Părerea mea

E întotdeauna etic să cumpărăm cărţile la reducere?

Pentru unii oameni, opţiunile care nouă nu ni se par juste fac parte din educaţia pe care au primit-o sau cultura care le aparţine. Există însă şi lucruri de care ne lovim zilnic în mod diferit şi asupra cărora există o convenţie pe care, mai departe, oamenii aleg sau nu să o respecte, să o vadă sau să închidă ochii în faţa unei legi insuficient reglementate. Citeşte tot articolul


Mario Vargas Llosa

Misiunea criticii literare în viziunea lui Llosa. Sunt datori criticii faţă de marea literatură?

Plăcerea lecturii pentru Mario Vargas Llosa nu înseamnă doar acea intimitate preocupată, câştigată şi la adăpost de privirile indiscrete, ci un adevărat far după care omul se poate ghida pe timp de noapte şi pe vreme de furtună. În Civilizaţia spectacolului, un capitol face trimitere la modul în care predarea literaturii nu poate insufla cititorului pasiunea pentru marile opere ale lumii. În schimb, criticii literari sunt cei care îndeplinesc desăvârşit această grea misie. Citeşte tot articolul


Ce cărţi frumoase poţi aşeza pe măsuţa de cafea. Scurt discurs privind utilitatea spaţiului

Cu mult timp în urmă, în oraşul natal, mergeam des la singurul anticariat din oraş - sau, cel puţin, singurul de a cărui existenţă aflasem eu. Acolo am descoperit pentru prima oară, prin clasa a şaptea, vinilurile şi albumele de artă. Acolo am întâlnit pentru prima dată un anticar-librar, un domn în etate care cunoştea toate cărţile din librăria sa fantastică şi pe care aveam să-l ţin la curent, an de an, cu notele luate la examenul de capacitate, la bacalaureat, intrarea la facultate, licenţa, masteratul şi, într-un final, îndrăzneala de a contracta primul credit pentru o casă. Asta da prietenie îndelungată cu librarul preferat! Citeşte tot articolul


10 sfaturi ca să citiţi mai mult şi mai eficient

Ştiu că s-a tot scris şi se va mai scrie pe tema aceasta, dar numai eu cunosc destul de mulţi oameni care nu au timp de citit, aşa că încă un articol despre acest subiect nu poate decât să ajute. Trebuie să-i convingem pe cititori, nu-i aşa, că întotdeauna se mai poate găsi o fărâmă de timp pentru citit. Până la urmă, trăim într-o ţară în care cozile lungi la aproape orice sunt încă destul de lungi şi generoase când vine vorba de pierdut vremea. De ce să nu ne petrecem orele bune de la administraţia financiară citindu-l pe Dostoievski? Citeşte tot articolul


Despre forţa memoriei şi magia cuvintelor în „Leagănul respiraţiei”, de Herta Müller

Scriu rareori despre cărţi cu un entuziasm peste măsură. Inevitabil, o cronică după reguli bine împământenite va cere de la tine o doză obligatorie de obiectivitate. O pierd voit atunci când o carte continuă să mă entuziasmeze chiar şi la distanţă de săptămâni, chiar şi după ce am pus-o înapoi în raft, la finalul mai multor luni în care i-am schimbat doar locul pe birou. N-aş putea să scriu niciodată la fel despre toate cărţile. Aşa cum fiecare carte importantă ne schimbă în mod diferit, tot aşa nici eu n-aş reuşi vreodată să mă detaşez într-atât de tare încât să mă prefac, de dragul artei, că am rămas aceeaşi. Citeşte tot articolul


