De vreo două zile m-am tot gândit ce surpriză să le fac cărților mele de de ziua lor și cum să sărbătorim împreună. Nu cred că le-aș fi impresionat cu tort și șampanie. De atâția ani de când suntem împreună am ajuns să le cunosc tabieturile și poftele. Nu se prea dau ele în vânt după petreceri surpriză cu suflat în lumânări, dar adoră în schimb curățenia, mai exact ștersul prafului. Le place pentru că sunt mângâiate, gâdilate, redeschise, recitite. Da, ștersul prafului în biblioteci e o activitate de cursă foarte lungă care poate dura săptămâni, chiar luni întregi.

Din păcate, ștersul prafului era exclus din programul acestui weekend, așa că m-am trezit de dimineață obligată cumva să improvizez. M-am dus la ele în cameră înainte ca lumina să răzbească să le trezească, le-am cuprins pe toate cu privirea și le-am urat, așa din suflet, la mulți ani.

fet imag

Mulți ani de acum încolo să fiți răsfoite, citite, iubite, recitite. Și tot atâția ani să oferiți bucuria inefabilă a lecturii de care m-ați făcut atât de dependentă.

Asemenea le doresc și surorilor voastre nenăscute încă, să fie cât mai multe scrise, tipărite, vândute, cumpărate, oferite, și la fel cum v-am urat și vouă, răsfoite, citite, iubite, recitite.

S-au trezit numaidecât și le-am simțit unora dintre ele emoția, altora fâstâceala și chiar împăunarea, că deh, nu chiar toate sunt modeste. Am făcut o reverență și m-am hotărât să le sărbătoresc ziua citind, recitind, răsfoind. În acel moment jocul de lumini și culori inițiat de soare, acceptat complice de geamul de la ușa terasei și continuat de perdea, se opri pe al doilea raft de sus al bibliotecii, exact la „Fructele pământului” și numaidecât mi-am amintit îndemnul lui Gide:

Viziunea să-ți fie nouă în fiecare clipă.

Natanael, trebuie să arzi în tine toate cărțile!

fructele-pamantului_1_fullsize

Am scos cartea din bibliotecă și prima oprire a fost la Rondelul pentru a adora ceea ce am ars. Restul opririlor le-am făcut la propriu în natură, căci unde altundeva e mai potrivit să citești despre fructele pămîntului decât în mijlocul lor, de fapt în mijlocul florilor pămîntului?! 🙂

Redau mai jos rondelul pentru că mi se pare relevant pentru sărbătoarea cărților, a celor care le scriu și a noastră, a bookaholicilor de pretutindeni.

„Sînt cărți pe care-n școală le-ai buchisit cu rîvnă,

Încovoiat în bancă, plecat pe un pupitru.

Sînt cărți ce sunt comode să le citești pe stradă,

(Acestea-s tipărite într-un format anume);

Pe altele-n poiene, în liniștea pădurii,

Et nobiscum rusticandur, cum spune Cicerone;

Și am citit destule în mersul diligenței,

Pe perne de căpițe, prin funduri de hambare.

Sunt cărți făcute parcă să simți că ai un suflet,

Iar altele din care să te scîrbești de viață.

Sînt cărți ce fac dovadă că Dumnezeu există,

Iar multe, dimpotrivă, că nu îl poți ajunge.

Sînt cărți ce, cu știință le interzici mulțimii,

Le lași să putrezească în rafturi, neștiute;

Sînt multe de asemeni, ce-au fost elogiate

De critici cu prestigiu, în unanimitate.

????????????????????????????????????

Fructele Pămîntului într-un lan de rapiță (I)

Sînt cărți care tratează doar de apicultură

Ce mulți le califică puțin cam fără noimă.

Sînt cărți în care-i vorba așa fel de natură

Că nu mai e nevoie să te mai plimbi pe-afară.

Sînt cărți disprețuite de oameni așezați

Care-ntărîtă însă îndeosebi copiii.

 

Sînt cărți considerate că sunt antologii,

Fiindcă scriu de bine de-orice și orișicine.

Sînt cărți care te-mbie să-ți placă să trăiești,

Ori care-au dus la groapă pe cei care le-au scris.

Sînt cărți ce, din păcate, ațîță numai ură

Și apoi, culeg, firește, doar ce au semănat;

Iar altele-ți strecoară în suflet o lumină

Un fel de dulce vrajă, momente de extaz.

Sînt apoi cărți pe care le simți apropiate

La fel cum simți pe-un frate cu sufletul curat;

Și sunt destule scrisuri ciudate, nepătrunse

Al căror tîlc rămîne neînțeles de tine.

 

Natanael, cînd vom fi ars toate cărțile?

 

Sînt cărți ce n-au valoare, nu fac nici trei parale;

Iar altele, din contră, au preț nemăsurat.

Destule spun voroave cu regi și cu regine,

Destule-s inspirate de oameni nevoiași,

Sînt unele, a căror imagini te mîngîie

Ca vîntul ce adie prin frunze, la amiază.

Mai e și cea pe care Jean știu c-a înghițit-o

Ca un guzgan, la Patmos – eu preferam căpșune –

Dar și-a făcut rău singur, căci s-a ales cu crampe

Și cu arsuri în burtă, și cu halucinații.

 

Natanael! Cînd vom fi ars toate cărțile!?”

(p. 21-23, „Fructele pămîntului – Noile fructe”, Andre Gide, Editura pentru literatură, 1968)

????????????????????????????????????

Fructele Pămîntului într-un lan de rapiță (II)

Mi-ar plăcea tare mult să aflu voi cum ați sărbătorit ieri și cu ce cărți. 🙂

 

Fotografiile Fructele Pămîntului într-un lan de rapiță (I) și (II) au fost preluate din arhiva personală.

Psiholog de profesie, a lucrat în domeniul dezvoltării şi trainingului. Momentan, expatriată în Germania, se ocupă de îmblânzirea limbii, iar în timpul rămas are grijă, cu neostoită pasiune, de cărţi şi de alte minuni. Adeptă a cultului "bucuria vieţii", e responsabilă cu colectarea de zâmbete şi poveşti.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *