Bookaholic

Biografia stufoasă a lui Constance Lloyd, soția greu încercată a lui Oscar Wilde, aduce atît de multe lucruri la lumină încît, chiar dacă ești, chiar dacă nu ești interesat de viața ei sau de a scriitorului cu care a împărțit  o bună parte din viață, tot rămîi cu foarte mult. Franny Moyle, autoarea cărții, a făcut muncă de biograf care nu se joacă: fiecare an despre care a putut găsi informații e refăcut din toate bucățelele pe care a reuşit să le pună cap la cap. Citeză scrisori, în special din bogata corespondență pe care Constance a păstrat-o cu fratele ei, Otho Holland Lloyd, jurnale ale cunoscuților, articole de presă, fragmente de memorialistică, însemnări de tot felul.

Ce scoate la suprafață e, cum vă așteptați probabil, portretul senzațional al unei femei pe cît de voluntare și de avangardiste în opinii și atitudini, pe atît de copleșite de greutățile pe care un secol pudibond și limitativ i le-a pus în cîrcă. Citind despre ea, în ciuda „excepționalului“ pe care îl subliniază  autoarea, ai cumva senzația că, săpînd adînc în arhive, ai putea da peste milioane de astfel de femei, înzestrate, motivate, inteligente, curioase, prinse pur și simplu în chingile unor epoci care le-au fost ostile.

În cazul ei, scandalul care a dus la ruina publică și, la scurt timp, la moartea lui Wilde a împietrit-o, asemeni unui vad de lavă împotriva căreia nu ai cum să lupți, într-o singură ipostază: aceea a „bietei doamne Wilde“, cea mai nenorocită femeie din Londra, soția credincioasă, acoperită, în schimb,  de rușine și trădare. Constance Lloyd a avut o viață înainte de episodul eșecului celui cu care a fost căsătorită, iar viața ei a fost una, dacă nu la fel de ieșită din comun ca a soțului, în orice caz, cu mult mai provocatoare decît înlesnea, la vremea respectivă, morala publică.

Constance Lloyd a fost o femeie instruită și înstărită, privilegiată din acest punct de vedere, o iubitoare a artelor, îndrăgostită de estetism încă de dinainte să-l cunoască pe Oscar Wilde, o fire curioasă, în contact cu fel de fel de idei avangardiste, o feministă activ implicată și o vașnică susținătoare a unui stil de vestimentație care să nu mai limiteze corpul femeii și să-i ofere, în schimb, libertate și confort. Către ultima parte a vieții, a îmbrățișat o formă de catolicism cuplată cu înclinații stîngiste și a reușit să reziste unui val de oprobiu public ale cărui dimensiuni sînt greu de aproximat acum. A scris povestiri pentru copii, infuzate de japonezismul de rigueur între esteți, a condus o revistă,  Rational Dress Gazette, a participat la nenumărate acte inițiate de grupările feministe cu care a venit în contact, a făcut muncă de editor pentru Oscar Wilde și a fost membră a două societăți notorii: una progresistă, clar afiliată mișcării feministe, Rational Dress Society, cealaltă ezoterică, Golden Down, al cărui membru nororiu a fost și W. B Yates.

Constance Lloyd era o apariție excentrică, adesea comentată în presă

S-a aflat în compania unor femei și a unor bărbați cu idei afine, artiste feministe prerafaelite, artiști, critici și activiste din ale căror intervenții care se contura un discurs alternativ la victorianismul moralist și rigid. A crescut doi băieți, pe Cyril și pe Vyvyan și a fost forțată apoi să ia calea exilului și să-și schimbe numele. Despre toate astea, dar și despre contextul general al epocii în care Constance Lloyd s-a afirmat ca una dintre cele mai puternice și mediatizate  voci de femei din perioada tîrzie victoriană, Franny Moyle a scris o foarte bogată și la fel de fluidă carte.

I-aș reproșa doar titlul, cu un captatio tabloidal nedisimulat (chiar dacă gîndit strategic) și un pasaj în care biografa îi impută, destul de neempatic, lui Constance că a contribuit la naufragiul matrimoniului cu Wilde plecînd de acasă în perioada în care el era head over heels după Bosie, ultimul și nobilul lui iubit, care i-a și antrenat căderea. Or să reproșezi unei femei oricum umilite de comportamentul destul de neglijent, față de ea, al soțului, faptul că nu a rezistat și mai mult într-o situație care oricum o depășea,  (nu avea cum să nu intuiască o idilă homosexuală) e destul de greu de înțeles. A fost singurul punct în care am simțit o distanță clară față de perspectiva sub care Franny Moyle așează toate aceste piese de arheologie personală din care asamblează biografia lui Constance.

Sursa

În restul cărții am descoperit  nu numai detalii care îmbogățeau imaginea acestei femei despre care nu știam nimic, dar și o grămadă de lucruri despre: legătura dintre prerafaeliți și feminism, substratul teoriilor despre rolul veșmintelor în societatea victoriană, interesul generalizat pentru ocultism,  spiritism și ezoterism în general, despre coteria decadenților gay, despre rolul și acțiunile femeilor în și din cercurile emancipate, stabile finaciar, pentru îmbunățățirea calității vieții a cît mai multor semene, indiferent de statutul social. Am citit, de exemplu, despre primele cluburi exclusiv pentru femei, apărute în Londra și despre primele restaurante cu același regim și plată simbolică. Restaurantul Dorothy fusese deschis la inițiativa unei feministe, Cooper-Oackley și, spre deosebire de altele asemănătoare, al ei era deschis femeilor din toate păturile sociale, „de la vînzătoare pînă la ducese“.

Dar dincolo de toate lucrurile astea, care țin, oricum, de un mediu alternativ pe care nu-l asociem în niciun caz cu epoca victoriană, ce e demn de atenție e profilul identitar al unei femei, care, deși înconjurată de mult necunoscut, inspiră o minte foarte deschisă, o forță și un potențial care ar fi meritat ceva mai mult decît o viață sugrumată și o moarte prematură, în exil. Și apoi, un secol de uitare.

Constance. Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde, de Franny Moyle a apărut la Editura Humanitas și este tradusă de Cristina Jinga.

Cartea poate fi comandată de pe librăria online Cărturești de aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea oricărei comenzi, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.