După o lungă şi binemeritată pauză de la agitaţia Bucureştiului, după şapte zile îndestulate petrecute în Cluj, cu povestirile lui Ali Smith în bagaj, găsind în sfârşit timp să citesc din scoarţă-n scoarţă DoR, am revenit cu o poftă de lectură de care îmi fusese foarte mare dor. Tehnologia şi timpul petrecut în online îţi mănâncă, vrei, nu vrei, obiceiurile de lectură, îţi ronţăie deciziile de a pune mâna pe o carte şi îţi amână, pe termen nelimitat, hotărârea de a scrie. Citeşte tot articolul
Uneori, când mă gândesc la poezie, îmi reverberează în minte ceva ce spunea poetul olandez Menno Wigman, și anume că poetry is not a form of charity./ But rather a disease that you share with a handful of hopeless idiots. Însă ce s-a întâmplat (și) la FILIT-ul de anul acesta tinde să dezamorseze versurile de aici, să relativizeze întrucâtva adevărul lor. Citeşte tot articolul
Acum o săptămână și câteva zile mă întorceam de la Bookfest Tîrgu Mureș, ediția a IV-a, plină de entuziasm. Deși nu am stat pe toată perioada salonului de carte, ci doar (aproape) două zile, a fost suficient ce am văzut acolo pentru a mă convinge că avem nevoie de târguri de carte (și) în țară, nu numai în capitală. A fost primul salon de carte din provincie la care am mers, după cele organizate tot de Bookfest (adică de Asociația Editorilor din România, AER, sub egida Federației Editorilor din România), la Iași, în timpul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT). Nelegat de niciun festival sau alt eveniment literar mai mare, Bookfest Tîrgu Mureș a fost o reușită, din punctul meu de vedere, grație publicului, cititorilor (cu precădere tineri) care au fost prezenți în număr mare la târg, au participat la lansările organizate cu această ocazie, dar, mai important decât atât, au consultat ofertele editurilor, și-au ales cărți pe gustul lor și s-au bucurat de zile pline printre zeci de mii de volume. Citeşte tot articolul
Iarna trecută a fost primul an în care am avut parte de un concediu mai lung. Am ţinut morţiş să îmi iau câteva zile libere şi înainte de Crăciun, aşa că m-am reîntors la birou abia în ianuarie, după o lungă şi binemeritată vacanţă. Citeşte tot articolul
Pentru unii oameni, opţiunile care nouă nu ni se par juste fac parte din educaţia pe care au primit-o sau cultura care le aparţine. Există însă şi lucruri de care ne lovim zilnic în mod diferit şi asupra cărora există o convenţie pe care, mai departe, oamenii aleg sau nu să o respecte, să o vadă sau să închidă ochii în faţa unei legi insuficient reglementate. Citeşte tot articolul
Plăcerea lecturii pentru Mario Vargas Llosa nu înseamnă doar acea intimitate preocupată, câştigată şi la adăpost de privirile indiscrete, ci un adevărat far după care omul se poate ghida pe timp de noapte şi pe vreme de furtună. În Civilizaţia spectacolului, un capitol face trimitere la modul în care predarea literaturii nu poate insufla cititorului pasiunea pentru marile opere ale lumii. În schimb, criticii literari sunt cei care îndeplinesc desăvârşit această grea misie. Citeşte tot articolul
Când mă gândesc la un fin observator al lumii, inevitabil în minte îmi apare Ana Blandiana, iar dovada supremă a acestui mod de a vedea lumea şi de a-i oferi mai multe faţete pe care suntem adesea porniţi să le trecem cu vederea stă în volumul său de memorii selective, Fals tratat de manipulare. Citeşte tot articolul
Cu mult timp în urmă, în oraşul natal, mergeam des la singurul anticariat din oraş - sau, cel puţin, singurul de a cărui existenţă aflasem eu. Acolo am descoperit pentru prima oară, prin clasa a şaptea, vinilurile şi albumele de artă. Acolo am întâlnit pentru prima dată un anticar-librar, un domn în etate care cunoştea toate cărţile din librăria sa fantastică şi pe care aveam să-l ţin la curent, an de an, cu notele luate la examenul de capacitate, la bacalaureat, intrarea la facultate, licenţa, masteratul şi, într-un final, îndrăzneala de a contracta primul credit pentru o casă. Asta da prietenie îndelungată cu librarul preferat! Citeşte tot articolul
Ştiu că s-a tot scris şi se va mai scrie pe tema aceasta, dar numai eu cunosc destul de mulţi oameni care nu au timp de citit, aşa că încă un articol despre acest subiect nu poate decât să ajute. Trebuie să-i convingem pe cititori, nu-i aşa, că întotdeauna se mai poate găsi o fărâmă de timp pentru citit. Până la urmă, trăim într-o ţară în care cozile lungi la aproape orice sunt încă destul de lungi şi generoase când vine vorba de pierdut vremea. De ce să nu ne petrecem orele bune de la administraţia financiară citindu-l pe Dostoievski? Citeşte tot articolul
La o conferinţă recentă cu tema e-commerce la care am participat, s-a discutat foarte mult despre monopolul pe care Amazon a reuşit să îl impună inclusiv în ce priveşte căutările pe Google. Astfel, în multe state, căutările făcute direct pe Amazon sunt mai mari decât cele făcute direct în Google. Citeşte tot articolul
O dată pe lună, la Muzeul Național al Literaturii Române, un scriitor contemporan devine muzeograf pentru o zi. Zilele trecute rolul i-a revenit lui Radu Vancu. Coincidență sau nu, s-a întâmplat chiar în pragul Nopții Muzeelor. Coincidență sau nu, a fost chiar în timpul Festivalului Internațional de Poezie București. Citeşte tot articolul
Scriu rareori despre cărţi cu un entuziasm peste măsură. Inevitabil, o cronică după reguli bine împământenite va cere de la tine o doză obligatorie de obiectivitate. O pierd voit atunci când o carte continuă să mă entuziasmeze chiar şi la distanţă de săptămâni, chiar şi după ce am pus-o înapoi în raft, la finalul mai multor luni în care i-am schimbat doar locul pe birou. N-aş putea să scriu niciodată la fel despre toate cărţile. Aşa cum fiecare carte importantă ne schimbă în mod diferit, tot aşa nici eu n-aş reuşi vreodată să mă detaşez într-atât de tare încât să mă prefac, de dragul artei, că am rămas aceeaşi. Citeşte tot articolul
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: să zicem că sunteţi în drum spre Mega şi în faţa voastră a aterizat o farfurie zburătoare. Din ea iese un marţian simpatic. Se apropie, îşi dă jos ochelarii de soare şi întreabă: „Care e treaba cu voi, oamenii?”. Grea întrebare! Grea chiar şi dacă v-o pune copilul de 10 ani în drum spre şcoală sau vărul de la ţară după a cincea bere. Darămite pusă de un marţian într-o întâlnire de gradul trei! Aşa cum se întâmplă deseori, aveţi doar două soluţii: prima ar fi să bâiguiţi ceva ininteligibil şi să o luaţi la fugă - nu înainte de a pune pe facebook un selfie cu marţianul. A doua ar fi să îi daţi o carte care se cheamă „Sapiens” şi să speraţi că înţelege englezeşte. Citeşte tot articolul
Pentru că sunt multe zile în care mă trezesc că au zburat pe lângă mine minutele petrecute pe Instagram, m-am întrebat dacă nu cumva riscăm să ajungem să ne placă mai mult să ne bem cafeaua virtual, să citim şi să vânăm doar titlurile cărţilor fotografiate şi postate pe Instagram şi, eventual, să nu mai dăm pagina, ci doar click, like sau scroll down. Citeşte tot articolul
Nu ştiu dacă ar trebui să încep acest articol cu întrebarea „De ce citim?” sau, mai degrabă, „Pentru cine citim?”. Aş spune că, desigur, citim pentru noi, dar suntem oare atât de sinceri faţă de noi înşine pentru a fi în întregime siguri că nu citim şi din alte motive? Un prieten drag ne dăruieşte o carte. Subiectul nu e pe gustul nostru, dar citim cartea... de drag. Persoana de care ne-am îndrăgostit până peste cap ne promite că titlul pe care tocmai ni l-a recomandat o să devină cartea vieţii noastre! O citim, fără a pune vreo clipă la îndoială recomandarea făcută. Citim cărţi despre care aflăm în grupuri din social media, site-uri de recenzii, bloguri literare. Motivele noastre variază şi depind, bineînţeles, de fiecare cititor în parte. Citeşte tot articolul
