Părerea mea

nancy-pearl

Ce pot face bibliotecile pentru a nu mai fi pe cale de dispariţie?

Într-o dimineaţă, la cafea, între două ştiri despre trafic, trei reclame la brânză şi zece la medicamente, mi-am dat seama cât de mult mi-ar plăcea şi cât de frumos ar fi să aud şi să văd la televizor reclame pentru cărţi. Ideea m-a încântat şi m-a întristat în egală măsură. M-a încântat pentru că mi se pare o idee excelentă, minunată, cu beneficii majore. M-a întristat fiindcă mi-am dat seama că nu există (cel puţin la noi), că ar costa foarte mult şi că ar trebui să concureze cu întreaga industrie farmaceutică şi cu toate bolile mai mult sau mai puţin existente. Citeşte tot articolul


virgil-teodorescu-un-ocean

Am fost la anticariat şi m-am întors cu trei comori

Există o satisfacţie aparte a lucrurilor muncite, exersate sau analizate îndelung. Ceea ce ni se dă de-a gata nu poate să egaleze vreodată bucuria pe care o simţim când vedem roadele muncii noastre. Cunoaştem etapele şi îi ştim pe de rost parcursul. Tocmai de aceea, uneori e bine să aştepţi timp îndelungat pentru o carte, oricât ţi-ar fi de dragă. Aşteptarea aceea măreşte bucuria întâlnirii, întocmai ca într-o poveste cu îndrăgostiţi. Alteori, surprizele vin din căutările noastre temeinice, titlurile trecute cândva pe o foaie uitată-ntr-un sertar îşi fac drum către noi şi reuşesc să ne iasă în cale. Citeşte tot articolul


algorithms_to_live_by

Algorithms to Live By sau ce ne învață computerele

Nu înţeleg ce au occidentalii ăştia cu imigranţii. Imigranţii sunt floare la ureche. De fapt slujbele ne sunt furate de roboţi şi calculatoare.Spre exemplu, în Franţa, Benoît Hamon, proaspătul candidat socialist la preşedinţie, este convins că locurile de muncă vor fi din ce în ce mai puţine din cauza automatizării, aşa că propune un venit universal – 750 de euro pentru orice cetăţean francez, precum şi o taxă pe roboţi. Citeşte tot articolul

semnatura-tuturor-lucrurilor

„Semnătura tuturor lucrurilor”, de Elizabeth Gilbert, e o călătorie care trebuie parcursă

Nu suficient de vizibilă s-a făcut la noi această îndrăzneaţă explorare a scriitoarei Elizabeth Gilbert în lumea fantastică a botanicii şi a familiilor vechi din perioada anilor 1800-1850, odată cu romanul Semnătura tuturor lucrurilor. Ultima carte a scriitoarei, publicată pentru prima dată în Marea Britanie în 2013, a fost tradusă la noi şi publicată de Editura Humanitas în anul 2014. Citeşte tot articolul


Mircea Ivanescu - Versuri

Cărţile care îi plac pisicii mele sau ce preferă un cititor care toarce

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu. Azi am preluat controlul tastaturii. Mă mândresc chiar cu o viteză de scriere uluitoare, pe care o ascund, însă, de proprietarii laptopului. N-aş vrea să-i fac să se simtă mai puţin îndemânatici. Ca atunci când îmi pun mâncarea în farfurie, de exemplu. Dar asta e o altă discuţie. M-am gândit să fac o listă lungă de lecturi pentru că, ştiţi, eu sunt o pisică mare amatoare de lecturi. Extrag periodic din bibliotecă, pe furiş, cărţile noi şi mă retrag cu ele în colţuri în care ştiu că nu mă va găsi nimeni. Citeşte tot articolul

Sursa

Revolta cititorilor: Mai multe biblioteci publice se închid din lipsă de fonduri

În oraşele din România, bibliotecile publice au devenit din ce în ce mai rare. În mediul rural s-au închis din an în an din ce în ce mai multe, posibilitatea de a împrumuta cărţi de la bibliotecă fiind limitată la cea din incinta şcolii, atunci când există. Nici la oraşe lucrurile nu stau mai bine când vorbim de biblioteci publice. În afară de o bibliotecă judeţeană, prea puţine oraşe se pot lăuda cu o ofertă bogată pentru cititorii lor. Citeşte tot articolul

dsc_0688

Perioadele când nu citești

În viața oricărui bookaholic sunt perioade când nu citește. A nu se înțelege prin "nu citește" că "nu citește deloc", dar nici nu mai consumă cărți pe pâine la micul dejun, prânz și mai ales la gustarea de noapte, după cina cu o carte în mână. Își dă seama că n-a terminat o carte de două luni, că mai are cinci pe noptieră, că nu e la curent cu noile apariții și a ratat o nouă traducere dintr-un autor preferat sau că a uitat începutul la o carte părăsită cu ceva timp în urmă. Nu-mi spuneți că nu se întâmplă. Și atunci ne dăm cu capul de pereți și visăm la cărțile alea bune care ne dau ele cu capul de pereți, doar că nu avem timp chiar acum să le citim.Citeşte tot articolul

literatura-in-scoala

Literatura în școală: Mi-ar plăcea să dau azi BAC-ul la română

Am făcut liceul într-o vreme în care limba și literatura română era, din păcate, aproape în întregime echivalentă cu comentariile literare. Și, pe deasupra, era ruptă din contextul organic al marii literaturi universale, privându-te de orice termen de comparație. Interpretarea de text la prima vedere și contactul cu marii scriitori ai lumii sau cu scriitorii români contemporani lipseau cu desăvârșire. Așa cum lipsea și orice posibilitate de ne fi exprimat părerile personale ori de a ne fi exersat spiritul critic. Citeşte tot articolul


Eckstein-Bookstores

Cartea librăriilor: 75 de povești ilustrate cu și despre librari și librăriile lor

Poveștile despre oraș se țes în fiecare zi. Librăriile își au propriile istorii și, cel mai adesea, propriile pisici. De la felul în care își aranjează vitrinele până la modul în care știu să te primească, încă de la intrare, diversitatea librăriilor e departe de a putea fi cuprinsă într-o singură carte. Și, totuși, un astfel de proiect îndrăzneț a fost pus la cale și dus în cele din urmă la tipar de Bob Eckstein, ilustrator pentru New Yorker. Citeşte tot articolul

Susan Sontag

Susan Sontag a lăsat în urmă importante lecţii despre iubire

Despre cărţi ar trebui să scriem cu iubire, iar alteori scriem despre iubirea din cărţi. Nu ar trebui să existe bariere ale modului în care înţelegem o carte, iar noile idei care se strecoară adesea dintre rândurile unor pagini pe care le citim pentru prima oară n-ar trebui să ne descurajeze doar pentru că nimeni altcineva nu le-a mai pronunţat vreodată. N-am fi avut-o pe Susan Sontag, nu i-am fi moştenit jurnalele şi romanele, eseurile şi concluziile, nu i-am fi citit criticile la adresa generaţiei din care a făcut parte. Susan Sontag a fost şi rămâne un om care nu s-a temut să-şi facă auzite opiniile, un om care şi-a construit, prin scris, un discurs solid asupra vieţii, asupra artei şi asupra literaturii. Citeşte tot articolul

Lavinia Braniște

5 motive pentru care trebuie să o citiţi pe Lavinia Branişte

V-aţi întrebat vreodată care e cartea pe care aţi recomanda-o oricând oricui spune că nu prea citeşte literatură română contemporană? Sigur că, mai întâi de toate, v-aţi gândi dacă prietenia dintre voi ar mai putea să funcţioneze, dar să presupunem că sunteţi o fire mai iertătoare. Şi nu veţi recomanda de la bun început un roman de câteva sute bune de pagini, ci proză scurtă. Eu m-am gândit. Şi aş recomanda-o oricând oricui pe Lavinia Branişte cu cele două volume ale sale de proză scurtă. Citeşte tot articolul

Spre văi de jad şi sălbăţie

(De)Spre văi de jad şi sălbăţie, noul roman scris de Veronica D. Niculescu

                               „Când cartea îşi va închide ochii, se vor deschide ai mei – şi ce vor vedea?                          Început de septembrie, castane sparte pe trotuare murdare călcate de oameni                            străini şi grăbiţi, încoace şi-ncolo.” Spre văi de jad şi sălbăţie, Veronica D. NiculescuRealitatea se desprinde, în noul roman scris de Veronica D. Niculescu, Spre văi de jad şi sălbăţie, în substraturi care împletesc monologul interior şi basmul, amintiri decupate geometric în timp cu detalii precise ale unor sentimente care descriu, în final, punctul central al cărţii. Citeşte tot articolul