Teatru

Matei Visniec

Matei Vișniec la FIPB: „Dacă rămânem o țară care crede în poezie, nimic nu este pierdut”

Este posibil să îl simpatizezi pe un autor căruia nu i-ai citit cărțile, doar pentru că i-ai auzit pe prieteni vorbind cu drag despre el? Da, este posibil. Așa mi s-a întâmplat mie cu dramaturgul, poetul și prozatorul Matei Vișniec, ale cărui piese de teatru, cu titluri imaginative și delicios de bizare, mi-am propus să le citesc cât de curând. Până atunci, am mers la întâlnirea cu autorul, care a avut loc în deschiderea celei de-a VII-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB). În seara zilei de 16 mai, m-am îndreptat spre Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I și, pentru a sparge în sfârșit gheața, am citit pe drum câteva pagini din „Sindromul de panică în Orașul Luminilor”. Citeşte tot articolul

Pac, un zîmbet. „Domnul Ibrahim și florile din Coran”, Teatrul Metropolis

După un spectacol-lectură în cadrul Undercloud 2013 după romanul Domnul Ibrahim și florile din Coran, despre care a scris Eli (aici), a venit și momentul adaptării lui pentru scenă. Pornind de la povestea din romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt (apărut și la noi, la Editura Humanitas), spectacolul Domnul Ibrahim și florile din Coran, în regia lui Chris Simion, montat la Teatrul Metropolis în februarie 2016, este o pledoarie pentru toleranță – religioasă, etnică, rasială –, un mesaj binevenit într-o societate tot mai închistată și mai defensivă cu propriile prejudecăți. Cu o distribuție care îi reunește pe Vlad Logigan, Marian Râlea, Claudiu BleonțMagda CatoneLia Bugnar și Amelia Ursu, spectacolul lui Chris Simion recreează atmosfera Parisului din anii 60, din perspectiva unui copil de treisprezece ani, curios să descopere lumea și să înțeleagă universul de multe ori irațional și gri al adulților. Și, mai mult decît orice, tînjește să fie iubit. Citeşte tot articolul

Raskolnikov la a treia. „Crimă şi pedeapsă”, Teatrul Bulandra

În 2016 se împlinesc zece ani de reprezentaţii ale unuia dintre cele mai longevive spectacole de la noi, Crimă şi pedeapsă, la Teatrul Bulandra. În regia şi dramatizarea lui Yuri Kordonsky şi cu o distribuţie stabilizată acum la Marian Râlea, Marius Manole, Richard Bovnoczki, Vlad Logigan, Rodica Lazăr şi Anca Androne, spectacolul se joacă la Sala Toma Caragiu – Studio Space şi propune o perspectivă inedită, modernă asupra bine-cunoscutei poveşti despre vinovăţie şi încercarea de justificare a unei crime. Citeşte tot articolul

Interviu cu Laura Maria Vlădoiu: „Teatrul, la fel ca literatura, satisface niște nevoi sufletești”

Pe 21 aprilie 2015, spectacolul Suntem ceea ce iubim de Nichita Stănescu a avut loc la Sala Bizantină a Palatului Béhague, în incinta sediului Ambasadei României din Franța. Institutul Cultural Român din Paris a invitat spectacolul pentru a-­l omagia pe autorul Nichita Stănescu - pe 31 martie s­au împlinit 82 de ani de la nașterea poetului. La reprezentația de la Paris a fost prezentă și Dora Stănescu, soția autorului, care a felicitat echipa spectacolului pentru creația lor. Citeşte tot articolul

„Desculț în parc”, o comedie romantică de Neil Simon, cu Ștefan Bănică și Diana Cavallioti

Atunci când vine vorba de mers la teatru, am niște tabieturi la care țin. Habar n-am dacă-i bine sau nu. În primul rând, citesc descrierea piesei și distribuția înainte de a alege piesa la care mă voi duce. Apoi, în cazul în care n-am citit piesa (sau volumul) care se joacă, dar mi s-a părut interesantă prezentarea acesteia sau țin s-o văd grație autorilor, actorilor sau regizorilor, nici n-o citesc până după spectacol - și asta pentru că nu vreau să fiu influențată de proaspăt cititul text, să fiu acaparată de acesta și să mă fixez pe a vedea dacă adaptarea, dramatizarea respectă în întregime scrierea respectivă (pentru că nu, nu - numai - despre asta e vorba, totuși, la teatru). Și, dacă vreau să scriu despre, întotdeauna caut după vizionare mai multe detalii despre piesă, autor, actori etc. Citeşte tot articolul

