Părerea mea

semnatura-tuturor-lucrurilor

„Semnătura tuturor lucrurilor”, de Elizabeth Gilbert, e o călătorie care trebuie parcursă

Nu suficient de vizibilă s-a făcut la noi această îndrăzneaţă explorare a scriitoarei Elizabeth Gilbert în lumea fantastică a botanicii şi a familiilor vechi din perioada anilor 1800-1850, odată cu romanul Semnătura tuturor lucrurilor. Ultima carte a scriitoarei, publicată pentru prima dată în Marea Britanie în 2013, a fost tradusă la noi şi publicată de Editura Humanitas în anul 2014. Citeşte tot articolul


Mircea Ivanescu - Versuri

Cărţile care îi plac pisicii mele sau ce preferă un cititor care toarce

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu. Azi am preluat controlul tastaturii. Mă mândresc chiar cu o viteză de scriere uluitoare, pe care o ascund, însă, de proprietarii laptopului. N-aş vrea să-i fac să se simtă mai puţin îndemânatici. Ca atunci când îmi pun mâncarea în farfurie, de exemplu. Dar asta e o altă discuţie. M-am gândit să fac o listă lungă de lecturi pentru că, ştiţi, eu sunt o pisică mare amatoare de lecturi. Extrag periodic din bibliotecă, pe furiş, cărţile noi şi mă retrag cu ele în colţuri în care ştiu că nu mă va găsi nimeni. Citeşte tot articolul

Sursa

Revolta cititorilor: Mai multe biblioteci publice se închid din lipsă de fonduri

În oraşele din România, bibliotecile publice au devenit din ce în ce mai rare. În mediul rural s-au închis din an în an din ce în ce mai multe, posibilitatea de a împrumuta cărţi de la bibliotecă fiind limitată la cea din incinta şcolii, atunci când există. Nici la oraşe lucrurile nu stau mai bine când vorbim de biblioteci publice. În afară de o bibliotecă judeţeană, prea puţine oraşe se pot lăuda cu o ofertă bogată pentru cititorii lor. Citeşte tot articolul

dsc_0688

Perioadele când nu citești

În viața oricărui bookaholic sunt perioade când nu citește. A nu se înțelege prin "nu citește" că "nu citește deloc", dar nici nu mai consumă cărți pe pâine la micul dejun, prânz și mai ales la gustarea de noapte, după cina cu o carte în mână. Își dă seama că n-a terminat o carte de două luni, că mai are cinci pe noptieră, că nu e la curent cu noile apariții și a ratat o nouă traducere dintr-un autor preferat sau că a uitat începutul la o carte părăsită cu ceva timp în urmă. Nu-mi spuneți că nu se întâmplă. Și atunci ne dăm cu capul de pereți și visăm la cărțile alea bune care ne dau ele cu capul de pereți, doar că nu avem timp chiar acum să le citim.Citeşte tot articolul

literatura-in-scoala

Literatura în școală: Mi-ar plăcea să dau azi BAC-ul la română

Am făcut liceul într-o vreme în care limba și literatura română era, din păcate, aproape în întregime echivalentă cu comentariile literare. Și, pe deasupra, era ruptă din contextul organic al marii literaturi universale, privându-te de orice termen de comparație. Interpretarea de text la prima vedere și contactul cu marii scriitori ai lumii sau cu scriitorii români contemporani lipseau cu desăvârșire. Așa cum lipsea și orice posibilitate de ne fi exprimat părerile personale ori de a ne fi exersat spiritul critic. Citeşte tot articolul


Eckstein-Bookstores

Cartea librăriilor: 75 de povești ilustrate cu și despre librari și librăriile lor

Poveștile despre oraș se țes în fiecare zi. Librăriile își au propriile istorii și, cel mai adesea, propriile pisici. De la felul în care își aranjează vitrinele până la modul în care știu să te primească, încă de la intrare, diversitatea librăriilor e departe de a putea fi cuprinsă într-o singură carte. Și, totuși, un astfel de proiect îndrăzneț a fost pus la cale și dus în cele din urmă la tipar de Bob Eckstein, ilustrator pentru New Yorker. Citeşte tot articolul

Susan Sontag

Susan Sontag a lăsat în urmă importante lecţii despre iubire

Despre cărţi ar trebui să scriem cu iubire, iar alteori scriem despre iubirea din cărţi. Nu ar trebui să existe bariere ale modului în care înţelegem o carte, iar noile idei care se strecoară adesea dintre rândurile unor pagini pe care le citim pentru prima oară n-ar trebui să ne descurajeze doar pentru că nimeni altcineva nu le-a mai pronunţat vreodată. N-am fi avut-o pe Susan Sontag, nu i-am fi moştenit jurnalele şi romanele, eseurile şi concluziile, nu i-am fi citit criticile la adresa generaţiei din care a făcut parte. Susan Sontag a fost şi rămâne un om care nu s-a temut să-şi facă auzite opiniile, un om care şi-a construit, prin scris, un discurs solid asupra vieţii, asupra artei şi asupra literaturii. Citeşte tot articolul

Lavinia Braniște

5 motive pentru care trebuie să o citiţi pe Lavinia Branişte

V-aţi întrebat vreodată care e cartea pe care aţi recomanda-o oricând oricui spune că nu prea citeşte literatură română contemporană? Sigur că, mai întâi de toate, v-aţi gândi dacă prietenia dintre voi ar mai putea să funcţioneze, dar să presupunem că sunteţi o fire mai iertătoare. Şi nu veţi recomanda de la bun început un roman de câteva sute bune de pagini, ci proză scurtă. Eu m-am gândit. Şi aş recomanda-o oricând oricui pe Lavinia Branişte cu cele două volume ale sale de proză scurtă. Citeşte tot articolul

Spre văi de jad şi sălbăţie

(De)Spre văi de jad şi sălbăţie, noul roman scris de Veronica D. Niculescu

                               „Când cartea îşi va închide ochii, se vor deschide ai mei – şi ce vor vedea?                          Început de septembrie, castane sparte pe trotuare murdare călcate de oameni                            străini şi grăbiţi, încoace şi-ncolo.” Spre văi de jad şi sălbăţie, Veronica D. NiculescuRealitatea se desprinde, în noul roman scris de Veronica D. Niculescu, Spre văi de jad şi sălbăţie, în substraturi care împletesc monologul interior şi basmul, amintiri decupate geometric în timp cu detalii precise ale unor sentimente care descriu, în final, punctul central al cărţii. Citeşte tot articolul

Lectii-de-magie-Elizabeth-Gilbert

„Lecţii de magie” cu Elizabeth Gilbert. Cele câteva revelaţii din cartea ei care îţi schimbă modul de a munci

Pe lângă mai toate ideile din cartea Lecţii de magie a lui Elizabeth Gilbert, şi acesta e cât se poate de sigur: creaţia e un dat. Îmi spun şi eu asta în timp ce mă încăpăţânez să aştept inspiraţia în faţa laptopului, aşezată cuminte la masa de lucru. Doar ştie că la ora asta e timpul să ne punem pe treabă. Îmi place să cred că ascultă de mine. Mă încăpăţânez şi rod creionul în dinţi. Iar inspiraţia nu vine. Într-un astfel de moment mă ridic, de obicei, de la masă, şi mai revin peste câteva ore sau a doua zi. Citeşte tot articolul

anne wiazemsky

Revizitând „Chinezoaica” lui Godard după lectura cărții „Un an de studiu”

Dacă mă întreba cineva cu câteva săptămâni în urmă ce cred despre opera lui Godard, aş fi răspuns că nu sunt un fan al filmelor făcute de regizor după Masculin Féminin, Chinezoaica nefiind o excepţie. Chinezoaica este un film extrem de încăpăţânat, la fel ca ideologia politică pe care o elogiază, marxism-leninismul. În Chinezoaica, cinci prieteni se întâlnesc într-un apartament pe timpul verii şi discută probleme contemporane lor, revoluţia culturală din China, războiul din Vietnam, diferenţa dintre modurile în care a fost aplicat comunismul în Europa şi în exteriorul ei. Se întâlnesc pentru a defini ideologia, pentru a discuta despre analiză şi adevăr, despre terorism, război şi revoluţie, filozofie şi politică. Frica de capitalism, de americani, neîncrederea în ruşi şi entuziasmul provocat de Cărticica Roşie a lui Mao se întrepătrund în Chinezoaica care nu te lasă nicio clipă să uiţi că vizionezi un film. Citeşte tot articolul