Bookaholic

Pentru că zilele acestea sunt pline pentru mine, Ziua Internațională a Cărții și zecile de evenimente din București organizate cu acest prilej au picat cum nu se poate mai nepotrivit. Deși aș fi vrut, n-aveam cum să ajung la ele. Totuși, pentru că aseară, pe la ora 18:30, eram în preajma Casei Poporului, am decis să dau o fugă la Noaptea Cărților Deschise sperând că, de data aceasta, cei de la Editura Litera și Ziarul Ring, organizatorii evenimentului, vor fi învățat ceva după două ediții nereușite și le vor pune în aplicare acum, la cea de-a treia ediție. 

Și, într-adevăr, s-a văzut că s-au străduit ca Noaptea Cărților Deschise să iasă mai bine decât în 2013 sau în 2014, atunci când colegele mele, Cristina Petrescu, respectiv Cristina Foarfă, relatau, post-eveniment, ce bătaie fusese pe cărți, câtă dezorganizare și dezamăgire aduseseră niște seri care ar fi trebuit să stârnească interesul pentru lectură, cărți, cultură.

Am ajuns la Casa Poporului, traversând Parcul Izvor, pe la ora 19:00 și am reușit să mă învârt pe acolo aproximativ patruzeci și cinci de minute. Suficient, zic eu, pentru a lua pulsul unui eveniment de acest tip.

Când am aterizat, am văzut că voluntarii le explicau oamenilor să se așeze câte unul de-a lungul gardului pentru a forma lanțul uman în jurul clădirii. Cu mici excepții, acolo unde erau găști și câteva aglomerări, cei veniți la eveniment au înțeles ideea și s-au conformat așteptând, cu răbdare, cărțile.

Primul lucru schimbat anul acesta în organizarea evenimentului, pe lângă ideea cu lanțul uman în onoarea cărții, a fost faptul că Editura Litera a stabilit câteva puncte unde s-au lăsat metri de cărți, iar voluntarii – în număr mare – veneau și luau câte un teanc sau își umpleau câte un rucsac, treceau pe la oameni și le împărțeau câte o carte, reducând astfel șansele ca cititorii să se îmbulzească, să se creeze iar haosul din anii trecuți și să se practice călcatul în picioare.

M-am plimbat, alături de colega mea, Laura Câlțea, de jur împrejurul Casei Poporului, privind, cu atenție, împărțirea volumelor. În mare parte, totul decurgea firesc, cei prezenți abia așteptau să li se dea câte o carte, le primeau zâmbind, mulțumind, deschizând apoi imediat volumul respectiv, citind, arătându-le și prietenilor ce au „nimerit”. Unii, mai îndrăzneți, mergeau la alți voluntari sau la alți oameni din rând și își schimbau cărțile – Am primit Danielle Steel și eu nu prea citesc romane de dragoste. Dumneavoastră ce aveți? Vreți să facem schimb? M-au amuzat schimburile de cărți, dovedea că cei veniți sunt cititori – nu doar persoane dornice de adunat ceva gratis – și au gusturi anume.

Sigur, s-au făcut și multe selfie-uri cu volume, că-i cool să te vadă cei de pe Facebook că citești, implicit că ești la un eveniment cultural.

Din când în când, lanțul uman se întrerupea, căci unii se așezaseră pe trotuar sau pe iarbă, citind. Alții se sprijineau de gard, delectându-se cu aceeași activitate.

Mi-au plăcut mult părinții care deja le citeau celor mici din ce li se dăruiseră sau copiii care răsfoiau, încântați, volume.

Am zărit jandarmi veseli, cu cărți în mâini, bătrâni mulțumiți, străini curioși care cereau informații în legătură cu agitația produsă la Casa Poporului, polițiști care fluidizau traficul, tineri frumoși, voluntari încântați de ceea ce fac. Iar toți stăteau acolo de mai bine de o oră și nu dădeau semne că s-ar fi plictisit sau și-ar dori să plece acasă.

De cealaltă parte, am văzut și oameni „hulpavi”, dornici să strângă cât mai multe cărți, rugându-se de voluntari să le mai dea o carte, și încă una, și încă una. De ce? Pentru că le trebuia, n-o aveau în bibliotecă, copiii lor și-ar fi dorit-o și pe aceea etc. Aș vrea să cred că reacționează la fel și în librării, biblioteci sau la târgurile de carte.

Au fost și mici aglomerări în punctele unde erau lăsate cărțile de către mașinile Litera.

Dar, spre deosebire de anii precedenți, acum pot spune că Noaptea Cărților Deschise a fost frumoasă, căci atmosfera era faină, apusul de vis, cu cărți și mulți oameni, plus mulți cunoscuți :). Pot fi acuzată de idealism, desigur. Poate că am văzut ce am vrut să văd, nu-i așa?

Nu-mi dau seama cum voiau organizatorii să facă un lanț uman cu cărțile deschise în același timp (poate au reușit după ce am plecat eu, cine știe?), însă, una peste alta, Noaptea Cărților Deschise, ediția a III-a, a fost cu mult peste așteptările mele.

Voi ați fost? Cum vi s-a părut?