Texte

„Tăierea fecioarelor”, de Tatiana Niculescu – fragment

Tăierea fecioarelor este povestea unei fetițe care se pregătește pentru ritualul interzis al exciziei genitale. Ritualul are loc pe ascuns și e condus exclusiv de femei. Romanul a fost scris în urma unei călătorii a autoarei în Africa. Potrivit unui raport ONU din 2016, în jur de două sute de milioane de fete și femei au fost supuse mutilării genitale în 27 de țări africane, precum și în Yemen, Irak și Indonezia. În fiecare an, în jur de trei milioane de fete sunt excizate (aproximativ șase pe minut), în timp ce, în clinici occidentale private și la prețuri exorbitante, femei excentrice aleg de bunăvoie excizia din rațiuni de estetică erotică. Citeşte tot articolul


„Hoodoo”, de Cosmin Leucuța – fragment în avanpremieră

Înainte să împlinească 18 ani, Sofia află că a rămas însărcinată cu Knopf, un om foarte influent, aflat în plină ascensiune. Sarcina fetei nu are cum să rămînă fără urmări, aşa că Albert este trimis să o ucidă. În scenă intră Paul, un bărbat misterios şi tăcut, care o salvează pe Sofia şi apoi o ia cu el într-o călătorie spre Vest şi spre libertate, încercînd să pună cît mai mulţi kilometri între ei şi necruţătorul Albert. Pe urmele lor porneşte şi Anton, fratele geamăn al fetei, hotărît să-şi recupereze cu orice preţ sora pe care o crede răpită. În paralel, Isabela se luptă cu dragostea ei împărţită în două, cu sentimentele de vinovăţie şi cu alegerea pe care trebuie să o facă în curînd. Dumnezeu îşi face apariţia în carne şi oase. Are buzunarele pline cu secrete, iar agenda lui este cel puţin sinistră. Toţi sînt legaţi prin nenumărate fire invizibile şi, fără să ştie, se îndreaptă cu viteză în aceeaşi direcţie, spre o întîlnire – şi un personaj –care le va schimba vieţile pentru totdeauna. Citeşte tot articolul


„Gala-Dalí”, de Carmen Domingo – fragment

Gala și Salvador Dalí au fost protagoniștii unei povești de dragoste ieșite din comun, printre cele mai atipice și mai lungi din istorie. Carmen Domingo oferă un portret complex, profund din punct de vedere psihologic, al Elenei Dimitrievna Diakonova, cunoscută drept Gala — femeie dominatoare, amantă senzuală și muză misterioasă. Gala-Dalí, primul roman bazat pe fascinanta viață a Galei, pune sub lupă un personaj seducător și contradictoriu, singura femeie mitologică din vremea sa, așa cum a numit-o Dalí. Citeşte tot articolul


„Umbra pierdută”, de Carmen Firan – fragment

O carte de dragoste şi aventură, o explorare psihologică a emigrantului între două vârste prins între dileme identitare. Povestea unui cuplu de români stabiliţi la New York, un scriitor şi o balerină, care înfruntă cu intensităţi diferite provocările lumii noi. Un roman despre succes şi ratare, despre cum poţi să-ţi împlineşti visul american, dar şi despre capcanele şi anxietăţile oraşului, deopotrivă strălucitor şi devorator de energii. Citeşte tot articolul


„Chihlimbar”, de Cătălin Pavel – fragment

Când biografiei balcanizate a muzicianului franco-flamand Josquin des Prez i se adaugă o călătorie în Dobrogea, fresca istorică se scorojeşte brusc ca într-o reclamă şi devine o parodie sprintenă. Aici Hanul Ancuţei e, cum-necum, o tabără de creaţie, cu fonduri renascentiste nerambursabile, pentru scriitorii şi muzicienii dintr-o Uniune Europeană medievală. Singurătatea lipseşte din acest roman. Se glumeşte, în gând sau nu, cu pretexte gârlă, de la concursul scolastic pentru cea mai complicată alegorie despre Dumnezeu la conflictul dintre birocraţie şi amour courtois. Este o variantă europeană a celor 1.001 de nopţi, una în care se trăieşte din dragoste, pe muzică şi fără discernământ. Romanul de iubire este camuflat într-o cercetare a „trecutului absolut”, stocat integral în „grădina întristării şi havuzul snoavelor” ca într-un hard disk. Citeşte tot articolul


