Comorile nu așteaptă decît căutătorul potrivit. Cel care știe să caute va găsi. E drept, trec pe aicișa tot felul de nepoftiți. Ca acum.

— Uită-te la ghețoii ăia cum cotrobăie… ca animalele! Huo! Ușor, că nu dau turcii! Păi așa se caută? Bă, are și gunoiul demnitatea lui! Nu-i pentru mîrlan! Aoleu, a băgat mîna pînă la cot. Futu-i mama lui de nehalit! Așa se bagă? Ca să-ți sfîșii mîneca? Să te împuți la subsuoară? Ușurel, pipăie, mă, vită! Vezi să nu dea de rahat! Și ce dacă-i noroc? Norocu-i de rahat! Te lasă cînd ți-e lumea mai dragă. Nu e noroc, puiule, e știință.

Cel bătrîn își aprinde un muc de țigară și-l vîră ușurel printre buzele cafenii.

— He he, țin minte și acum cum i-am dat gata pe maimuțoi. Am simțit – ascultă-mă bine, tre’ să-ți asculți instinctele, o simți în urină, te gîdilă-n creștet, ai acru sub limbă – am simțit din zori că ia era ziua mea norocoasă. M-am pregătit, nene. Am băut apă de la cișmea, să nu sperii norocul. E drept, am tușit de s-a zguduit parcul. N-am să mai fumez chiștoace de Kent nici să mă afumi. Apoi m-am spălat pe mîini. Tre’ să fii gata întotdeauna pentru întîlnirea cu destinul. Am calculat toate posibilitățile. Culmea era că mai trecuseră proștii și fomiștii o dată pe aici. Îi văzusem dis de dimineață. Erau doi amărășteni, cu pungi de plastic, păcatele mele. Ascultă ce-ți spun, rafia e sfîntă! Făcuseră curat, credeau ei. Tocmai de aia am ochit exact lada roșie. Da, aia de o tonă, culcată-n buza gropii. I-am lăsat să cotrobăie, exact cum fac ăștia acu’. Mi-am aprins un piron, am așteptat înjurînd de toți sfinții, da’ nu mi s-a clintit nici un mușchi din obraz și mi-am făcut rugăciunea. Rugăciunea e totul. Îi spui lui Dumnezeu ce vrei, da’ sincer, băiete, nu merge cu fofîrlica! Și Dumnezeu îți dă. Au plecat cu sacii plini de mizerii. Atunci m-am pus EU pe lucru. Am împărțit locul în parcele. Am aranjat lucrușoarele după mărime. Nu încape o chestie mare într-o beșcă mică. Deci: tot ce e mic – la gunoi. Apoi, am pipăit în liniște chestiile mijlocii. Cînd le pipăi, să fie liniște. Și să închizi ochii. Să lași mintea să lucreze. Cu ochii închiși vezi mai bine. Exact așa s-a întîmplat. Era o cîrpă plină de vaselină. Te-ai prins? De ce vaselină? Ca să-i fraierească pe nașparlii. T-ai prins? Cînd omul dă de vaselină i se face scîrbă. Așa, ca cînd dai de un cîrnat mucegăit. Fomiștii ce să știe. Ghiogîrț și își varsă mațele. Da, mă. Era o ascunzătoare. O ascunzătoare atît de bună că și fraierul de-a aruncat-o s-a păcălit! Ochelarii ăștia. Știi de ce-mi zice lumea intelectualu’! Vezi ce etichetă au? Știi să citești, bă? Ia citește! Gî,u,cî,cî,i! Ia zi dacă ai mai văzut așa minunăție?
— N-am văzut, șefu’!
— Și medaleonu’ ăsta norocos. Nu mă despart niciodată de el. Ia zi, ce-au găsit ăia?
— Un litru de Coca Cola, un bec…
— E bun?
— Nu văd de aici, șefu’.
— Și cartoane.
— Aoleu, săracii, tare-s proști.

Fumează amîndoi, cu ochii în zare.

— Mergem acum?

Bătrînul își ridică gulerul.

— Stai binișor, nu te grăbi. Ăștia-s ca ulii. Și sînt trei, noi sîntem singuri, da’ dacă mă șucăresc… Pun pariu că acolo e comoara. Hai, să facem pași, băiete, să nu se prindă! Uite, dacă te uiți la mine, avem un săculeț cu zaț, o pungă de zahăr, mmm… și un pachet de Kent – în țiplă! – plin pe jumătate. Ce-mi plac ăștia de fumează-n doru’ lelii. Lua-i-ar dracu cu Kentu’ lor. Păi, tu știi ce kentane erau în tinerețea mea? Parfum de Lux! Repede, s-o ștergem, că vin hîrciogii cu miloaga. Lasă-i să moară proști. Lasă-i să caute, că nu știu ce caută. O simt în urină, acolo e – nu mai trebuie decît răbdare și tutun. Comoara, puștiule, comoara. Viața e frumoasă, în pizda mă-sii.

Florin Iaru

Unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români contemporani, Florin Iaru a fost membru al Cenaclului de Luni, a debutat în 1981 cu Cântece de trecut strada și a fost co-autor al volumului colectiv Aer cu Diamante. Florin Iaru lucrează în presă, atât print cât și televiziune și ține cursuri de scriere creativă. Cea mai recentă carte este volumul de proză scurtă "Povestiri cu final schimbat".


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *