Artiștii și cărțile

Cum lucrează cărțile în oameni, ce le dau, cu ce îi încarcă, cu ce îi motivează? Pentru că artiștii reprezintă, poate, cel mai bine acel incredibil circuit a lua-a crea-a da, am vrut să aflăm care este relația lor cu cărțile.

Peca1

Artiștii și cărțile: Peca Ștefan – „«Ulise» are un rol enorm în cum scriu teatru”

De Peca Ștefan ați auzit deja. A scris unele dintre cele mai tari piese de teatru românești ale anilor 2000 (New York Fuckin' City, The Sunshine Play, The Complete Truth about the Life and Death of Kurt Cobain, România 21, Sfântul din Sfântul Gheorghe etc.), majoritatea punând sub lupă problemele acute ale realității. Pentru că le vrea experinețe de neuitat pentru public, Peca își documentează la sânge piesele (interviuri, diferite metode de cercetare etc.), imaginând apoi unghiuri inedite de abordare. Îi place să colaboreze cu teatre independente, își gândește proiectele în funcție de spectator, pe care se străduiește să-l pună mereu într-o relație vie cu actorul. Vede experiența teatrului ca pe o cutie magică, care oferă spectatorilor „indicii urgente și întrebări cu privire la starea lor”. Citeşte tot articolul


anka

Artiștii și cărțile: Anca Maria Ciofîrlă – „Cărțile schimbă direcții”

O zi de vară frumoasă, cu valuri de căldură și adieri ușoare de vânt. Sub cireșul mare din grădină, prin care se tot agită ciorile, citesc dintr-o carte cu coperte tari (ceva de Alexandre Dumas, cred) și, în timp ce, cu o mână, dau paginile, cu cealaltă golesc un borcan de dulceață de vișine. Imaginea asta cu mine într-o vacanță de vară, este una dintre cele mai vii amintiri din copilărie. Cred că acum, rememorând acel fragment de zi, înțeleg la ce se referea Marcel Proust atunci cân spunea că „Nu există probabil nici o zi din copilăria noastră pe care să o fi trăit atât de intens ca cele pe care le-am petrecut citind cartea preferată”. Citeşte tot articolul