„Nopţi albe. Jurnal de călătorie în Egipt”, de Oana Păun – fragment

O bursă de nouă luni la Cairo, alături de alte colege din România, este ocazia perfectă pentru o tînără absolventă a secţiei de arabă de la Universitatea din Bucureşti să descopere Egiptul la începutul anilor 2000. Cazată la un cămin pentru studenţii străini veniţi să înveţe limba arabă, reuşeşte pe parcurs să se amestece printre locuitorii capitalei, să le înţeleagă cultura şi obiceiurile, să savureze mîncarea şi băuturile locale, dar şi să viziteze alte locuri din Egipt, de la Alexandria la Luxor şi de la oaza Siwa la Muntele Sinai. Iar araba literară pe care o aprofundează la universitate este completată de limba vorbită de oamenii obişnuiţi, mult simplificată şi greu de înţeles pentru cei care au studiat doar pe băncile facultăţii. Nopţi albe este o carte despre locuri, istorii şi personaje dintre cele mai diverse, dar şi despre prietenii legate între străini aflaţi departe de casă, o carte despre un altfel de Egipt, văzut aproape din perspectiva localnicilor. Citeşte tot articolul


„Grazia”, de Mircea Ţuglea – fragment

„Grazia este un roman deopotrivă spectaculos şi profund, epic în sensul tare, dar şi poetic, ficţional, autoficţional şi mistificţional în acelaşi timp. O carte bogată în referinţe livreşti menite să stimuleze şi să amplifice perspectiva cititorului. Dintr-un fel de narcoză a iubirii se nasc cele patru poveşti de dragoste – corespunzătoare capitolelor cărţii –, cele patru graţii Iulia, Cezara, Alina şi Rosa. Erotismul discret fuzionează cu pulsiunile onirice vii şi seducătoare pentru a da naştere unei dimensiuni spaţiale noi, greu de recunoscut, cu toate că evenimentele povestite se petrec în oraşe precum Viena, Florenţa, Iaşi, Constanţa şi Roma. Citeşte tot articolul


„Cel mai mult și mai mult. Seniorii”, coord. Florentina Sâmihăian, Liviu Papadima – fragment

Volumul colectiv „Cel mai mult și mai mult. Seniorii”, coordonat de Florentina Sâmihăian și Liviu Papadima, ilustrat de Dan Ungureanu, conține texte de Florin Bican, Ioana Bot, Lavinia Braniște, Max Gruenwald, Laura Grunberg, KJ Mecklenfeld, Călin Andrei Mihăilescu, Alex Moldovan, Veronica D. Niculescu, Radu Paraschivescu, Adina Popescu, Simona Popescu, Ana Rotea, Doina Ruști, Matei Sâmihăian, Dan Stanciu și Elena Vlădăreanu. Lansarea acestuia va avea loc la Târgul Internațional Gaudeamus, sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 11:00, la standul Editurii Arthur. Până atunci, vă dăm spre lectură un fragment din povestirea lui Dan Stanciu, „Multul în zbor”. Citeşte tot articolul


„Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute”, de Bogdan Suceavă – fragment

Cât de tragică e pierderea definitivă a unui manuscris? Dar dacă autorul manuscrisului pierdut a scris alte opere de o valoare inestimabilă? De la Aristotel la Hemingway există o întreagă istorie a manuscriselor definitiv dispărute, despre care se crede că ar fi putut revoluţiona literatura, filosofia, matematica sau fizica. Fie că a fost vorba despre accidente tragice, precum mistuirea Bibliotecii din Alexandria, despre moartea autorului, cum s-a întîmplat cu I.L. Caragiale, care se pare că n-a mai reuşit să termine o presupusă dramă istorică, sau despre intervenţii exterioare, precum valiza de manuscrise pe care Gao Xingjian ar fi fost constrâns să o ardă, toate cărţile ce nu au mai ajuns la generaţiile următoare reprezintă lacune cu neputinţă de acoperit. Istoria lacunelor analizează câteva dintre aceste pierderi şi impactul lor asupra cursului istoric al civilizaţiei, mereu pornind de la întrebarea „Ce ar fi fost dacă...?”. Citeşte tot articolul


