William Burroughs, controversat, ireverenţios, a fost şi este asociat cu mişcarea beat. E drept, a fost foarte bun prieten cu unii dintre beatnici, cum ar fi Allen Ginsberg sau Jack Kerouac, însă Burroughs se detaşează în mod vădit de scriitorii beat. La o adică, romanul său cel mai cunoscut, dar poate şi cel mai puţin înţeles, Naked Lunch/ Prânz dezgolit, este diferit de literatura practicată de beatnici.
Biograficul, de exemplu, deşi prezent, este transpus într-o notă fantastică, de delir toxicomanic. Este, altfel spus, o biografie deformată, şi asta nu în mod întâmplător. Burroughs a fost un înrăit consumator de droguri, preocupat de psihologia toxicomanului, a dependenţei cauzate de droguri, o dependenţă, consideră el, aparte.
Naked Lunch, ca şi Howl al lui Ginsberg, a trecut de proba unui proces în care romanul lui Burroughs a fost acuzat de imoralitate, de „atentat la moravuri”. Nu a fost singura confruntare cu legea a scriitorului american. În 1946 este arestat pentru deţinere de narcotice, în 1951 îşi împuşcă accidental soţia, dar scapă cu 13 zile de închisoare şi cu plata unei amenzi. O viaţă pe muchie de cuţit, trăită, în mare parte, la graniţa dintre real şi ireal – aşa ar putea fi descris destinul lui William Burroughs.
În documentarul de 60 de minute din 1991 de Klaus Maeck, Commisioner of Sewers, avem de-a face cu un Burroughs bătrân, dar cinic, critic, histrionic, care, din perspectiva unei biografii atipice, critică cultura americană. Documentarul, un amestec inedit de interviu şi recital poetic, merită toată atenţia!
(Commisioner of Sewers, r. Klaus Maeck, SUA, 1991)