Interviu cu Marcela Motoc: „O carte despre viața mea ar fi una foarte pozitivă” (text și video)

Pe actrița Marcela Motoc o vedem în spectacolul Omul cel bun din Seciuan de la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, și în spectacolul Peretele de la Teatrul Metropolis. Tot ea a înființat și Asociația Cortina, care promovează cultura și exprimarea artistică în toate formele ei. Primul proiect organizat a fost unul caritabil numit Lecturi terapeutice pentru copii, la care au participat, alături de Marcela Motoc, și actorii Medeea Marinescu, Marius Manole, Maria Buză, Daniela Nane, Șerban Pavlu. Citeşte tot articolul

Interviu cu Ioana Anastasia Anton: „Viața e comedie în esență” (text și video)

Vorbește suav, gesticuleaz blajin, dar pe scenă este ca un vulcan. Ioana Anastastia Anton povestește despre pasiunea sa pentru teatru, corelată cu pasiunea pentru literatură. Pe tânăra actriță, Ioana Anastasia Anton, o vedem în spectacolele Teatrului Odeon, Teatrului Bulandra, Teatrului de Comedie, dar și la Godot Cafe­teatru în proiecte independente Bella și cavalerul fără nume și SC. IMPRO SRL. Citeşte tot articolul

Aleargă cu Nicoleta Lefter, într-o adaptare spectaculoasă după romanul omonim al Anei Maria Sandu

De aseară, de când m-am întors de la WASP, mi-e greu să mă adun să scriu despre premiera spectacolului Aleargă, o adaptare după romanul omonim al Anei Maria Sandu (Editura Polirom, 2013), cu Nicoleta Lefter și un concept semnat de Silvia Călin. M-a tulburat cu aceeași intensitate cu care m-a năucit cartea scriitoarei, acum aproape doi ani - iar afirmația aceasta spune multe despre cum e spectacolul. M-a lăsat cu promisiuni, cu regrete, cu gânduri răzlețe care mi-au invadat creierul și ființa. Am plecat de acolo cu o admirație mută pentru autoarea textului, pentru actrița care a făcut un one woman show fantastic, pentru conceptul gândit de coregrafă. Și cu gândul că trebuie să le recomand multor prieteni, cunoștințe, cititori, iubitori de teatru să meargă să-l vadă. Așa, ca într-o excursie cu „clasa”. Citeşte tot articolul

Reflection (Lightwave Theatre Company), un spectacol cu păpuși în care tu construiești povestea

Am fost la primul spectacol din viața mea cu păpuși în mărime naturală anul trecut, pe la începutul verii, când avea loc avanpremiera Iubitafizicii, după cartea omonimă a lui Iulian Tănase. Am fost plăcut surprinsă, totul era atât de atipic și fascinant! Tipul acesta de artă este puțin spre aproape deloc cunoscut la noi și tare mi-aș dori ca lucrurile să evolueze. De altfel, în mintea mea, în acest spațiu, spectacolul cu păpuși în mărime naturală este aproape sinonim cu Lightwave Theatre Company, trupa (Cristina Andreea Ion - regizor /actor -, Adina Hotinceanu - actor -, Daniel Burcea - artist păpușar -, George Sfiraiala - actor -, Petru Stratulat - artist păpușar) înființată în 2013 care a realizat, până acum, piesele Iubitafizica și Reflection.Citeşte tot articolul

Piesă pentru frate și soră, un spectacol incomod după textul lui Tennessee Williams

Mi-era dor de teatru. Tare dor. Așa că invitația la spectacolul Piesă pentru frate și soră a picat ca un semn bun - și-așa tot plănuiam să ajung la această adaptare teatrală de prin noiembrie-decembrie anul trecut, atunci când a avut premiera. Nu de alta, dar Tennessee Williams este unul dintre dramaturgii mei preferați, iar Piesă pentru frate și soră (în original, The Two-Character Play sau Out Cry) nu a mai fost montată până acum la noi, din câte știu eu - oricum, aceasta nu face parte din acele piese-vedete ale sale, precum Un tramvai numit dorință, Menajeria de sticlăVacanța romană a doamnei StoneNoaptea iguanei, Dulcea pasăre a tinereții, Pisica pe acoperișul fierbinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

Moartea este mai frumoasă atunci când visezi. „La ţigănci” (Unteatru)

Cred că odată cu nuvela La ţigănci mi s-a deschis cu adevărat apetitul pentru literatură. Dacă o citeşti la vârsta potrivită, adică în prima parte a adolescenţei, poate să aibă un asemenea efect. M-a făcut iniţial să-mi doresc să citesc scrieri în acelaşi stil, iar apoi pur şi simplu să citesc. Şi acum caut acel sentiment pe care mi l-a lăsat L” – dorinţa de a vedea mai mult dincolo de ceea ce interpretează simţurile noastre imediate, de a crede că poate să existe ceva mai mult decât ne-o arată realitatea, că în plină existenţă de zi cu zi, putem să descoperim ceva „altfel”, trebuie doar să ştim să privim şi să fim deschişi. Plus că, de atunci, am simţit că Bucureştiul are o altă încărcătură, Mircea Eliade a ştiut mereu să învăluie acest oraş într-o aură mitologică şi să te facă să îl priveşti cu alţi ochi, cel puţin mai îngăduitori. Deşi consider că Eliade are şi un mare potenţial teatral, nuvelele sale nu au intrat prea mult în atenţia scenei româneşti (poate pentru că, în general, literatura fantastică nu atrage atât de mult), aşa că montarea după La ţigănci”, la Unteatru, cu premiera în octombrie 2014, a fost o surpriză. Cu atât mai mult cu cât se îndepărtează total, şi bine face, de celebra reprezentaţie a lui Alexander Hausvater, în urmă cu aproximativ zece ani, la Teatrul Odeon. Citeşte tot articolul

O zi din viata lui Bogdan Serban

Scene din viața lui Bogdan Șerban – ultimul spectacol din !MPRO sau despre importanța improvizației

Acum câțiva ani, nu știam mai nimic despre teatrul de improvizație, respectiv despre trupele de improvizație de la noi. Nu cunoșteam mai deloc fenomenul și n-aș fi știut să spun mare lucru despre asta (nu mai mult decât îi spune numele, oricum). Tind să cred că, într-un moment de inspirație, prin 2012, m-am înscris la un curs de improvizație, împreună cu sora mea. Mă simțeam blocată în ceea ce făceam atunci și aveam nevoie de ceva care să mă scoată din starea respectivă, să-mi „dezgroape” spontaneitatea și creativitatea, lucruri pe care le lăsasem cumva deoparte pentru a preda și a termina un master de antropologie. Întâmplător sau nu, povestea mea cu improvizația a început chiar cu trupa Improvisneyland, care există din 2008 în București și este formată din șapte actori profesioniști, absolut minunați: Axel Moustache, Monica Anastase, Pavel Bârsan, Rozana Radu, Radu Ciobănașu, Mădălin Mandin și Andreea Samson.  Citeşte tot articolul

„Poezia visului”, „Prestăm servicii artistice” și „Așteptându-l pe Godot” – trei spectacole la Undercloud 2014

Chiar la începutul lunii, pe 1 septembrie, a debutat cea de-a șaptea ediție a Festivalului de Teatru Independent (de orice) Undercloud, la Muzeul Țăranului Român, așa cum ne-a obișnuit. Acesta se va încheia săptămâna aceasta, pe 11 septembrie. Ediția prezentă este un adevărat tur de forță teatral, întrucât în fiecare zi de festival sunt trei reprezentații, fie că sunt în concurs (pentru cele mai bune producții independente ale anului), fie în afara concursului - spectacole românești consacrate și spectacole internaționale care au confirmat în afară (o noutate absolută a Undercloud 2014 - piese din Marea Britanie, Franța și Ungaria). Sper că ați ajuns să vedeți măcar o parte dintre ele, mai ales că, înaintea debutului „stagiunii” teatrului independent, Silvia vă recomanda câteva piese de teatru pentru bookaholici. Dacă nu, e musai să o faceți, programul e ofertant.Citeşte tot articolul