Țăndări de lume

Uneori, tocmai când te aștepți mai puțin, țăndări din (supra)realitatea imediată îți sar în față și nu te poți da în lături de la a le oferi o cale de acces prin cuvinte. De dragul unei altfel de înțelegeri. Sau măcar de dragul neînțelesurilor și mai mari. Citeşte tot articolul


„Schije”, de Ioana Baetica Morpurgo – fragment

Rănit într-o ambuscadă, Toma părăseşte Baza de Operaţiuni Speciale FOB Tagab-Kutschbach, Afganistan, unde a fost detaşat alături de Forţele Speciale din 2009, şi se întoarce în Celei, satul de baştină. Peste cîteva luni e decorat de preşedintele Traian Băsescu, însă statutul de erou în lupta împotriva terorismului îl resimte incongruent cu situaţia personală – nevasta lui s-a încurcat între timp cu un poliţist şi se hotărăşte să plece cu el în Italia, amintirea prietenului său care a murit pe front îl urmăreşte pretutindeni, satul e cuprins de paralizie. Simpto-mele de PTSD îşi fac loc progresiv în viaţa lui Toma. Singurii oameni cu care reuşeşte să se conecteze cu adevărat acum sînt băieţelul lui de şapte ani, un ţigan cu care a stat în bancă în şcoala generală şi văduva prietenului său, cu care începe o relaţie pur sexuală. Flashback-uri din zona de conflict armat se inserează în viaţa de zi cu zi, alături de antidotul lor – memoria copilăriei. Citeşte tot articolul


L’Équipe. Ubii, de la fel la chip

Prezenți, deja, în S...Casete martor II (Tracus Arte, 2015), Jurnal fantasmatic. 2010-2012 (Paralela 45, 2016), ubii au și o Ca(r)te numai a lor, aflată, din 2013 încoace, într-un continuu șantier și din care, mai la vale, spicuim.

Precizare. Ubii vo(r)besc ca p(r)uncii – fără r & l. „Consoanele cad, ce rămâne s-agăți în prea verdele brad”. Cacofoniile, ligamentele sunt asumate și trecute în cursive, la fel și cuvintele, puține, folosite, mai degrabă, în virtutea sonorității lor, a sensului… senzorial, decât a celui din/ de dicționar. Citeşte tot articolul


„Favorita”, de Yasushi Inoue – fragment în avanpremieră

Povestea de dragoste dintre împăratul Xuanzong și Yang Guifei este tot atât de cunoscută în Asia pe cât este cea dintre Tristan și Isolda în Occident. De-a lungul vremii, iubirea împăratului pentru Soția Prețioasă, favorita sa între cele trei mii de femei din gineceul imperial, a inspirat, în China și în Japonia, nenumărate poeme, romane, piese de teatru, filme și montări de operă. Citeşte tot articolul


„Melciclopedia. Povestea Melcului Prinț”, de Iulian Tănase, cu ilustrații de Mircea Pop – fragment

Într-o dimineață de toamnă, Melcul Prinț și-a dat seama că nu știe cine este. Convins că fiecare dintre noi este mai mult decât un simplu nume, pornește în aventura vieții sale, cea mai mare aventură a oricărui erou: descoperirea de sine. Călare pe un melcteorit ajunge în Melxopotamia, o țară a cărei formă de guvernământ este anarhia constituțională și a cărei economie se bazează pe industria melcalurgică, pe industria constructoare de melcomotive, dar și pe ploile de melcteoriți. Aici se întâlnește cu Melc Capone, cel mai mare gangsteropod, cu Melcduza Zuza și Melca Sirenă, dar și cu Melcfisto, și descoperă că există nenumărate și nebănuite feluri de melci (melci de apă dulce și melci de apă minerală, melci de limonadă, melci marini și melci submarini, melcâini și melhiene, și chiar și niște melci maramureșeni, originari din nordul României, care au pe partea din față a cochiliei, ca semn distinctiv, sigla Ferrari). Melcredo quia absurdum, cum ar veni. Citeşte tot articolul