Vegetariana - Han Kang

Dacă-i răpeşti unui om obişnuit minciuna vieţii, îi răpeşti totodată fericirea. Aceasta este una dintre replicile doctorului Relling în piesa de teatru „Raţa sălbatică”, semnată de Henrik Ibsen. Sigur că, abia mai târziu, morala unei vieţi ruinate se dezvăluie printr-o altă replică a aceluiaşi domn Relling. Viaţa merită şi poate fi trăită atâta vreme cât nu intervin alţi oameni pentru a-i strica fericirea şi armonia. Pentru a încerca să scoată la iveală, cu alte cuvinte, adevărul cui? Căci în Vegetariana, romanul atât de faimos al lui Han Kang, fiecare încearcă să demonstreze un adevăr care curtează fanatismul.

Minciuna vieţii nu există decât ca formă de adevăr a unuia sau a mai multora. Un adevăr propriu se naşte în mintea lui Kim Yeong-Hye, o armonie care se ţese din straturile multiple ale unei boli psihice. O lume care nu poate fi înţeleasă de ceilalţi, o lume care creşte în interiorul unor ţesuturi din ce în ce mai impermeabile chiar dacă, în aparenţă, devin din ce în ce mai străvezii.

Romanul lui Han Kang este structurat în trei părţi cu voci diferite: în prima parte o vedem pe Yeong-Hye prin ochii soţului, în a doua parte prin ochii cumnatului lui Yeong şi, în cea de-a treia, sora lui Yeong-Hye este cea care va continua să dezvăluie ce a adus trecerea timpului.

În Vegetariana, tânăra Yeong-Ho decide într-o noapte că va înceta să mai mănânce carne şi orice alt produs de origine animală. Decizia sa nu e justificată faţă de soţul ei, domnul Cheong, decât prin mărturisirea de a fi avut un vis. Reacţiile celor din jur construiesc şirul de întâmplări prin care Yeong-Hye se vede nevoită să treacă. Violenţa celorlalţi şi reacţiile de revoltă şi de repulsie totodată o fac pe aceasta din urmă să se retragă şi mai mult în lumea interioară care se născuse printr-un şi dintr-un vis.

Cheong, la rândul său, e un reprezentant ideal al mediocrităţii. Aspiraţiile sale limitate sunt dezvăluite chiar de el însuşi. Până şi soţia şi-a ales-o după aceleaşi standarde care acum îl uimesc peste măsură, aşa cum o demonstrează felul în care prin decizia soţiei sale de a deveni vegetariană descoperă o altă persoană:

„- Nu puteam să las lucrurile alea să stea în frigider. N-ar fi corect.

Cum e posibil să fie atât de egoistă? M-am uitat la privirea ei plecată, la înfăţişarea ei de autocontrol. Însăşi ideea că ar mai exista şi această altă parte a ei, una prin care făcea în mod egocentric cum voia, era uluitoare. Cine-ar fi crezut că poate fi atât de iraţională?”.

Rutina mult iubită a lui Cheong este întreruptă şi, de fapt, aruncată la coş de transformarea subită a lui Yeong-Hye odată cu decizia pe care aceasta o ia. Visul sângeros a cărui descriere o regăsim este singura explicaţie a acestei hotărâri definitive: „hainele încă ude de sânge”, „mâinile mele însângerate”, „sentimentul acela viu, îngrozitor de straniu”.

vegetariana-han-kang2

Momentul care adânceşte ruptura dintre Yeong-Hye, lumea din jur şi familia ei este, cu siguranţă, cel în care tatăl ei devine violent, o loveşte şi încearcă să o forţeze să mănânce carne. Felul în care, ca într-o cameră plină de oglinzi, niciunul dintre cei din jur nu îi ia apărarea devine reprezentativ pentru derularea ulterioară a evenimentelor. Drept replică, Yeong-Hye îşi taie cu un cuţit încheietura mâinii, iar declinul continuă cu felul în care soţul refuză să coopereze cu ceea ce e brusc diferit, în aparenţă de neînţeles şi de nerezolvat.

Niciunul dintre oamenii care ajung să interacţioneze mai târziu cu vegetariana Yeong-Hye nu pare să o vadă cu adevărat, iar cumnatul său este cel ce se foloseşte poate cel mai mult de ea în momentul în care decide să o implice într-unul dintre proiectele sale artistice. Ceea ce se spune nu e ceea ce se crede, iar felul în care frustrările acumulate într-o viaţă de om ies la suprafaţă prin acţiuni şi gesturi surprinzătoare şi, cel mai adesea, crude, ajută la ilustrarea unor portrete care nu compun nici pe departe un profil al valorilor.

Vegetariana lui Han Kang aduce laolaltă oameni care par să-şi cunoască nu doar limitele şi visele, ci şi dorinţele la fel de egoiste pe care doresc să le vadă îndeplinite cu orice preţ. Dacă ceva care, în opinia lor, deviază de la cursul firesc al lucrurilor, dacă o răzvrătire se produce fără permisiunea lor, atunci schimbarea nu poate fi decât o dovadă supremă de egoism şi lipsă de raţiune. Minciuna vieţii este minciuna frumoasă a fiecărui om în parte, cu condiţia ca nimeni să nu intervină.

O ciocnire a ideilor se află în miezul unui roman brut, sincer faţă de toate întrebările de care ne temem şi nemilos deopotrivă faţă de modul în care nebunia unei femei se accentuează în timp. Oamenii se dovedesc incapabili de empatie, iar acţiunile lor, dorinţa lor acută, pregnantă, de a interveni pentru a readuce lucrurile la starea iniţială nu fac decât să adâncească şi mai mult craterul dintre ce a fost şi ceea ce nu mai poate fi niciodată.

Un amestec de priviri pline de „suspiciune, precauţie, repulsie şi curiozitate” denotă în partea a treia un profil al societăţii lipsite de empatie, profil care nu se va schimba până la final.

Naraţiunea aminteşte de romanele lui Haruki Murakami, iar detaliile care fac adesea deliciul unor fragmente ale autorului japonez vor fi regăsite şi aici, sub o altă formă, şi aparţinând unei scriitoare care a reuşit să îşi creeze un registru propriu. Han Kang nu se teme să ia din mijlocul societăţii contemporane o multitudine de subiecte care, deşi nu foarte noi, continuă să pară greu de înţeles, de acceptat şi de inclus în mijlocul vieţilor obişnuite şi mediocre.

Mihaela Pascu

Redactor literar, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și masteratul de Teoria și Practica Editării de Carte, Universitatea București. A debutat cu poeme în antologie în 2015 și cu proză scurtă în antologia "Cum iubim", Vellant, 2016.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *