Bookaholic

Când eram mici, la şcoală, de 8 martie făceam felicitări personalizate, pentru a le oferi cadou mamelor noastre. Mai târziu, când am mai crescut, nu am mai făcut felicitări şi am început să oferim alte cadouri, flori, parfumuri etc. Dar, indiferent de ceea ce oferim, în fiecare an de 8 martie ne gândim mai mult decât în alte zile la mamă, la bunică, poate la prietena noastră cea mai bună. La ceea ce înseamnă femeile din viaţa noastră. Şi tocmai pentru că 8 martie aduce în discuţie mai pregnant decât alte ocazii ideea de femeie (mamă), o să vorbesc şi eu despre femeie – despre femeile din cărţi –, dar nu din perspectiva romanţios-sensibilă prin care aceasta este încă, în mare parte, privită. Iar pentru că literatura este şi ea saturată de imagini „suave” ale femeii, o să trec în revistă 8 titluri de cărţi ce dezvăluie o altă latură, întunecată şi dură, dar realistă a raportării femeii la societate şi la diferite mentalităţi.

1. „Nojoud, divorţată la zece ani” (Editura Pandora M, traducere de Daniel Nicolescu, 2010), în original „Moi, Nojoud, 10, divorcée”, este mărturisirea şocantă a lui Nojoud Ali, o fetiţă din Yemen, obligată de familie să se mărite cu un bărbat cu 20 de ani mai în vârstă decât ea. Maltratată şi abuzată de soţ (deşi legea le inerzice bărbaţilor care iau în căsătorie fete mai mici de cincisprezece ani să întreţină raporturi sexuale cu ele până la vârsta majoratului – condiţie care, practic, nu se respectă niciodată), Nojoud reuşeşte, cu sprijinul avocatei ei de divorţ, să se elibereze. O fetiţă de zece are astfel curajul să nu se supună dogmelor arhaice şi absurde, stabilind un precedent.

Cartea este scrisă cu ajutorul jurnalistei Delphine Minoui, iar fetiţa, care a obţinut în 2008 Premiul „Femeia Anului” al revistei „Glamour” şi care acum are şansa de a-şi reface viaţa, visează să devină avocată. O existenţă salvată din iad, dar să nu uităm că Yemen este o ţară unde aproximativ jumătate dintre fete sunt date în căsătorie înainte de optsprezece ani. În Yemen şi nu numai…

„În câteva ceasuri, voi fi divorţată. Divorţată! Şi liberă din nou, fără soţ. Fără teama că mă trezesc singură, la căderea nopţii, în aceeaşi cameră cu el. Fără teama că voi avea de îndurat, încă o dată, şi încă o dată, acelaşi chin…”

2. „Înăuntrul Regatului. Viaţa mea în Arabia Saudită” („Inside the Kingdom: My Life in Saudi Arabia”, Grand Central Publishing, 2004), de Carmen bin Laden, tot la Pandora M (2011, traducere de Laurenţiu Dulman) şi tot o carte autobiografică. De această dată, nu a unei fetiţe suficient de curoaje încât să lupte cu un sistem rigid, ci chiar a unei femei care a trăit şi a studiat în plin Occident – Elveţia.

Îndrăgostindu-se de Yeslam, unul dintre cei 54 de fraţi ai lui Osama bin Laden, Carmen îl urmează pe acesta în Arabia Saudită, una dintre cele mai conservatoare zone din lume şi ţara de origine al celui care a fondat cea mai cunoscută organizaţie teroristă, al-Qaeda. Cartea oferă o perspectivă detaliată nu numai asupra stilului de viaţă al clanului bin Laden, ci şi asupra situaţiei femeii: deşi beneficia de un statut diferit de cel al femeii de rând, Carmen intra tot în categoria „cetăţenilor de rangul al doilea”. Deşi şi-a părăsit soţul în 1988 şi a plecat la Geneva, a reuşit să obţină divorţul abia în 2006.

3. „Persepolis”, de Marjane Satrapi (editura Art, 2010, traducere de Mihaela Dobrescu). Din nou despre fundamentalismul din unele perioade şi unele părţi ale societăţii iraniene. Un roman grafic, ajuns bestseller, despre o fetiţă care are multe întrebări, într-o ţară şi într-un timp când nu aveai voie să pui întrebări.

4. „Numai cu fiica mea” („Not without my daughter”, St. Martin’s, 1991), de Betty Mahmoody şi William Hoffer (editura Criss Cezar, 1993, traducere de Emanuela Stifter Buza) ­– o carte deja clasică, la vremea ei un bestseller, de care eu am auzit chiar de la mama mea, şi după care s-a realizat şi un film, cu Sally Field şi Alfred Molina.

