorilor Bookaholic.ro

În urmă cu trei săptămâni, dădeam startul celei de-a patra ediții a Premiilor Bookaholic.ro, concursul-sondaj prin intermediul căruia voiam să aflăm care este Cartea anului 2016 pentru cititorii noștri. În urma feed-back-ului primit de la voi - cititori, scriitori, editori, prieteni bookaholici -de la începutul lui 2014, am făcut, la această ediție, două schimbări: lista supusă votului public a fost fixă, din propunerile redactorilor și colaboratorilor Bookaholic, care au ales 150 de cărți notabile din 2016 - spre deosebire de anii trecuți, când intrau pe listă toate cărțile apărute în anul precedent -, iar numărul categoriilor a crescut - am adăugat celor trei categorii existente, „Roman”, „Proză scurtă” și „Poezie” încă două, „Non-ficțiune” și „Literatură pentru copii”. Am explicat pe îndelete de ce și cum aiciCiteşte tot articolul


10 sfaturi despre scris de la Haruki Murakami (din „Meseria de romancier”)

M-am reîndrăgostit de Haruki Murakami prin Meseria de romancier. Chiar dacă nu am fost întotdeauna de aceeași părere cu el de-a lungul celor 12 eseuri din acest volum, admirația pentru stilul său franc, pentru curajul de a se raporta la sine și la propriile scrieri lucid, fără menajamente și fără ocolișuri, pentru subiectivitatea fățișă, a fost necontenită. E o provocare și un privilegiu, cred, să intri în lumea lui Murakami. Îți deschide ușa și te lasă să privești înăuntrul procesului său creativ, minții sale, vieții sale. Nu ai cum să te plictisești citindu-l, fie că ești sau nu fan Murakami, fie că i-ai citit ficțiunea ori ba.  Citeşte tot articolul


Librăria Anthony Frost. Amintiri de cititor

„După mai mult de 9 ani de activitate, librăria Anthony Frost îşi închide la 1 martie 2017 porţile. Mulţumim din suflet tuturor oamenilor care au lucrat în librăria noastră, celor care ne-au fost alături: prieteni, autori, artişti, edituri şi reprezentanţii lor, distribuitori. Nimic nu s-a schimbat în ceea ce priveşte nevoia noastră de dialog şi de cunoaştere. Suntem încrezători că vor mai exista spaţii care să le încurajeze, aşa cum ne dorim să fi fost librăria engleză Anthony Frost”. E mesajul scris pe pagina sa de Facebook de Vlad Niculescu, cel care în 2007, alături de alţi doi asociaţi, a înfiinţat librăria engleză. Citeşte tot articolul


Perspective feline, perspective canine – #6: Daniela Luca

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Daniela Luca și Bambi formează o adevărată familie, cu un lung șir de povești pe care și-l împărtășesc una alteia, cu ascendente astrologice comune sau pasiuni pentru cărți și autori. Bambi e o mică vedetă pe Facebook, iar diminețile Danielei încep ritualic cu poezii și Bambi.

Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Alexandra Rusu: „Pentru mine, cititul n-a fost niciodată o pasiune”

Pe Alexandra Rusu am cunoscut-o mai întâi în rolul de co-fondator al site-ului Booktopia.ro, iar recent și în cel de scriitoare, după ce a debutat cu romanul Cartea năsoaselor, o poveste neobișnuită care se adresează atât copiilor, cât și adulților. Odată cu întâlnirea noastră pentru rubrica „Bibliotecă de scriitor”, am cunoscut-o pe Alexandra Rusu și în postura de cititoare, designer și cartograf al teritoriilor mereu în schimbare din biblioteca personală. Citeşte tot articolul


Perspective feline, perspective canine – #5: Laura Dan

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Laura Dan și Puf, motanul, ne primesc în casa lor unde se întâmplă multe lucruri. Ce pisică mai este răsfățată cu poezii sau cu un echilibru dobândit în mulți ani de formare psihoterapeutică? Despre sensibilitatea și tabieturile lui Puf se pot scrie cărți dedicate bunelor maniere feline...

Citeşte tot articolul

Florin Bican: „Mârlanul e transnațional la fel cum corupția e transpartinică sau criminalitatea transfrontalieră”

În noiembrie 2016, a apărut o ediție revăzută și adăugită a volumului „Singur printre mârlani”, de Florin Bican, la Editura Art, pentru copiii de la 10 la 90 de ani. „Fagurele imens al poeziei lui Florin Bican are izvoare noi de miere pentru fiecare nou cititor și nouă generație sau cititorii consumă și o miere pe care și-o depun singuri în el? Nu știu de-mi voi răspunde. Știu că îl voi citi încă o dată și nu pentru ultima oară” - Vladimir Streinu.

Citeşte tot articolul


Denisa Duran și Bruno Pisek despre ineditul spectacol „Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?” (interviu)

Săptămâna trecută a avut loc la ARCUB – Sala Arcelor, primul spectacol sonor despre București, realizat de scriitoarea Denisa Duran și compozitorul Bruno Pisek. În seara aceasta, la Green Hours, se întâmplă cea de-a doua reprezentație, așa că iată de ce să n-o ratați.

„Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?” este o premieră emoționantă, un mix deștept, original și proaspăt de poezie și muzică, de strigăte și șoapte, de sunete, voci și cuvinte, un performance cu care ai rar ocazia să te întâlnești. Mi-a plăcut foarte mult, așa că am vrut să stau de vorbă cu cei doi autori, de la care am aflat mai multe despre proiectul lor, despre cum s-au întâlnit, cum au pus la cale acest spectacol inedit, ce conține el și multe altele, pe care vă invit să le citiți în rândurile de mai jos. Citeşte tot articolul