Pe 5 aprilie, într-o atmosferă relaxată la librăria Bastilia, a avut loc întâlnirea cu scriitorul chilian Jorge Edwards, cu ocazia lansării celei de-a doua cărţi în România, „Originea lumii” (în traducerea Luminiţei Marcu). Scriitorul a fost prezent şi în urmă cu trei ani în Bucureşti pentru a-şi lansa romanul „Casa lui Dostoievski” (tradus de Ileana Scipione şi câştigător al Premio Iberoamericano Planeta-Casa de America de Narrativa şi al Premiului Cervantes).Despre „Originea lumii” recunoaşte că a scris-o din nevoia de relaxare, ca o joacă: „În timp ce scriam, mă distram, beam vin roze, citeam Seneca, ascultam Rahmaninov”. Din această joacă a rezultat o poveste plină de mister, apropiată de structură de romanele poliţiste: o poveste de gelozie, scrisă sub forma unei investigaţii (doctorul Patricio Illanes, la moartea prietenului său, Felipe Diaz, un donjuan şi un boem notoriu, începe să fie chinuit de îndoiala că soţia lui, Silvia, l-a înşelat chiar cu Felipe. Din acest moment, nici nu mai contează atât de mult aflarea adevărului, cât confirmarea acestor suspiciuni ce îl împing în pragul nebuniei).
Jorge Edwards, scriitor şi diplomat, a avut un tumultuos traseu profesional: face parte din generaţia boomului latino-american, într-o perioadă în care la Paris se aflau scriitori precum Garcia Márquez şi Julio Cortázar, a cunoscut mai multe dictaturi, cea a lui Pinochet şi a lui Fidel Castro, acesta din urmă declarîndu-l persona non grata, experienţă care va duce la scrierea unui roman chiar cu acest titlu. Roman care este interzis, în mod evident, în Cuba, dar şi la el în ţară.
La evenimentul de la Bastilia, la care au fost prezenţi Eliana Cuevas, ambasadoarea Republicii Chile în România, Laura Albulescu, Juan Carlos Vidal, Iulia Popovici şi Ema Stere, Jorge Edwards a vorbit despre modelul care a stat la baza personajului principal din „Originea lumii”, dar şi despre scriitorii care l-au influenţat, de la Seneca la Pablo Neruda, precum şi despre cum obişnuieşte să-şi petrească timpul. La vârsta sa, de peste 80 de ani, Edwards este un spirit tânăr şi jovial, căruia încă îi place să joace tenis şi să bea whisky, lucruri despre care recunoaşte că nu prea le mai poate face alături de cei de-o seamă cu el. De altfel, aceste două lucruri au fost şi motivele subiective ale simpatiei Laurei Albulescu faţă de acest scriitor: plăcerea de a juca tenis şi faptul că în romanele sale, toată lumea bea whisky.
Edwards se consideră în primul rând scriitor, şi nu diplomat, şi chiar un scriitor cu umor. Din această perspectivă, el vede critica europeană ca fiind prea solemnă: de exemplu, în ceea ce priveşte literatura sud-americană, critica europeană tinde să o privească în tiparul realismului magic.
Aveam un prieten care semăna cu Felipe Diaz, era un personaj care amesteca marea curiozitate intelectuală cu interesul pentru stânga şi pentru femei, un fel de revoluţionar îndrăgostit de femei, care bea whisky. La un moment dat, mi-a zis: «Am ajuns la o vârstă la care trebuie să aleg între femei şi băutură»”.
„Sunt genul căruia îi place să unească extremele, uneori cele mai îndepărtate. Şi Neruda şi Octavio Paz erau la extreme, nu erau deloc compatibili, şi totuşi, Paz era fascinat de Neruda.”
„Când eram la Unesco, în Paris, am învăţat stilul de muţumire. La fiecare sesiune, începeam prin a-l felicita pe oratorul precedent.”
Traducerile din Jorge Edwards vor continua cu cel mai controversat roman al său, „Persona non grata”, a anunţat Laura Albulescu.
