Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

7 motive să citești „Antropologie și o sută de alte povestiri”, de Dan Rhodes

Antropologie și o sută de alte povestiri a apărut la Editura Vellant spre sfârșitul lui decembrie 2016, în traducerea lui Nadine Vlădescu (care semnează și postfața). Citisem câteva povestiri din acest volum anterior publicării lui, în primul număr al revistei de proză scurtă iocan. Mi-a plăcut atunci Dan Rhodes, mi s-a părut interesant cum scrie, de aceea l-am pus pe lista de lecturi. Am ajuns la întregul volum de curând și mă bucur că am făcut-o, cred că am avut numai de câștigat. Cartea este cu totul și cu totul specială, atât din punct de vedere al formatului și formei, cât și al poveștilor care o compun. O recomand tuturor celor care au chef de o literatură altfel, proaspătă și intensă, tuturor celor cărora le place să experimenteze cu lecturi atipice.  Citeşte tot articolul


Jules-Renard-Jurnal

Jurnalul lui Jules Renard: „Un creier bine întreţinut nu oboseşte niciodată”

Sinceritatea e o monedă preţioasă de schimb. Valorează enorm, iar când o pierdem, făcând un schimb în defavoarea noastră, ne simţim de parcă am fi pierdut o avere. „Sinceritatea lui Jules Renard ţâşneşte aproape necontrolat, eul său are sensibilitatea unui jupuit de viu şi este într-adevăr haïssable în ochii celui care îl examinează”, scrie Modest Morariu în prefaţa Jurnalului scris de Jules Renard, autorul binecunoscutului Morcoveaţă. Citeşte tot articolul


Hannah Arendt şi „Făgăduinţa politicii”: Să înţelegem politica azi pentru o viaţă mai bună

Poate omul să trăiască în afara oricărei forme de organizare politică? Ce înseamnă pentru noi politica astăzi şi cum ar trebui să privim trecutul? Ce sens dăm politicii şi care sunt prejudecăţile de care ar trebui să ne desprindem? Sunt toate întrebări la care Hannah Arendt răspunde în Făgăduinţa politicii, aducând în prim-plan nenumărate alte esenţe care vizează desprinderea politicii de filozofie şi consecinţele acestei schisme. Citeşte tot articolul


O paranteză în timp

Proiectul Hogarth Shakespeare: „O paranteză în timp”, de Jeanette Winterson

„Trecutul nu e mort. Nici măcar nu a trecut”. - William Faulkner

Proiectul Hogarth Shakespeare şi-a propus, încă de la momentul lansării în 2015, să aducă în contemporaneitate ideile unui trecut care continuă să ne ofere lecţii esenţiale. Editura britanică Hogarth a lansat nu doar un proiect, ci şi o provocare la care au răspuns mai mulţi scriitori: aceea de a reinterpreta piesele lui William Shakespeare, de a le oferi un nou mod de a exista în prezent şi de a oferi astfel cititorilor atât ocazia de a reciti, curioşi, piesele originale, cât şi de a descoperi opere noi care pornesc de la semnătura inconfundabilă a lui Shakespeare şi care sfârşesc prin scriitura originală, modernă şi surprinzătoare a scriitorilor de renume care au răspuns acestei provocări. Citeşte tot articolul


Joan Didion şi gândirea magică. Răspunsuri în faţa pierderii unui apropiat

Oricine locuieşte în apropiere de un spital, ştie că sirenele se aud la orice oră din zi şi din noapte. La fel, strigătele pescăruşilor nu ţin cont de oră, de un program anume sau de cum te simţi în acea clipă. Multe dintre lucrurile care există în afara noastră au loc independent de noi. Noi suntem cei care le analizează, le pun în balanţă, le apreciază şi decid, în cele din urmă, greutatea sau, dimpotrivă, lipsa lor de importanţă. Citeşte tot articolul


Dave Eggers

Interviu cu Dave Eggers: „Ceea ce trebuie luat în serios este cum să micşorăm fricile altora”

După romanul O hologramă pentru rege, scris de Dave Eggers şi tradus la noi în 2016, s-a făcut şi un film în care rolul principal îi revine lui Tom Hanks. Scriitorul Dave Eggers şi-a luat avântul în lumea literară odată cu Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor, finalistă la Premiul Pulitzer şi aleasă drept cartea anului de mai multe publicaţii recunoscute. A lucrat la scenariul filmului Where the Wild Things are împreună cu Spike Jonze, fiind şi autorul romanului The Wild Things, inspirat de povestea originală pentru copii, scrisă de Maurice Sendak. Este cofondatorul proiectului 826 Valencia, o organizaţie non-profit dedicată copiilor şi tinerilor care vor să-şi îmbunătăţească abilităţile care ţin de scris. A înfiinţat, totodată, şi ScholarMatch, un program care reuneşte persoane care vor să sprijine educaţia cu studenţi care au nevoie de fonduri pentru taxele de învăţământ. Citeşte tot articolul


