Bookaholic

Cîţiva dintre cititorii acestei rubrici mi-au reproşat că las impresia unei priviri superioare şi că eu nu apar în nici o ipostază ridicolă.

Ei bine, de data aceasta transcriu, fără alte comentarii, un pasaj dintr-un articol şi un e-mail; două texte – unul public, celălalt privat – în care doi scriitori deloc veleitari sau obscuri, prozatori şi jurnalişti profesionişti, premiaţi pentru operele lor, mi-au promis cafteală după ce, la un moment dat, i-am recenzat negativ.

Mai întîi, iată pasajul din articolul publicat, acum cîţiva ani, în revista ieşeană Timpul:

„…Un dobitoc de la Dilema veche m-a acuzat că vreau să epatez prin cultură. Ce să-i spui dobitocului despre cultura şi plăcerile tale? Aveam de gînd să-l pocnesc golăneşte, cu prima ocazie, ca să vadă cum e cu cultura de cartier. Dar gestul lui Traian Băsescu m-a făcut să renunţ. Asta e, uneori, mai şi renunţăm la anumite plăceri.”

Şi iată şi mesajul privat:

„Stimate domnule Marius Chivu,

după cronica răuvoitoare şi tendenţioasă pe care aţi publicat-o despre romanul meu încă mai îmi vine să vă trag două palme![…]

Oricine poate spune despre mine, văzînd acest schimb de replici cu dvs., că sînt un autor frustrat şi că văd peste tot conspiraţii. Nu-i deloc aşa! Ştiu ce-am scris, ştiu care e locul meu. Dar nu pot să tolerez aberaţiile fără argumente scrise sau spuse pe seama textului meu. Repet, fără argumente! (Nu-mi ţineţi mie teorii despre relaţia autor-critic, păstraţi-le pentru eseurile dvs.!)

Aşa că vă propun o discuţie pe texte. Să vă arăt aiurelile pe textul dvs. Apoi, vă invit să-mi arătaţi ce defecte are povestea mea, cît de palide sînt personajele, totul pe textul meu. Vă invit la această discuţie, nu înainte de a vă aplica trei palme peste ochi (nu două!). Prostănacule impertinent! Într-adevăr, abia aici sînt mitocan!

Ţine-te departe de mine şi de scrisul meu! E un sfat.”