Ni se întâmplă tuturor să ne gândim, într-un fel sau altul, la cărțile pe care le-am citit. Mie îmi apar în minte, de regulă, acelea care mi-au plăcut cu adevărat – rareori îmi amintesc vreun detaliu din cărți care nu m-au captivat – iar asta se întâmplă în momente dintre cele mai diverse și fără vreo aparentă legătură cu acele lecturi: când mă plimb, când port o conversație, când spăl vasele sau când fac o ciorbă.
Îmi apar ca niște lumânări cu flăcări mici ce cresc încet încet luminând detalii pe care le credeam pe veci amorțite în uitare. Uneori sunt chipuri de personaje extrem de clar conturate, frânturi de replici, nume, titluri de cărți și de piese muzicale. Alteori sunt doar impresii. Însă, de cele mai multe ori, sunt stările pe care le-am trăit citind acele cărți și care revin iar și iar pentru a alcătui ceva nou în mine. Atunci le văd, cu ochii minții, copertele și paginile pe care le-am parcurs și îmi imaginez că le citesc din nou, dar altfel, parcurgând un drum cunoscut din care tot sar poteci ca să ajung mai repede la luminișurile pe care le-am descoperit și-n care vreau din nou să ajung.
Sunt multe astfel de cărți însă aleg deocamdată doar trei în ideea că voi reveni în curând cu altele.
“Sfârșitul serbării”, de Graham Greene, este o carte care nu are nici o legatură cu iluziile, povestirile sale sunt dureros de realiste și…contemporane. Nu am găsit la nici un alt autor această incredibilă dibăcie de a scrie despre fricile omenești. Greene o face în stilul romanelor polițiste, însă nu pentru a crea eroi și personaje negative, ci pentru a defini cadrul potrivit în care temerile personajelor lui – oameni simpli – să crească până la zenit și, odată cu ele, suspansul cititorului. Recitesc de multe ori, cu ochii închisi, paginile despre băiețelul Francis Morton – din povestirea ce dă titlul cărții – și mă înspăimânt de fiecare dată la gândul că acel micuț ce avea o frică teribilă de întuneric moare pur și simplu de panică în toiul unui joc de-a v-ați ascunselea.
“Peter putea urmări toate fazele emoției fratelui său, de la panica stârnită de neașteptata atingere, până la ritmul egal al unei spaime, care avea acum regularitatea unui puls….Nu era numai faptul că fratele lui murise. Mintea lui, prea tânără pentru a sesiza întregul paradox, se întreba, cu un fel de auto-compătimire obscură, de ce frica fratelui său continua să palpite în el, acum, când Francis se afla acolo unde i se spusese întotdeauna că nu mai există nici spaimă, nici întuneric”.
Finalul unei alte povestiri, “Ultima șansă a domnului Lever”, – un comis-voiajor în prag de pensionare, care pornește într-o ultimă misiune (în Africa) – mi-a rămas viu în minte așa că, atunci când recitesc povestirea, o fac pornind de la acest final extrem de frumos construit. Gândul că în curând va fi din nou împreună cu soția lui, speranța într-un viitor mai bun îl însoțesc pe domnul Lever în drumul acesta de la capătul lumii și…de la capătul vieții. Pentru că, visând în continuare la zile de aur, domnul Lever se apropie de moarte (cauzată de mușcătura unui țânțar, pericolul de care se ferise atâta în calatoria lui).
“Dar tu, cititorulule, care știi mult mai mult decât domnul Lever, și care ai urmărit zborul țânțarului de la cadavrul vânăt și umflat al negrului până la cortul lui Davidson și până la glezna domnului Lever, s-ar putea ca tu, cititorule, să crezi în Dumnezeu, într-un Dumnezeu cumsecade și îngăduitor față de slăbiciunile omenești, dispus sa-i ofere domnului Lever trei zile de fericire, trei zile în care să poată umbla, fără chinuitoarele-i lanțuri, prin păduri în drumul său de întoarcere, purtând în sân scrisoarea nedibaci plăsmuită, și în sânge microbul frigurilor galbene”.
“Pe patul de moarte”, al lui William Faulkner, este un roman experimental pe care, sincer, l-am parcurs destul de greu, dar care mi-a creat stări înălțătoare. Îl recitesc mereu porind de la unul din capitolele intitulate “Vardaman” – apropo, toate capitolele, construite în jurul morții lui Addie Bundren, poartă numele personajelor, precum și monologurilor lor interioare – alcătuit doar din patru cuvinte: „Mama mea este pește”. Și astfel ajung să răsfoiec, în gând, pagini cu monologurile atât de simple și în același timp profunde ale lui Darl, Cora, Jewej, Dewey Dell, Tull, Cash, Vardaman etc. (personaje needucate, dar capabile să simtă esența lucrurilor) în speranța de a regăsi incredibilele metafore, simboluri și alegorii care m-au bulversat.
“Am zis-o și o zic iară și iară, asta-i dintotdeauna buba cu Darl: prea se tot gândește. Are dreptate Cora când zice că ce-i lipsește lui e o nevastă de să-l facă om. Și când mă gândesc la asta, gândesc că dacă pe om nimic alta nu-l ajută decât însurătoarea, apoi e-al dracului de-aproape de fără scăpare. Da cred că are dreptate Cora când zice că motive pentru care Domnu-a trebuit să facă femeili, e că bărbații nu-și cunoaște binele nici când îl are sub ochi“.
“Miruna, o poveste”, de Bogdan Suceavă, este una dintre cărțile mele preferate, poate și pentru tema dezvoltată aici – viața dintr-un sat de la poalele Făgărașilor, în vecinătatea zonei în care am copilărit și eu. Poate pentru fantasticul acelor povești spuse de bătrâni și copii. Poate pentru tihna pe care o simți parcurgând paginile cărții. Nu știu ce anume-mi vine în minte prima dată atunci când mă gândesc la carte – cred că numele acelui sat de poveste, Valea Rea – cert este că e una dintre cărțile pe care memoria mea le recitește cel mai des, readucându-mi în față livezi și fântâni fermecate, oameni de ispravă, întâmplări miraculoase, numele Berca, Mâzgău, Miruna, Râul Doamnei.
“Poveștile acelea închideau în ele neliniști care se vor dezvălui mult mai târziu. Azi, nu știu dacă bunicul și-a dat seama ce urmări vor avea poveștile sale, dar odată ne-a spus, așa cum ai vorbi unui om mare, un lucru pe care îl înțeleg abia acum: că un amestec bine potrivit de istorii ține pe spatele lui întregul Pământ și ajunge să ne explice lucrurlie dinlăuntrul lor înspre afară”.
Toate cărțile de mai sus se pot lua din librăria online Cărturești (click pe fiecare titlu). Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere.
Surse foto: frrl.wordpress.com, libris.ro, amcarte.ro