Ce se anunţa o simplă vizită în Iran se transformă într-un adevărat coşmar pentru Betty şi fiica sa, Mahtob. Soţul lui Betty, un doctor rafinat şi deschis la minte, aşa cum părea a fi în America, îşi dezvăluie o altă faţă, în ţara sa de origine, reunit cu familia sa şiită fundamentalistă, pentru care femeile nu valorau mai mult decât o cămilă. O carte pentru o zi în care e sărbătorită Mama – „Numai cu fiica mea” este încercarea disperată, cu orice riscuri, a unei mame de a-şi salva fiica din ceea ce părea a fi „cea mai rea dintre lumile posibile” pentru o femeie.

5. „Floarea deşertului” de Waris Dirie („Desert Flower”, 1997), editura Z, 2000, traducere de Andreea Constantinescu, este tot o poveste fericită de evadare dintr-o viaţă de coşmar. Waris, născută într-o familie de nomazi din deşertul Somaliei, ajunge fotomodel cunoscut internaţional şi ambasador ONU. Dar, până acolo, drumul ei a fost presărat cu o serie de momente traumatizante: cel mai grav este cel al circumciziei, experienţă pe care o încearcă la vârsta de cinci ani.

Practica aceasta, împotriva căreia Waris luptă prin activitatea ei în cadrul ONU, este extrem de răspândită în ţările din Africa şi din Asia. Anual, în numele unei credinţe arhaice, conform căreia o fată care nu este circumcisă nu va fi respectată de soţ, sute de mii de fete sunt supuse acestei practici inumane şi traumatizante. Waris, pentru a scăpa de un mariaj aranjat, cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea, fuge la 13 ani din ţară, ajungând în Londra, unde lucrează ca menajeră în casa unor rude bogate. La 18 ani, lucrând la McDonald’s, e descoperită de un fotograf celebru. Iar restul e o istorie fericită.

6. Nu numai circumcizia este o problemă cu care se confruntă sute de mii de fete anual, ci şi cu aşa-numitele „honor killings”, iar asta nu numai în familiile ultrafundamentaliste din Africa sau din Asia, ci chiar în cadrul comunităţilor de imigranţi din Vest. A te face vinovată de ceva care întinează onoarea familiei este extrem de uşor: a alege să nu mai porţi vălul tradiţional sau a te îmbrăca în blugi pot să atragă furia tatălui sau a fratelui, iar pedeapsa este disproporţionată: uciderea (celebru cazul Aminei şi al lui Sarah Said, din Texas, ucise de tatăl lor pentru că adoptaseră stilul de viaţă american) sau, dacă reuşeşti să scapi, mutilarea cu acid. Burned Alive de Souad (Warner Books, 2005) este relatarea unei astfel de supravieţuitoare (din Palestina) a unui „honor killing”. O carte despre „păcatul de a te naşte femeie” în unele zone ale lumii.

7. „Citind Lolita în Teheran” de Azar Nafisi („Reading Lolita in Teheran”, Random House, 2003), editura Rao, 2007, traducere de Silvia Osman, este o carte scrisă de o autoare care a avut norocul să facă parte dintr-o familie emancipată din Iran, dar care a văzut cum Revoluţia Islamică a făcut din ţara sa iubită un loc în care cenzura acţiona până şi asupra literaturii clasice. Nabokov, Fitzgerald, Austen se citesc clandestin, dar Azar Nafisi a ţinut în secret lecţii pentru şapte eleve ale sale.

Ce diferenţă între elevii plictisiţi de la noi, care copiază rezumatele de pe net, şi elevele din „Citind Lolita în Teheran”, care îşi riscă viaţa pentru a intra în lumea fascinantă a unui Nabokov sau a unui Henry James…

8. „The Immortal Life of Henrietta Lacks”, de Rebecca Skloot (Crown, 2010), în curs de publicare la editura Trei. O biografie a unei jurnaliste despre femeia datorită căreia s-au putut dezvolta numeroase tratamente, nu numai pentru cancer. Într-o vreme când încă existau legi rasiste în America (Henrietta era născută la începutul secolului XX), tocmai datorită unei „negrese” s-au putut realiza progrese în domeniul medicinii. Suferind de o formă agresivă de cancer cervical, Henrietta a dezvoltat un tip de tumoră a cărei celule au suportat mediul de laborator şi experimentele. Datorită celulelor ei (rămase în istoria medicinii drept celulele HeLa), s-a putut ajunge la fabricarea unor vaccinuri cum este cel împotriva poliomielitei.