Bookaholic

Copilăria tragică și-o petrece la Berlin. Naziștii o exclud treptat din societatea germană. Dragostea arzătoare o trăiește înainte de a lăsa tot și de a se refugia în Franța. Acolo își transpune spaimele, visele și dorințele în desene fascinante, pe care i le încredințează medicului personal.

Portret al unei femei excepţionale şi evocare a unui destin tragic, Charlotte, adevărat succes de librărie, este povestea unei căutări. Un scriitor a pornit în căutarea lui Charlotte Salomon, artista care şi-a găsit sfârşitul la Auschwitz. Din cioburile sparte ale istoriei şi din obsesia lui David Foenkinos s-a născut un roman al emoţiilor tari.

(Din descrierea editurii)

Nu mă pot abține să nu spun câteva cuvinte despre carte.

Zilele acestea, după ce m-am întors de la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara (FILTM – stați pe aproape, am venit cu bunătăți literare 🙂 ), am citit Charlotte. Am fost fascinată de la început și până la sfârșit. Grație formei deosebite în care este scrisă, așa cum veți observa și din fragmentul de mai jos, ritmul cărții este dinamic, ici, colo, fragmentat, frazele sunt scurte, eliptice, alerte, curg una după alta ca într-un mare poem.

Urmărind viața lui Charlotte Salomon – o artistă evreică născută în Germania, extrem de talentată, care moare la numai 26 de ani, însărcinată, în lagărele de concentrare -, David Foenkinos scrie o carte puternică, sensibilă, emoționantă. Acesta construiește povestea artistei din zeci de istorii personale, de la cele tragice ale familiei mamei lui Charlotte și până la cele legate de tatăl ei, mama vitregă, oamenii care au întâlnit-o, cei care i-au apreciat tablourile și personalitatea. O poveste despre iubire, moarte, sacrificii, obstacole, umilință, istorie și câte și mai câte!

Charlotte este în spatele fiecărei propoziții, fiecărei scene, iar naratorul, un scriitor preocupat de biografia ei, care se documentează intens, îi reconstituie viața, păsește pe urmele pe care ea le-a lăsat, își face simțit prezența în repetate rânduri de-a lungul cărții, dând un plus de autenticitate narațiunii.

E de o frumusețe sfâșietoare cartea aceasta! Dacă nu l-ați citit deloc pe David Foenkinos până acum, începeți cu Charlotte – care se citește și foarte ușor -, nu veți regreta nicio clipă alegerea făcută.

Până una, alta, aveți minunata ocazie să vă întâlniți cu scriitorul francez David Foenkinos în seara aceasta, la lansarea romanului Charlotte, la Librăria Cărturești Verona, de la ora 19:00. Găsiți detalii despre eveniment aici. Nu-l ratați!

În seara aceasta îmi scot și eu întrebările din cap, așa că veți putea citi, curând sper, un interviu cu David Foenkinos pe Bookaholic. Până atunci, lectură plăcută!

Charlotte, de David Foenkinos – fragment

Editura Nemira
Colecția „Babel”
Traducere de Cristina Nan
240 p.

