Ca să nu ne uităm listele neupdatate, am dat o raită prin noutăţi. Ca de fiecare dată vrem multe, pentru că ezităm, ne mai gândim, ne entuziasmăm… Deocamdată lista noastră arată aşa, dar cum punem mare preţ pe tips-uri de ultim moment, daţi-ne de ştire dacă am scăpat ceva şi musai feedback în cazul în care deja aţi trecut pe la cele mai jos aliniate.
Matei Brunul, de Lucian Dan Teodorovici. Nu poţi să nu vrei cartea după ce ai citit interviul cu LDT. Sau nu poţi să nu vrei cartea după ce ai aflat în linii mari povestea: un păpuşar italian, pe numele lui Matei Bruno, este închis în anii ’50. Experienţa obsedantului deceniu e trăită împreună cu cea a pierderii “parţiale” a memoriei: nu-şi mai poate aminti 20 de ani din viaţă. Despre carte, Alina spunea că e “despre indivizi cu sensibilăţi rare, despre rezistenţa la mutilările de conştiinţă şi despre inefabilele care se strecoară şi în cel mai brutal regim de existenţă”.
Cu povestea lui Matei Bruno proaspăt în minte, am dat peste Creionul tâmplarului, de Manuel Rivas. Despre o altă închisoare, din Spania anilor ’36, şi despre un alt ins cu o sensibilitate aparte: un pictor, care desenează cu un creion de tâmplărie porticul catedralei oraşului pe peretele celulei, punând în locul feţelor sfinţilor colegii săi de detenţie. Creionul devine un fel de talisman al carcerei, ţinându-i pe linia demnităţii, a prieteniei profunde pe cei la care ajunge.
Oraşele invizibile, de Italo Calvino. Nu am citit de foarte mult timp ceva de Calvino, îmi amintesc vag de Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Despre Oraşele invizibile se spune că ar fi cea mai preţuită carte a sa şi pentru mine sună a poveştile Şeherezadei. Un han mofluz, stăpânitor al unui ditai imperiu, nu e alinat în indispoziţiile lui decât de povestirile lui Marco Polo despre oraşele prin care a trecut:
Diomira, oraşul cu şaizeci de cupole de argint şi un teatru de cristal. Isidora, orasul în care ajungi la bătrâneţe, când dorinţele sunt deja amintiri. Zair, oraşul trecutului. Anastasia, oraşul zmeielor şi al femeilor, care te face sclav. Armilla, oraşul fără case. Octavia, oraşul-păianjen”.
Hibiscus Purpuriu, de Chimamanda Ngozi Adichie. V-am mai recomadat şi cartea, şi autoarea, pe când Hibiscus Purpuriu era “în curs de apariţie”. A apărut şi nu e de ratat întâlnirea cu nigerianca foarte apreciată.
De când am început să ne facem conştiincioşi listele de lectură am remarcat ceva… trist! Că am neglijat de fiecare dată cărţile lui Alex Leo Şerban, deşi de foarte multe ori ne-am gândit şi la el, şi la ele. O dată cu Balul pentru Truman ne-am propus să nu mai uităm de Mica Dietetică şi de poeziile lui adunate în Alte camere, alte glasuri de ieri.
Cărţile lui lansate la TIFF. Foto de aici.
Însemnări dintr-o ţară mare, de Bill Bryson. Despre America zilelor noastre prin ochii unu scriitor şi jurnalist ale cărui însemnări de pe o insulă mică (şi natală – Anglia: Notes from a Small Island, în traducere la Curtea Veche) au fost votate în 2003 de britanici drept “cea mai bună evaluare a identităţii şi a stării de spirit a naţiunii lor”. Ceea ce mă face să cred că voi găsi în cartea lui Bryson despre State ceva din ironia fină şi observaţia sensibilă marca Ilf & Petrov.
Că tot suntem pe harta unei ţări mari, Trilogia S.U.A., de John dos Passos, este aproape completă. După Paralela 42 şi 1919, vin curând şi Marile Afaceri.
O carte al cărei titlu nu poate trece pe la urechile tale fără să schiţezi ceva: Teodoreanu reloaded, de Ioan Stanomir şi Angelo Mitchievici. Nu aş vrea să dau peste o recontextualizare prea îmbibată de teorie literară sau teorie punct (suna un pic doct descrierea). Altfel, e foarte tentantă recitirea molcomului Teodoreanu, a Medelenilor şi a lui Lorelei, în cheia cititorului de azi.
Puls, de Julian Barnes, pentru că, spune autorul: “Puls este o carte din care aflăm cât de subţire e gheaţa pe care patinăm spre ieşire şi cât de mică distanţa dintre speranţă şi abdicare.” Eu lui Barnes nu-i rezist, înţelegerea lui care se insinuează subtil mă face să patinez mai lin pe gheaţa asta.
Spor la lecturi!