„Sapiens” – o carte pe care i-aş recomanda-o şi unui marţian

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: să zicem că sunteţi în drum spre Mega şi în faţa voastră a aterizat o farfurie zburătoare. Din ea iese un marţian simpatic. Se apropie, îşi dă jos ochelarii de soare şi întreabă: „Care e treaba cu voi, oamenii?”. Grea întrebare! Grea chiar şi dacă v-o pune copilul de 10 ani în drum spre şcoală sau vărul de la ţară după a cincea bere. Darămite pusă de un marţian într-o întâlnire de gradul trei! Aşa cum se întâmplă deseori, aveţi doar două soluţii: prima ar fi să bâiguiţi ceva ininteligibil şi să o luaţi la fugă - nu înainte de a pune pe facebook un selfie cu marţianul. A doua ar fi să îi daţi o carte care se cheamă „Sapiens” şi să speraţi că înţelege englezeşte. Citeşte tot articolul


De ce citim, suntem cititori sau competitori? Răspunsurile unor scriitori faimoşi

Nu ştiu dacă ar trebui să încep acest articol cu întrebarea „De ce citim?” sau, mai degrabă, „Pentru cine citim?”. Aş spune că, desigur, citim pentru noi, dar suntem oare atât de sinceri faţă de noi înşine pentru a fi în întregime siguri că nu citim şi din alte motive? Un prieten drag ne dăruieşte o carte. Subiectul nu e pe gustul nostru, dar citim cartea... de drag. Persoana de care ne-am îndrăgostit până peste cap ne promite că titlul pe care tocmai ni l-a recomandat o să devină cartea vieţii noastre! O citim, fără a pune vreo clipă la îndoială recomandarea făcută. Citim cărţi despre care aflăm în grupuri din social media, site-uri de recenzii, bloguri literare. Motivele noastre variază şi depind, bineînţeles, de fiecare cititor în parte. Citeşte tot articolul


Hannah Arendt şi „Făgăduinţa politicii”: Să înţelegem politica azi pentru o viaţă mai bună

Poate omul să trăiască în afara oricărei forme de organizare politică? Ce înseamnă pentru noi politica astăzi şi cum ar trebui să privim trecutul? Ce sens dăm politicii şi care sunt prejudecăţile de care ar trebui să ne desprindem? Sunt toate întrebări la care Hannah Arendt răspunde în Făgăduinţa politicii, aducând în prim-plan nenumărate alte esenţe care vizează desprinderea politicii de filozofie şi consecinţele acestei schisme. Citeşte tot articolul


Ce pot face bibliotecile pentru a nu mai fi pe cale de dispariţie?

Într-o dimineaţă, la cafea, între două ştiri despre trafic, trei reclame la brânză şi zece la medicamente, mi-am dat seama cât de mult mi-ar plăcea şi cât de frumos ar fi să aud şi să văd la televizor reclame pentru cărţi. Ideea m-a încântat şi m-a întristat în egală măsură. M-a încântat pentru că mi se pare o idee excelentă, minunată, cu beneficii majore. M-a întristat fiindcă mi-am dat seama că nu există (cel puţin la noi), că ar costa foarte mult şi că ar trebui să concureze cu întreaga industrie farmaceutică şi cu toate bolile mai mult sau mai puţin existente. Citeşte tot articolul


virgil-teodorescu-un-ocean

Am fost la anticariat şi m-am întors cu trei comori

Există o satisfacţie aparte a lucrurilor muncite, exersate sau analizate îndelung. Ceea ce ni se dă de-a gata nu poate să egaleze vreodată bucuria pe care o simţim când vedem roadele muncii noastre. Cunoaştem etapele şi îi ştim pe de rost parcursul. Tocmai de aceea, uneori e bine să aştepţi timp îndelungat pentru o carte, oricât ţi-ar fi de dragă. Aşteptarea aceea măreşte bucuria întâlnirii, întocmai ca într-o poveste cu îndrăgostiţi. Alteori, surprizele vin din căutările noastre temeinice, titlurile trecute cândva pe o foaie uitată-ntr-un sertar îşi fac drum către noi şi reuşesc să ne iasă în cale. Citeşte tot articolul