Acum Charlotte este o tânără de şaisprezece ani.
Este serioasă şi o elevă eminentă.
Uneori lumea o consideră misterioasă.
Mama ei vitregă o găseşte mai degrabă obraznică.
Nu se mai înţeleg la fel de bine ca înainte.
Albert este în continuare obsedat de cercetările
sale medicale.
Aşa că cele două petrec zile întregi una în compania
celeilalte.
Întărâtându-se, călcându-se pe nervi, ce e mai normal
de-atât?
Charlotte e din ce în ce mai confuză.
O adoră pe Paula şi în acelaşi timp nu o mai poate
suporta.
Şi totuşi, nu se satură să o asculte.
Asistă la toate concertele sale din Berlin.
Cu aceeaşi emoţie ca la început.
Paula este una dintre cele mai mari dive în viaţă.
Lumea vine în continuare grămadă să o asculte.
Tocmai a înregistrat o minunată versiune a operei
Carmen.
În acea seară, Charlotte se află în primul rând.
Mama ei vitregă prelungeşte mult nota finală.
Este ultima din concert.
Publicul îşi ţine răsuflarea.
Sunetul se stinge cu delicateţe.
Este un triumf, merită ovaţii şi chiar mai mult de-atât
dacă e posibil.
Ici şi colo se aud spectatori strigând: „Bravo!“
Charlotte priveşte buchetele de flori care umplu scena.
Buchete care în curând vor împodobi salonul lor.
Totul e roşu.
Iar în mijlocul acestui roşu apare ceva în total dezacord.
La început, Charlotte nu e sigură.
Poate că e doar o manifestare ceva mai ciudată
a admiraţiei.
Strigăte mai aspre, fluierături mai stridente.
Dar nu, nu e vorba despre asta.
Zgomotele vin de sus.
Nu se distinge prea bine încă.
Nu s-a aprins lumina în sală.
Strigătele devin tot mai puternice.
Huiduielile acoperă acum aplauzele.
Paula înţelege şi fuge în culise.
Nu vrea să asculte aşa ceva.
Nu vrea să le audă manifestările de ură.
Se strigă tot soiul de grozăvenii şi insulte.
Îi spun Paulei să se întoarcă la ea acasă.
Nu mai vor să o audă aici!
Charlotte i se alătură, tremurând.
Se teme că-şi va găsi mama vitregă devastată.
Dar nu, ea stă în picioare în faţa oglinzii.
Pare puternică, aproape de neclintit.
Ea e cea care o linişteşte pe Charlotte.
Trebuie să se obişnuiască cu asta, nu au încotro…
Totuşi, tonul vocii ei sună fals.
Calmul nu reuşeşte să-i mascheze neliniştea.
Când ajung acasă, Albert este încă treaz.
Rămâne înmărmurit la auzul relatării serii lor.
Scena pe care ele i-o descriu îi face greaţă.
Situaţia devine de-a dreptul insuportabilă.
Unii dintre prietenii lor vor să părăsească Germania.
Şi îi încurajează să procedeze la fel.
Paula ar putea cânta în Statele Unite.
Acolo Albert şi-ar putea găsi uşor de muncă.
Nu, zice el.
Nici nu se pune problema.
Asta e patria lor.
Germania.
Trebuie să fie optimişti, să considere că ura este
trecătoare.
În ianuarie 1933, ura atinge cote maxime.
Paula nu mai are dreptul de a cânta în public.
Moartea profesională survine totodată şi pentru Albert.
Îngrijirile medicale acordate de evrei nu mai sunt
remunerate.
I se retrage licenţa.
Lui, care tocmai făcuse nişte descoperiri importante.
Violenţele capătă caracter general, cărţile sunt
aruncate în foc.
Acasă la familia Salomon au loc întâlniri nocturne.
Între artişti, intelectuali, medici.
Unii continuă să creadă că totul va trece.
Sunt consecinţele logice ale unei crize.
Întotdeauna se caută responsabili pentru neajunsurile
unei ţări.
Charlotte asistă la discuţiile alienaţilor.
Kurt Singer se află şi el acolo.
Tocmai a fost demis din funcţia deţinută la Opera
din Berlin.
Forţa şi charisma lui îl împing în linia întâi.
Întreprinde demersuri pe lângă nazişti.
Pledează cauza artiştilor alungaţi.
Propune crearea unei federaţii culturale a evreilor
de origine germană.
Responsabilul partidului care îl primeşte ezită.
Ar trebui să refuze, dar nu-şi poate ignora admiraţia
faţă de Singer.
Între ei se instalează o clipă de linişte.
Clipă în care se poate întâmpla orice.
Moartea definitivă a artiştilor sau supravieţuirea lor.
Influentul funcţionar poate interzice totul.
Pentru moment însă, el tace.
Îşi priveşte interlocutorul drept în ochi.
Singer îşi controlează de minune sudoarea care
ameninţă să-i umezească tâmplele.
Este în joc viitorul tuturor.
După câteva minute interminabile, responsabilul
nazist scoate o hârtie.
Semnează autorizaţia de înfiinţare a asociaţiei
evreieşti.
Singer îi mulţumeşte cu efuziune.
Mulţumesc, mulţumesc mult, domnule.
Eroul mediului artistic este aclamat.
Se organizează o serată de proporţii în vederea
sărbătoririi victoriei.
Ce bucurie să nu mori imediat!

Despre David Foenkinos

David Foenkinos s-a născut pe 28 octombrie 1974 la Paris. A studiat literatura la Sorbona. Pasionat de jazz, a fost o vreme profesor de chitară. Romanul său de debut, intitulat Inversion de l’idiotie: de l’influence de deux Polonais, a fost publicat în 2001 la Editura Gallimard şi a câştigat Premiul François Mauriac. Au urmat apoi alte romane, tipărite la edituri prestigioase, recompensate cu numeroase premii şi traduse în treizeci şi cinci de limbi. Printre ele, Le potentiel érotique de ma femme(2004), En cas de bonheur (2005), Nos séparations (2010), Le petit garçon qui disait toujours non(2011), Je vais mieux (2013) şi Delicateţe (Nemira, 2013). Cărţile sale se bucură de un real succes de vânzări în Franţa. şi, prin traducerile româneşti şi-au câştigat numeroşi fani şi printre cititorii din România. Împreună cu fratele sau Stéphane, David Foekinos a realizat adaptarea cinematografică a romanului său La délicatesse, în care rolurile principale le revin actorilor Audrey Tautou şi François Damiens.

David Foenkinos vine în România la invitaţia Institutului Francez din Bucureşti.