Zece lecţii de filozofie şi de viaţă de la Milan Kundera, în „Iubiri caraghioase”

Există autori pe care îi descoperim cu alţi ochi în diferitele perioade ale vieţilor noastre. Pe unii regretăm că nu i-am citit mai devreme. Intuim acolo ce este iremediabil pierdut, fără puterea de a retrăi totul cu acea primă bucurie copilărească sau adolescentină. Pe alţii, îi recitim o dată la zece ani, convinşi că axul vieţii noastre se va roti după aceeaşi carte ca după soare pentru a descoperi, odată întorşi în acelaşi punct, că anotimpurile nu mai arată la fel ca în trecut. Citeşte tot articolul


Cronică: Dave Eggers, „Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor”

Titlu finalist la Premiul Pulitzer şi aleasă drept cartea anului de mai multe publicaţii cunoscute la nivel internaţional, Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor a reuşit, prin iscusinţa debutantă, la acel moment, a lui Dave Eggers, să aducă literaturii o dovadă vie, cât se poate de palpabilă, a unor memorii care preiau elemente de ficţiune, dar care îşi păstrează în permanenţă miezul de concreteţe şi de real. Citeşte tot articolul


„Semnătura tuturor lucrurilor”, de Elizabeth Gilbert, e o călătorie care trebuie parcursă

Nu suficient de vizibilă s-a făcut la noi această îndrăzneaţă explorare a scriitoarei Elizabeth Gilbert în lumea fantastică a botanicii şi a familiilor vechi din perioada anilor 1800-1850, odată cu romanul Semnătura tuturor lucrurilor. Ultima carte a scriitoarei, publicată pentru prima dată în Marea Britanie în 2013, a fost tradusă la noi şi publicată de Editura Humanitas în anul 2014. Citeşte tot articolul


Vegetariana - Han Kang

Cronică: „Vegetariana”, de Han Kang

Dacă-i răpeşti unui om obişnuit minciuna vieţii, îi răpeşti totodată fericirea. Aceasta este una dintre replicile doctorului Relling în piesa de teatru „Raţa sălbatică”, semnată de Henrik Ibsen. Sigur că, abia mai târziu, morala unei vieţi ruinate se dezvăluie printr-o altă replică a aceluiaşi domn Relling. Viaţa merită şi poate fi trăită atâta vreme cât nu intervin alţi oameni pentru a-i strica fericirea şi armonia. Pentru a încerca să scoată la iveală, cu alte cuvinte, adevărul cui? Căci în Vegetariana, romanul atât de faimos al lui Han Kang, fiecare încearcă să demonstreze un adevăr care curtează fanatismul. Citeşte tot articolul


De găsit umanului un loc în lume – Radu Vancu, „Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu”

De ani buni, citesc literatură umărind căile prin care se poate salva ceea ce este profund omenesc în om, atentă mai ales la respirația vieții, în lipsa căreia și esteticul, și moralul își pierd din importanță, dacă nu cumva se anulează. Așa că titlul cărții publicate de Radu Vancu – Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu – nu avea cum să mă lase indiferentă. Pe urmele lui Ion Mureșan, Radu Vancu privește literatura ca pe un sistem imunitar, capabil să-l ajute pe om să supraviețuiască, să-l învețe pe om să fie uman. Citeşte tot articolul


Interviu cu Ioana Miron: „Despre noi, spaţiile”

Am întâlnit-o pentru prima dată acum peste o decadă, la Botoșani, orașul unde se decernează Premiile Naționale de Poezie „Mihai Eminescu”, iar apoi am citit poeme publicate de Ioana Miron în diverse reviste literare. Debutează editorial cu volumul „Picaj”, Casa de Pariuri Literare, în 2016. Cu un parcurs artistic și literar mobil, Ioana Miron creează „o lume a spațiilor dezafectate, a coridoarele înguste și a cercurilor concentrice”, după cum spune Șerban Axinte în prefața volumului. Am dialogat cu Ioana Miron despre acest volum care ne învață „să ne expunem secretele prin fobii”.Citeşte tot articolul