Bookaholic

Dacă o gospodină adevărată trebuie să ştie cum se prepară, aranjează & servesc cel mai bine zecile de borcane de pe rafturi, la fel de bine ar trebui să înveţe acum cum se păstreze (tot pe rafturi) sticlele de băuturi şi cum se le servească precis asortate la mâncărurile deja învăţate – spune Victoria Moore.

Şi citind Ce bem? Totul despre băuturile alcoolice şi nealcoolice mi s-a confirmat ce bănuiam deja: cu băutu’ nu te joci sau, mai simlu, băutu’ nu e treabă uşoară. E un ritual! Nu vorbim acum de tabieturile alcoolice şi nonalcoolice ale celor pentru care o masă bună poate însemna şi o shaorma mare, cafeaua merge şi uitată în filtru de pe o zi pe alta, vinul casei le e ajuns… E, ca să nu ne mai învârtim în jurul cozii, o carte pentru cunoscători: cei suficient de pretenţioşi şi preţioşi cu felul în care li se aduce la masă vinul: în ce fel de pahar, cu ce garnitură.

Nu e o carte teribil de mofturoasă, la ale cărei învăţături din culisele vieţii scumpe, a dineurilor aristocratice şi restaurantelor cu multe stele să ţi se strepezească dinţii de importanţă. Nu, e chiar o companie plăcută de duminică după-amiaza, atunci când pe de canapeaua ta cu sau fără perne ai chef să te zgâieşti la casele inundate de lumină din Grand Designs, la itinerarii exotice şi la fusion-uri după regulile unei chimii nucleare care-ţi face buza de jos să se ducă şi mai în jos a mirare.

Îndrăznesc să spun că e o carte practică, pentru toţi cei cărora barul de acasă le miroase a prioritate, dar şi cu reguli demne de reţinut pentru amatorii care vor să ştie cum fac să aleagă un vin bun şi de ce nu le-a ieşit până acum – ca mine.

De la vin, ceai, cafea, ciocolată caldă şi cele mai tari tării, trecând prin ingredientele ajutătoare şi instrumentarul necesar, Victoria Moore le clarifică istoria, tipurile sub care le poţi găsi, cum trebuie depozitate şi preparate cel mai savuros şi cu ce mâncăruri merg servite. Mai mult, grupează cocktail-urile pe anotimpuri, momente ale zilei, pentru ca la final să mai propună 5 liste extra, pentru a bea elegant şi regulamentar la diverse ocazii şi cu diverse bugete: ex. Băuturi de servit la sindrofii mari şi vesele; Băuturi ieftine şi elegante; Băuturi consistente, fără alcool.

Victoria Moore scrie despre băuturi din 1998 şi îi vei găsi articolele în Guardian, Magazine, Telegraph şi Daily Mail.

E cea mai completă carte cu reţete pentru băuturi pe care am răsfoit-o vreodată, iar cele mai multe reţete vin cu povestea descoperirii, prezentarea creatorului şi a contextului în care autoarea l-a cunoscut, şi chiar cu reţeta felului de mâncare ce ar trebui servit lângă. Toate aceste reţete vin clar îmbunătăţite faţă de ce ţi se poate aduce la un bistro/restaurant comun/terasă…

Cât despre ritualul consumării lor, sunt atât de multe detalii începând cu temperatura la care le păstrezi în casă, ingredientele pe care trebuie să le ai mereu pe lângă, cum să pregăteşti cele mai “bune” cuburi de gheaţă, ce tipuri de pahare trebuie musai să ai, ce maşină de cafea, cum nu trebuie să lipsească un shaker şi un ceainic, încălzeşti sau nu cana pentru ceai, pui laptele în ceai la început sau la sfârşit…, încât aproape că îţi vine să urli: viaţa şi nici băutura nu s-au inventat ca să le facem noi mai complicate! Dar ca să nu ajungi un manierist agasat, o iei uşurel, cu ce te interesează mai mult, pe rând.

Eu o să mă rezum la vin, singurul subiect despre care aş putea vorbi mai mult şi din experienţă, având în vedere că referitor la cocktailul Sidecar şi Whyte Lady, despre cum poţi servi sake-ul şi cu ce e de savurat cognac-ul nu pot face altceva decât să redau citate întregi din Victoria Moore.

Despre vin aşadar, trebuie să ştii că paharul contează cum nu te-ai gândit vreodată: cel mai bun vin poate avea un gust mediocru într-un pahar de whisky, să zicem. E deja un experiment testat: sunt vinuri care trebuie să respire într-o anume suprafaţă şi volum, vinul alb altfel decât vinul roşu. Pentru primul ai nevoie de un pahar mai mic, pentru al doilea, mai generos, ambele cu buza curbată spre interior. Felul în care sunt construite şi buza, şi cupa direcţionează băutura spre anumite zone ale limbii, uneori sub limbă, şi numai aşa vei simţi mai accentuat gustul pe care mizează un vin sau altul. De aceea soiurile vin cu pahare recomandate.

Altfel, pe final, vă las cu un top.

Top 3 sfaturi pentru alcoolicii şi nonalcoolcii amatori:

1. Ai nevoie de pahare speciale (lalea) pentru vin, cu buza curbată spre interior. Altfel e degeaba.

2. Cafeaua, odată desfăcută, se ţine într-un recipient închis ermetic în frigider. Filtrul şi reîncălzirea distrug orice aromă.

3. Ceaiul nu se bea într-o cană de tip ceainic (ridici ceaninicul şi rămâne cana). Pliculeţul respectiv stă în prea puţină apă şi nu poate fi lăsat cât să-şi lase toată aroma: fiind puţin lichid evităm gustul prea concentrat şi rămânem cu ceva foarte fad. E nevoie de, cel mai indicat, un ceainic mare sau, la nevoie, o cană generoasă, pentru ca infuzia să se întâmple mai mult de 3-4 minute.

Şi o concluzie: e o carte bună şi  nu strică să învăţăm să fim mai pretenţioşi cu ce bem. Cu măsură şi pentru o aromă mai bună 😉